Să predăm religie tinerilor și tinerilor adulți – masă rotundă

Discuție, partea a II-a – președintele Oaks, Chad Webb, Adam Smith

Președintele Dallin H. Oaks: Frate Webb, mă bucur să fiu alături de dumneavoastră. Frate Smith. Să continuăm!

Fratele Chad Webb: Vă mulțumim! Suntem entuziasmați să fim astăzi cu dumneavoastră. Și vă mulțumim pentru acest mesaj minunat! De fapt, ascultarea sfaturilor dumneavoastră a stârnit un număr de întrebări despre care ne-ar face plăcere să discutăm. Începem cu aceasta, ne-ați vorbit despre dragostea față de cursanții noștri și parte din faptul de a ne iubi cursanții este să-i învățăm Evanghelia și să-i ajutăm să înțeleagă acele lucruri care sunt de cea mai mare valoare. Cum putem fi siguri că, dintre toate lucrurile diferite pe care le-am putea preda, punem pe primul loc tocmai lucrurile care vor fi de cea mai mare valoare pentru cursanții noștri?

Președintele Oaks: Ceea ce face ca Sistemul Educațional al Bisericii noastre să fie unic este responsabilitatea noastră scripturală de a căuta să învățăm nu numai prin studiu, ci, de asemenea, prin credință.

Fratele Adam Smith: Când mă gândesc la lucrurile de cea mai mare valoare pe care le-am putea preda cursanților noștri, sunt îndrumat de o învățătură a președintelui Eyring, pe care doresc s-o împărtășesc. Președintele Eyring a spus: „Dintre toate adevărurile care ar putea fi accentuate în acest fragment din scripturi, care îi va ajuta pe cursanții mei să se apropie mai mult de Tatăl Ceresc și de Salvator și îi va conduce spre salvare?”. Apoi, președintele Eyring a spus: „Când pregătiți o lecție, căutați în ea principiile care duc la convertire… Un principiu care duce la convertire este un principiu care conduce la supunere față de voia lui Dumnezeu”¹. Ceea ce înțeleg din această învățătură măreață a președintelui Eyring este că acele lucruri care sunt de cea mai mare valoare pentru cursanții noștri îi vor conecta în moduri personale și profunde cu Tatăl Ceresc și Isus Hristos. Trebuie să predăm acele lucruri care îi vor ajuta pe cursanți să simtă și să înțeleagă adevărurile Evangheliei, dar, în special, adevăruri privind realitatea lui Isus Hristos și a ispășirii și a învierii Sale – și care îi vor ajuta, în moduri practice, să simtă că Isus Hristos are puterea de a-i vindeca și de a-i ajuta, alina și curăța. Cred că acestea sunt cele mai importante lucruri asupra cărora ne putem concentra.

Președintele Oaks: Plin de putere și adevărat.

Fratele Webb: Vă mulțumim! Și aceasta se leagă atât de bine de ideea de a ne asigura că ei învață prin credință – că ei acționează având credință și, apoi, au acea confirmare din partea Duhului Sfânt că lucrurile pe care le învață și conform cărora trăiesc vin, cu adevărat, de la Tatăl nostru din Cer. Așa că vă mulțumim. Președinte, ați menționat, de asemenea, rolul Duhului Sfânt în procesul de predare. Așadar, aș dori să întreb ce alte adevăruri care-L privesc pe Duhul Sfânt și influența Sa și rolul Său în clasele noastre puteți să ne împărtășiți.

Președintele Oaks: Cred că elementul cheie al influenței Duhului Sfânt este să luăm din împărtășanie. Deoarece, în legămintele pe care le facem când luăm din împărtășanie, avem promisiunea că vom „avea întotdeauna Spiritul Său cu [noi]”. Acest lucru este fundamental.

