Omagii aduse la funeraliile vârstnicului Richard G. Scott

28 septembrie 2015, Tabernacolul din oraşul Salt Lake

Sus: Pentru recunoaşterea muncii vârstnicului Scott în Forţele Maritime Militare ale Statelor Unite, un steag american a fost înmânat fiului vârstnicului Scott, Michael. Nepoţii vârstnicului Scott au purtat sicriul cu trupul neînsufleţit. Cea mai vârstnică fiică a sa, Mary Lee, şi soţul dânsei, Bruce, sunt îmbrăţişaţi în timpul funeraliilor. Stânga: Preşedintele Thomas S. Monson a vorbit despre vârstnicul Scott numindu-l „prieten preaiubit şi asociat în lucrarea Domnului”. Versoul paginii: Membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli şi ai Preşedinţiei celor Şaptezeci au stat aliniaţi la intrarea în Tabernacol în timp ce sicriul era adus.

Michael W. Scott, fiu

„Tata s-a născut într-o familie în care tatăl nu era membru al Bisericii şi mama, deşi membră, nu fusese activă mulţi ani… Participarea lui la Biserică era limitată la momentele în care cineva venea să-l caute şi îl lua. Sunt sigur că acei conducători nu aveau nicio idee despre faptul că tânărul bărbat pe care îl ajutau avea să devină mai târziu un important conducător în Biserică. Nu ştiu cine erau acei oameni, dar le mulţumesc. Poate că unul dintre motivele pentru care tata ajuta atât de bine oamenii – pe cei mai puţin activi, pe cei care erau singuri, descurajaţi, asupriţi – era faptul că, în acea primă perioadă a vieţii sale, el a fost cel care a fost ajutat şi salvat …

Tata a trăit o viaţă plină de bucurii şi fericire. A fost muzician şi artist… Îi plăcea să exploreze. Ideea sa despre o vacanţă perfectă era să-şi îmbarce toţi copiii şi bagajele şi să călătorească într-un mic autoturism Datsun de-a lungul ţării …

Tata a fost un minunat exemplu în ce priveşte modul în care să înfruntăm încercările. Un asemenea exemplu a fost felul în care a reacţionat când au murit doi dintre copiii lui. Când mama şi tata au pierdut un bebeluş la naştere şi când, două luni mai târziu, l-au pierdut pe micuţul Richard, în vârstă de doi ani, din cauza unei probleme la inimă, reacţia tatei a definit caracterul său. În acea noapte, a sărutat-o pe mama şi i-a spus: «Nu trebuie să ne îngrijorăm, pentru că el s-a născut în legământ. Avem alinarea că îl vom avea cu noi în viitor. Acum, avem un motiv să trăim foarte bine. Avem un băiat care a plecat în împărăţia celestială, deoarece el a murit înainte de vârsta responsabilităţii». În loc de amărăciune, el a avut speranţă; în loc de disperare, el şi-a întărit hotărârea de a trăi drept; în loc de îndoială, el a dat dovadă de credinţă în Hristos …

El a ales să facă lucruri importante şi ele au fost. Căsătoria sa cu mama a fost, poate, cel mai important dintre toate.”

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

„[Vârstnicul Scott] simţea că misiunea sa de la Domnul era să administreze leacul tămăduitor al harului lui Hristos celor care, la modul figurat, au căzut între tâlhari – cei răniţi, suprasolicitaţi, împovăraţi de griji, lipsiţi de speranţă, cei care au păcătuit şi cei împotriva cărora s-a păcătuit. Cu o seriozitate neobişnuită, el i-a invitat pe toţi să-L caute pe Domnul supunându-se principiilor Evangheliei şi să găsească pace, fericire şi bucurie …

Vârstnicul Scott dădea dovadă de o mare perfecţiune când predica şi depunea mărturie despre ispăşirea infinită a lui Hristos şi bucuria de a te întoarce către Dumnezeu …

El şi draga lui Jeanene ne-au dat un exemplu constant de ceea ce înseamnă să iubeşti şi să preţuieşti un tovarăş în căsnicie şi să fii cât mai devotat propriilor copii. Acel exemplu de dragoste şi loialitate a inspirat mii de oameni, dacă nu milioane, în timpul vieţii sale …

Vârstnicul Scott a fost mereu încurajator, rapid în a exprima încredere, nerăbdător să laude şi să-şi exprime dragostea. Şi acesta a fost modul său de a trata bărbaţii şi femeile de pretutindeni, chiar şi copiii. Instruirea pe care o oferea era inspirată şi, în acelaşi timp, practică şi constantă. Se pare că vârstnicul Scott nu a obosit niciodată să sfătuiască, să predea şi să încurajeze persoane şi grupuri. Nu pot să vă spun de câte ori şi în câte locuri oamenii mi-au vorbit despre lucrurile pe care le-au învăţat de la vârstnicul Scott – uneori chiar când erau la vârsta adolescenţei – şi care le-au influenţat viaţa şi slujirea de atunci încolo.”

Vârstnicul Russell M. Nelson, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli

„Îmi amintesc foarte bine când am fost în America Centrală, împreună, în luna aprilie a anului 1990. Am fost încântat când l-am privit pe vârstnicul Scott predând misionarilor şi membrilor în limba spaniolă. Nu numai că a fost fluent; a fost măreţ – extrem de însufleţit şi entuziast pe măsură ce propovăduia prin Spirit …

Vârstnicul Scott nu a fost niciodată lipsit de energie şi interacţiona mereu cu oamenii oriunde mergea. El şi-a consacrat viaţa slujirii tuturor oamenilor, indiferent de naţionalitatea, rasa şi limba lor. El a înţeles valoarea fiecărui suflet preţios pe care l-a întâlnit.

Compasiunea sa este legendară. L-am privit când propovăduia. L-am privit când ajuta. L-am privit cum îi iubea pe oamenii din toată lumea.”

Preşedintele Thomas S. Monson

„[Vârstnicul Scott] a fost mai mult decât capabil să rezolve oricare însărcinare care i se încredinţa şi el, întotdeauna, a făcut-o cu temeinicie şi mare abilitate …

Noi toţi l-am avut în mijlocul nostru, în aceşti ani, pe Richard G. Scott, un om onorabil, chiar un om al lui Dumnezeu. Richard a fost binecuvântat cu o minte pătrunzătoare, o inteligenţă profundă şi un spirit caritabil …

El a iubit oamenii. Şi-a iubit familia. L-a iubit pe Tatăl său Ceresc …

Zâmbetul plăcut al lui Richard a deschis inimile oamenilor. El avea capacitatea de a se simţi bine atât cu cei săraci şi cei defavorizaţi, cât şi cu cei bogaţi şi renumiţi …

Richard a fost un suflet blând. El ne-a învăţat cu dragoste… lecţii de curaj, lecţii de răbdare, lecţii de credinţă şi lecţii de devotament. Richard G. Scott ne-a învăţat toate aceste lucruri prin cuvânt şi fapte.”