Tineri
Când prietena mea a murit
Autoarea articolului locuiește în Utah, S.U.A.
Când eram în clasa a unsprezecea, prietena mea a avut un anevrism cerebral și a doua zi a murit. Deși eram membră a Bisericii, tot a fost dificil. Toată viața mea am fost învățată că mă pot adresa Salvatorului și Tatălui meu Ceresc pentru orice, dar nu am mai trecut niciodată prin așa ceva.
Am plâns ore în șir, încercând să găsesc ceva – orice – care să-mi ofere pace. În noaptea de după moartea ei, am deschis cartea de imnuri. În timp ce răsfoiam paginile, am ajuns la „Rămâi cu mine pe-nserat” (Imnuri, nr. 103). Am fost impresionată de a treia strofă:
Rămâi cu mine pe-nserat,
Ce singur m-aș simți
De ruga nu mi-ai asculta
Lumină să îmi fii.
În întunericul lumii,
Aș fi nemângâiat.
O, Doamne, lângă mine fii
Acum pe înserat.
Această strofă m-a umplut cu atât de multă pace. Atunci am conștientizat nu doar faptul că Salvatorul era lângă mine în acea noapte, dar și faptul că El știa exact cum mă simțeam. Ştiu că dragostea pe care am simțit-o citind cuvintele imnului m-a ajutat, nu doar în acea noapte, ci, de asemenea, m-a ajutat când am trecut prin multe alte încercări.