Fratele Webb: Știți, mă bucur mult că spuneți acest lucru. Îmi aduce aminte că, pe vremea când eram tânăr învățător, am petrecut luni de zile studiind principiile care guvernează invitarea Duhului Sfânt. Și cred că este o ocazie foarte bună pe care o avem noi, toți, să continuăm să studiem acest lucru. Dar singurul lucru pe care l-am găsit a fi cel mai important este ceea ce tocmai ați spus: că rugăciunea de împărtășanie spune că dacă ne vom aduce aminte întotdeauna de El, vom avea Spiritul Său cu noi. Și acest lucru nu se întâmplă doar în timpul împărtășaniei sau doar duminica, ci întotdeauna – inclusiv în clasele noastre. Dacă ne concentrăm asupra Salvatorului – amintindu-ne de El ca fiind exemplu în ceea ce privește modul de a trăi conform Evangheliei și bazându-ne pe puterea Sa și învățăturile Sale – când ne amintim de El, noi Îl invităm pe Duhul Sfânt să facă parte din experiența noastră de învățare. Cred că responsabilitatea principală sau rolul principal al Duhului Sfânt este să depună mărturie despre Tatăl nostru Ceresc iubitor și despre Isus Hristos, ca figura centrală în planul întocmit de Tatăl Ceresc. Astfel, dacă dorim să-L invităm pe Duhul Sfânt în clasele noastre, ne concentrăm asupra acelor lucruri despre care El ar depune mărturie. Îmi place foarte mult acest lucru! Vă mulțumesc!

Președintele Oaks: Președintele Nelson a vorbit despre semnificația actuală a acestui lucru folosind aceste cuvinte. Dânsul a spus: „În zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt”².

Fratele Webb: Vă mulțumim. Apreciez foarte mult ceea ce s-a spus și aceasta mă determină să adresez această întrebare: am vorbit puțin despre lucrurile cărora învățătorii le acordă cea mai mare prioritate în moduri care Îl vor invita pe Duhul Sfânt. Cum îi ajutăm pe cursanții noștri să acorde prioritate acelor lucruri care contează cel mai mult în viața lor?

Președintele Oaks: Când mă gândesc la ce înseamnă acest lucru în zilele noastre, când sunt atât de multe influențe lumești care ne înconjoară pe noi și pe cursanții noștri, cred că trebuie să ne aducem aminte că lucrurile lumii – lucrurile pe care lumea le prețuiește, indiferent care sunt acestea – au o valoare trecătoare. În timp, ele sunt mai puțin importante decât principiile necesare pentru a învăța despre scopul acestei vieți și despre destinul nostru în eternitate. Ce ați adăuga la aceasta, frate Smith?

Fratele Smith: Președinte Oaks, în timp ce predați acest lucru, mi-a venit în minte un verset din scripturi, când Salvatorul, înainte de a intra în Ghetsimani, a oferit o rugăciune sacră și a spus: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe Care L-ai trimis Tu”³. Cred că, dacă ne ajutăm cursanții să înțeleagă că au nevoie să evalueze dacă locul în care își petrec timpul și lucrurile cărora le oferă atenția, oare îi va ajuta aceasta să ajungă să-I cunoască și să-I iubească pe Tatăl Ceresc și Isus Hristos? Și un alt gând care îmi vine în minte împreună cu acesta este ceva ce ne-ați învățat într-o conferință generală recentă, președinte Oaks, și anume să adresăm întrebarea: „Unde mă va duce această alegere?”. Și să ne gândim la această întrebare în contextul „Mă apropie aceasta mai mult de Tatăl Ceresc și de Isus Hristos? Mă conduce aceasta spre împlinirea identității mele divine sau scopului meu divin?”. Și cred că aceasta ne oferă tuturor un filtru puternic. Putem să-i ajutăm pe cursanții noștri să înțeleagă, de asemenea, să folosească acest filtru când fac alegeri în ceea ce privește locul în care își petrec timpul și ce urmăresc sau ascultă ori la ce se uită. Ei trebuie să facă propriile alegeri. Dar, dacă am putea să-i ajutăm să-și adreseze întrebarea: „Unde mă va duce această alegere și mă va duce aceasta mai aproape de Tatăl Ceresc și de Isus Hristos?”.

Președintele Oaks: O, cât de important este acest lucru și cât de important ar fi dacă toți cursanții noștri ar înțelege acest principiu!

