Ea nu știa că eu aveam nevoie de aceste cuvinte
Într-o perioadă în care îmi era greu, o prietenă de la seminar a urmat un îndemn.
Fotografie de Melanie Miza.
Aveam niște probleme personale. Într-o zi nu mă simțeam bine și, sincer, nu prea voiam să merg la seminar. Dar m-am gândit: „Este ultimul meu an și trebuie să profit de el”.
Așa că am mers. Acolo am vorbit despre faptul că Isus Hristos ne cunoaște pe fiecare pe nume. Am citit din Doctrină și legăminte 18:10: „Amintiţi-vă că valoarea sufletelor este mare înaintea lui Dumnezeu”. Am început să mă emoționez în timp ce subliniam versetul. Când mă emoționez, plâng mult, așa că nu am vrut să-l citesc din nou cu glas tare în clasă.
Mai târziu, învățătorul a întrebat: „Ce v-a impresionat cel mai mult și de ce?”. Nu am vrut să vorbesc, dar o prietenă de-a mea a menționat acel verset. Ea și-a depus mărturia că Dumnezeu nu ne va lăsa singuri, că uneori noi Îl uităm, dar El ne cunoaște și va fi alături de noi.
Când am auzit asta, am simțit că Tatăl Ceresc îmi vorbea prin prietena mea. A fost ca și cum El mi-ar fi spus: „Nu te îndepărta de Mine – Eu sunt aici”.
După aceea, m-am dus să-mi șterg fața, iar prietena mea a venit la mine. Mi-a spus: „Nu aveam de gând să spun nimic, dar am simțit că trebuie, pentru că ar putea ajuta pe cineva. Nu știam că acea persoană erai tu”. Acest lucru mi-a confirmat și mai mult că Tatăl Ceresc are grijă de mine.
După seminar, m-am dus acasă și m-am rugat. De obicei, Îi mulțumesc și Îi cer anumite lucruri. Dar acea rugăciune – cred că a fost cea mai plină de recunoștință rugăciune pe care am rostit-o vreodată. Am simțit Spiritul în camera mea și am simțit că Tatăl Ceresc era acolo cu mine.
Autoarea locuiește în Sacatepéquez, Guatemala.