Atât de mult zgomot!
Totul era atât de zgomotos! Unde putea Luke să găsească pace?
Luke ofta. Totul era atât de zgomotos! Frații lui, Tadd și John, se certau din nou. Chiar și de jos, el putea auzi strigătele prin ușa camerei lor. Iar sora lui, Lizzie, dăduse din nou muzica la maxim. Bum. Bum. Bum. El putea auzi mereu ritmul constant al notelor joase.
Luke a încercat să-i roage pe frații lui să se oprească. Tadd i-a spus: „Pleacă de aici”. Apoi, Luke a rugat-o pe Lizzie să-și dea muzica mai încet. Ea dat muzica și mai tare.
Luke dorea să iasă afară unde putea gândi. Dar ploua.
Totuși, era un loc liniștit în care Luke putea merge. Ieri, părinții lui i-au dat o cameră care să fie a lui – una pe care nu trebuia s-o împartă cu Tadd și John. Era la subsol. Era suficient de mare pentru un pat și o masă. În camera lui, Luke putea închide ușa și putea scăpa de zgomot.
Luke a coborât în camera lui nouă. S-a uitat împrejur la cutiile pe care le adusese jos mai devreme. El a văzut o ilustrație cu Isus care ieșea afară dintr-o cutie. Luke primise acea ilustrație în ziua în care fusese botezat. Întotdeauna când o privea, îl făcea să se simtă liniștit.
Luke a scos ilustrația din cutie. A pus-o pe masă. Apoi, a îngenuncheat pentru a se ruga. „Tată Ceresc”, a spus Luke, „uneori este mult zgomot aici. Te rog să mă ajuți să găsesc puțină pace”.
Luke s-a întins pe pat. S-a gândit la Isus. Învățase la Societatea Primară că Isus putea fi mereu aproape de el. Și, Duhul Sfânt putea întotdeauna să aducă pace.
Curând, mama și tata aveau să vină acasă de la muncă. Ei aveau să discute cu Tadd și John. Lupta avea să înceteze. Pentru un timp. Ei aveau să vorbească cu Lizzie. Lizzie urma să dea muzica mai încet. Pentru un timp. Până când mama și tata vor pleca din nou.
Dar, deocamdată, Luke era întins în pat. El privea ilustrația cu Isus. „Te rog, Tată Ceresc”, a șoptit Luke. „Te rog să mă ajuți să simt pace indiferent de ceea ce se întâmplă în restul casei.”
Mai târziu, a bătut cineva la ușa dormitorului lui. „Pot să intru?”, a întrebat mama. „Ce mai faci?”
„Tadd și John se certau din nou”, a spus Luke. „Iar Lizzie își pune muzica foarte tare.”
„Știu! Este greu, nu-i așa?”, a spus mama. „Tata vorbește cu frații tăi chiar acum. Iar eu voi vorbi cu Lizzie în această seară. Dar, în primul rând, am vrut să văd ce mai faci.”
„Sunt bine. Sunt bucuros că am această cameră”, a spus Luke.
„Și eu”, a spus mama. „Văd că ai pus pe masă o ilustrație cu Isus.”
Luke a zâmbit. „Da, am pus. Și, El mă va ajuta să fac din camera mea un loc al păcii.”
Ilustrații de Bryan Beach