Fratele Webb: Și ca învățătorii să accentueze și să depună mărturie despre aceste lucruri și să invite Duhul Sfânt să confirme importanța – nu doar veridicitatea, ci și importanța acestor principii în viața lor! Aș adăuga, de asemenea, dacă se poate, ideea de relevanță. Mă gândesc că tot ce putem face este să ajutăm să-i invităm pe cursanți să descopere relevanța acestor principii în viața lor. Cred că, uneori, vorbim despre aceste lucruri arătând că ele concurează pentru a le capta timpul sau atenția. Și uneori, trebuie, într-adevăr, să acordăm prioritate celor mai importante lucruri. Dar cred că putem, de asemenea, să-i ajutăm să înțeleagă ce rol are Evanghelia în viața lor de zi cu zi. De exemplu, când am fost student, am învățat că, dacă țineam sfântă ziua de sabat și dacă studiam din scripturi înainte de a studia pentru cursuri, eram, de fapt, un student mai bun decât dacă încercam să separ acele lucruri și să spun: „Voi petrece timp cu lucrurile spirituale și voi petrece timp cu lucrurile laice”. Dar, în orice aspect al vieții mele, când Îl includ pe Tatăl Ceresc – când Îl invit pe Spiritul Său să mă ajute – atunci, chiar și cu lucrurile care le pot părea cursanților noștri de natură mai temporală, ei înțeleg relevanța Evangheliei în aceste lucruri pe care încearcă să le realizeze în viața lor. În loc să concureze pentru timpul lor, aceste lucruri vin împreună.

Președintele Oaks: Și ne aducem aminte că Domnul ne-a învățat că El nu a dat niciodată o poruncă temporală. Toate poruncile și îndrumările Sale sunt spirituale.

Fratele Smith: În timp ce menționați acest lucru, mi-a venit în minte încă un gând – cel puțin în ceea ce-i privește pe cursanții noștri de la seminar – este vorba despre programul Bisericii numit Copiii și tinerii. Acesta este un mod puternic de a face ca Evanghelia să fie relevantă și de a ne stabili obiective practice pentru a pune în practică Evanghelia cu scopul de a ne ajuta în orice aspect al vieții noastre să încercăm să devenim mai asemănători Salvatorului.

Președintele Oaks: Într-adevăr. Acum, aș dori să adresez o întrebare din partea a două persoane care sunt de profesie învățători de religie: Ce ați învățat dumneavoastră, fraților, și colegii dumneavoastră despre predarea Evangheliei lui Isus Hristos în timpul acestei pandemii prin care am trecut cu toții?

Fratele Smith: Aș spune, în primul rând, că am învățat – aș spune că ni s-a amintit și a fost subliniat – ce învățători minunați avem, că ei Îl iubesc, cu adevărat, pe Dumnezeu și își iubesc cursanții și că au făcut mai mult decât era de așteptat și, astfel, suntem profund recunoscători. De asemenea, cred că pandemia a accentuat elementul de slujire care este inerent predării Evangheliei. Cred că ne descurcăm mai bine în ceea ce privește faptul de a ne asculta cursanții, de a afla care sunt nevoile și capacitățile lor și de a le întâmpina, de a-i iubi așa cum sunt și de a găsi moduri creative pentru a-i ajuta să se apropie de Tatăl Ceresc și de Isus Hristos. De asemenea, cred că, în timpul pandemiei, acolo unde am avut parte de multe greutăți, am văzut că ajutorul divin îl însoțește pe învățătorul care încearcă, cu adevărat, să-L iubească pe Dumnezeu și să-i iubească pe cursanții săi și să facă tot ce poate.

Fratele Webb: Cred că acest lucru este foarte bine spus. Cred că aș dori doar să spun că vă mulțumesc și să adaug aprecierile mele. Știți, avem învățători care încearcă să predea față în față și să învețe să predea online. Ei au purtat măști care sunt, uneori, inconfortabile. Uneori, s-au supus riscurilor și au făcut acest lucru cu o atât de mare dragoste față de cursanții lor și față de Tatăl Ceresc și cu un devotament atât de mare! Doresc să le mulțumesc pentru toate sacrificiile și eforturile de a face acest lucru într-o perioadă foarte grea.

Președintele Oaks: Mă alătur, în numele Primei Președinții, exprimând mulțumirile mele pentru ceea ce tocmai ați spus. Vă iubim, dragi frați și surori care predați la seminarele și institutele noastre de învățături religioase din universități și facultăți.

Fratele Webb: Vă mulțumim, aceasta înseamnă foarte mult. O altă întrebare pe care sunt nerăbdător să v-o adresez datorită unelor lucruri pe care le-ați predat în alte împrejurări: De ce este important să predăm principii și nu reguli?

Președintele Oaks: Mă bucur mult că ați adresat această întrebare. Este una dintre preferatele mele. Într-o rubrică notabilă din Church News (Știrile Bisericii), Tad R. Callister, fostul nostru președinte al Școlii de duminica, a spus următoarele lucruri despre acest subiect: „În primul rând, regulile sunt, deseori, limitate la una sau, poate, la câteva situații specifice, în timp ce principiile au, în general, o aplicabilitate mai largă. În al doilea rând, principiile creează un mediu care mărește libertatea de a alege, în timp ce regulile tind să reducă libertatea de a alege restricționând [și], uneori, chiar dictând alegerile noastre”. Aș adăuga că Salvatorul a înlocuit legea lui Moise, care era guvernată de reguli, cu legea mai mare a lui Hristos, care este guvernată de principii. Fratele Callister a detaliat acest principiu după cum urmează. Dânsul a spus: „Principiile sunt compatibile cu legea mai mare, regulile cu cea mai mică. Trebuie să ne concentrăm permanent asupra predării principiilor doctrinare. De ce? Deoarece principiile au cea mai mare capacitate de a ne ridica la înălțimi celestiale și, în cele din urmă, principiile – nu regulile – vor guverna în împărăția celestială”⁴. Am încheiat citatul.

Fratele Webb: Apreciez foarte mult și acest lucru. Are și un alt beneficiu. De curând, eram cu un grup de învățători care îmi spuneau că, în clasele lor, pare să fie mai multă – cuvântul pe care l-au folosit a fost „controversă” – când cursanții adresează mai multe întrebări și au viziuni și percepții diferite despre lucruri. Și îmi place ceea ce tocmai ne-ați predat deoarece mi-a adus aminte de acea conversație și m-a ajutat să înțeleg că unul dintre modurile în care putem aborda acest lucru nu este să predăm aplicabilitatea lui, caz în care ei dezbat aplicabilitatea în circumstanțele lor, ci să predăm principiul respectiv al Evangheliei. Trebuie să mergem la ideea de bază – predarea planului salvării, predarea doctrinei lui Hristos, predarea principiilor Evangheliei și permiterea punerii în practică personale cu ajutorul Duhului Sfânt.

Președintele Oaks: Foarte bine spus.

Fratele Webb: Președinte, cred că acest lucru este, cu adevărat, practic și util pentru ceea ce încercăm să facem. Vă mulțumesc! Frate Smith, ce ați dori să mai adăugați?

Fratele Smith: Ei bine, cred că este similar cu ceea ce ați subliniat, frate Webb. De asemenea, predând un principiu în loc să predăm un mod de a fi pus în practică, invităm cursanții să acționeze ca agenți în procesul de învățare, în propriul proces de dezvoltare – adică să ia un principiu, să poată căuta revelație personală, să poată merge și să studieze mai mult și să hotărască cel mai bun pas pe care să-l facă pentru a pune în practică acel principiu în circumstanțele personale.

Fratele Webb: Vă mulțumim! O întrebare care ar urma în mod firesc ar fi: „Cu toate influențele – cu toate glasurile din lume – cum îi ajutăm pe cursanții noștri să se descurce printre atât de multe influențe din societate?”.

Președintele Oaks: Trebuie să înțelegem că diavolul este tatăl minciunilor – un „mincinos de la început”⁵, după cum spun scripturile. Modul său cel mai isteț de a-și prezenta minciunile este să le amestece cu adevăruri. Astfel, atrage și contaminează cercetările oamenilor buni prin amestecul său de adevăruri și minciuni. În consecință, printre cele mai prețioase lucruri pe care putem încerca să le învățăm în viața muritoare sunt învățăturile Duhului Sfânt, care ne permit să deosebim ce este – și ce nu este – adevărat.

Fratele Smith: În mod similar, în acest amestec de adevăruri și minciuni, dușmanul scoate, de asemenea, adevărurile din contextul lor etern și din locul lor în planul lui Dumnezeu. Acest lucru crește probabilitatea ca un adevăr să fie pus în practică greșit sau să fie înțeles greșit. De exemplu, cu doar câteva minute în urmă, președinte Oaks, dumneavoastră ne-ați predat minunat despre principiul dragostei și locul lui în planul lui Dumnezeu – importanța faptului de a-L iubi pe Dumnezeu – că dragostea este, cu adevărat, forța care motivează din spatele dorinței Tatălui Ceresc de a ne pregăti pentru viața eternă, despre care știm că este cel mai mare dintre toate darurile lui Dumnezeu. Și dragostea noastră față de Dumnezeu este aceea care ne motivează să-i iubim și să-i slujim altruist pe alții. Ei bine, când dușmanul scoate cu succes principiul dragostei din contextul său, acesta poate fi distorsionat cu ușurință. Și cineva care înțelege greșit dragostea poate sprijini cauza greșită. Ei ar putea chiar să se găsească în opoziție cu legile lui Dumnezeu și cu profeții Săi, deoarece separarea adevărului de contextul său etern poate duce la contrafacere sau înțelegere scoasă din context. Și dușmanul face aceasta cu multe principii.

Președintele Oaks: Vedem foarte multe dovezi ale acestui lucru în lumea din jurul nostru, nu-i așa? Frate Webb, în calitate de învățători, cum abordați cel mai bine întrebări despre îngrijorări actuale din mintea cursanților dumneavoastră, cum ar fi subiecte tulburătoare din istoria Bisericii, probleme legate de comunitatea LGBT, întrebări despre modul în care să trăim controlați de guvern în ceea ce privește pandemia și așa mai departe? Întrebările sunt nesfârșite. Cum abordați cel mai bine aceste întrebări în contextul claselor noastre de religie?

Fratele Webb: Aceasta este o întrebare cu adevărat bună și ceva cu care învățătorii se confruntă în mod constant. Aș începe spunând că îmi place faptul că apostolul Pavel ne-a îndrumat să predăm sau să spunem adevărul cu dragoste. Astfel, desigur, trebuie să predăm Evanghelia. Trebuie să predăm din scripturi și din învățăturile profeților din zilele noastre. Trebuie să predăm adevărul. Nu folosește nimănui să predea lucruri care nu sunt adevărate; aceasta nu va duce la fericire. Dar cealaltă parte a acestui lucru – care cred că este cu adevărat semnificativă: când El spune să facem aceasta cu dragoste, așa cum ați menționat din nou în această seară. Cred că ar fi important să începem cu relațiile. S-au făcut multe cercetări care ne arată cu claritate cât de dependentă de relații este capacitatea cursanților de a învăța. Pentru mine, acele relații încep cu învățătorii care doresc să asculte – să-i înțeleagă cu adevărat pe cursanți și circumstanțele lor și să aibă empatie pentru a încerca să înțeleagă nevoile lor. Cred că este, de asemenea, important să recunoaștem că fiecare are ceva cu care poate contribui, că noi apreciem – că avem nevoie unii de alții și de experiențele trăite de ceilalți pentru a ne inspira și a învăța din ele. Astfel, sunt multe de spus despre această întrebare care îmi place foarte mult. Dar, pentru mine, înseamnă să spunem adevărul cu dragoste și aceasta înseamnă să stabilim relații care îi ajută pe oameni să aibă încredere și să învețe împreună și Îl invită pe Duhul Sfânt să facă parte din această experiență.

Președintele Oaks: Ceea ce ați spus despre relații îmi aduce aminte că am citit de curând o cuvântare minunată a președintelui general al Tinerilor Băieți, Steven J. Lund, oferită la conferința recentă a femeilor de la UBY. Dânsul a descris – s-a referit la relații ca fiind influența care ne motivează să putem face parte din viața celor care caută să aibă modele de urmat și mentori. Dânsul a spus că cercetătorii noștri au descoperit că dezvoltarea spirituală a tinerilor SZU depinde, în mare parte, de calitatea relațiilor lor, inclusiv cu părinții, colegii și învățătorii. Și acele relații cu conducătorii se dezvoltă cel mai bine în cadrul seminarului, claselor de la Școala de duminica și ale cvorumului, în care ei vor ajunge să-i respecte și să-i iubească pe conducătorii lor și pe semenii lor sfinți.⁶ Am încheiat citatul. Toate acestea, aș concluziona, conduc la sprijinirea impresionantă a importanței faptului ca învățătorii să-i iubească și să lucreze alături de cursanții lor. Încrederea dezvoltată în acest mod va fi o influență îndrumătoare care îi va întări să poată răspunde ei înșiși la întrebări tulburătoare.

Fratele Webb: Vă mulțumim! Da, cred că este cu adevărat important pentru ceea ce încercăm să realizăm: faptul de clădi relații. Din ceea ce tocmai ne-ați împărtășit, noi putem să facem unele lucruri la seminar pentru a-i ajuta să întărească alte relații. Ați menționat programul destinat progresului tinerilor. Îi putem îndruma spre conducătorii lor tineri, spre episcopii lor, spre conducătoarele lor de la Tinerele Fete. Putem ajuta la întărirea relațiilor cu părinții lor, prin modul în care vorbim despre familii și îi întoarcem spre părinții lor. Cred că toate acestea sunt cu adevărat importante – nu doar pentru clădirea relației noastre cu ei, ci și pentru întărirea relațiilor lor cu oameni care îi vor conduce în direcția corectă. Vă mulțumesc că ați spus aceasta! Acestea fiind spuse, mă întreb dacă am putea discuta puțin despre cum putem preda aceste lucruri fundamentale într-un mod care să nu-i jignească sau să nu-i îndepărteze pe tineri de Evanghelie. De fapt, aș putea împărtăși un scurt exemplu care să contureze întrebarea pe care o am în minte. Săptămâna trecută, m-a sunat un învățător care a spus că un părinte a venit să-și retragă fiica de la seminar deoarece învățătorul predase niște principii despre familie și importanța familiei. Și acest părinte a fost afectat din cauza dinamicii lor și a familiei lor și nu dorea ca fiica să fie învățată despre rolul central al familiei – chiar și în contextul planului salvării. Învățătorul a fost extrem de întristat să piardă această cursantă și a adresat întrebarea: „Cum să predau adevărul? Cum să fac față acestui lucru într-o lume în care nu dorim să dăm oamenii la o parte, dar trebuie să predăm Evanghelia pură cursanților noștri?”.

Președintele Oaks: Ce exemplu minunat! Frate Smith, ce aveți de spus despre acest subiect?

Fratele Smith: Ei bine, m-am gândit din nou – știu că tocmai am vorbit despre relații. Dar cred că un cursant care are încredere în învățător – și se simte iubit de învățătorul lui – își va deschide inima. Zidurile de apărare pot apărea uneori dacă predăm despre un ideal care nu corespunde realității cursantului. Și ceva ce topește zidurile de apărare este dragostea și încrederea unui cursant în învățătorii săi. Din nou, este foarte important. Doresc să subliniez comentariul la întrebarea precedentă – să clădim acele relații cu cei care ne sunt cursanți.

Președintele Oaks: Într-adevăr. Și cred că este foarte important ca noi să înțelegem că nu suntem obligați să fim de acord cu tot ce ni se pune în față – fie de către un cursant sau de către părinții unui cursant ori de către alții din societate. Nu este treaba noastră să susținem toate ideile care sunt promovate. Sarcina noastră este să predăm adevărul. Dar, făcând aceasta, trebuie să fim foarte atenți să nu renunțăm niciodată la responsabilitatea noastră, oferită de Salvator, de a ne iubi aproapele. Tot ceea ce facem trebuie să fie în contextul dragostei, astfel încât să nu ne confruntăm cu o persoană, dar să promovăm învățăturile noastre, pentru ca acele învățături să confrunte crezuri care sunt eronate. Brigham Young, care era o persoană care stârnea deseori conflicte, a făcut o distincție foarte clară despre care am citit recent în învățăturile lui – sau discursurile lui Brigham Young. În una dintre cuvântările sale, el a spus acest lucru – și citez: „Nu mi-au fost influențate niciodată sentimentele față de persoane, bărbați sau femei, de faptul că ei cred sau nu așa cum cred eu. Puteți trăi ca vecini alături de mine? Eu pot trăi alături de voi; și nu este o preocupare specială a mea dacă voi credeți sau nu ca mine”⁷. Am încheiat citatul din Brigham Young. M-am gândit că aceasta este o sursă neașteptată de la care să avem o astfel de declarație revelatoare despre faptul că putem trăi cu dragoste alături de cei cu care nu suntem de acord.

Fratele Webb: Aceasta vine, cu adevărat, la momentul potrivit pentru învățătorii noștri. Cred că este una dintre cele mai importante însușiri ale unui ucenic al Salvatorului în ziua de astăzi: să fie capabil să nu fie de acord și să continue să iubească oamenii și să fie sincer în acea relație, în pofida unei contradicții în convingeri.

Președintele Oaks: Un alt aspect al acestui lucru este că trebuie să lucrăm astfel încât faptul că iubim și acceptăm – chiar tolerăm pe cei cu care ne asociem – nu este înțeles ca o aprobare. Aceasta este, uneori, o linie foarte subțire. Și vedem în lumea politică și a comunicațiilor publice, din multe surse diferite, un eșec în a realiza acest lucru. Deseori, oamenii par să își asume că noi aprobăm ceva pentru că avem dragoste față de oamenii care sunt implicați.

Fratele Webb: Toate aceste lucruri se leagă împreună, nu-i așa? Ne duc înapoi la relații; ne duc înapoi la faptul de a asculta și de a avea empatie. De asemenea, ne duc înapoi la predarea principiilor. Ne duc înapoi la premisa pentru care credem ceea ce credem, bazată pe planul salvării și pe doctrina lui Hristos, și leagă acele lucruri împreună, care trec peste acea linie subțire pe care ați descris-o.

Președintele Oaks: Cred că ne leagă, de asemenea, de prima și cea mai mare poruncă de a-L iubi pe Dumnezeu, iar Salvatorul a spus: „dacă Mă iubiți, țineți poruncile Mele”⁸. Și cea de-a doua poruncă este să ne iubim aproapele. Faptul că ne iubim aproapele nu înseamnă că nu-L iubim în primul rând pe Dumnezeu și că nu ținem poruncile Lui în primul rând.

Fratele Webb: Vă mulțumim!

Fratele Smith: Am în minte un scenariu despre un învățător care spune adevărul cu dragoste și apără doctrina lui Hristos cu mult curaj – dar, de asemenea, își iubește cursanții, astfel încât cursanții săi se simt în siguranță și au încredere în învățător și îl iubesc. Astfel, probabil că există un cursant care nu este de acord cu un element al doctrinei lui Hristos – sau un principiu al Evangheliei, probabil este un mod mai bun să spunem aceasta – dar el continuă să vină la lecții. Și continuă să vină la institut sau seminar deoarece se simte în siguranță, și simte că poate să-și clădească credința în Isus Hristos în acel mediu. Astfel, cred că acest echilibru despre care vorbim este foarte important de atins: a apăra cu mult curaj adevărul și a-i iubi pe cei care este posibil să nu fie de acord cu adevărul, astfel încât acea sală de clasă sau acea clasă de seminar sau institut să poată fi un loc sigur pentru cursanți.

Președintele Oaks: Simt că trebuie să spun că aceia dintre ascultătorii noștri care sunt implicați în institut și predau religie în universități și facultăți se confruntă cu o provocare mai mare în ceea ce privește acest subiect. Cursanții mai maturi sunt mai înclinați să gândească ei înșiși și să compare mai mult decât cursanții de la seminar, de exemplu. Dar principiile sunt aceleași. Punerea în practică diferă oarecum în funcție de situație și de maturitatea persoanelor, dar principiile sunt cele despre care am discutat.

Fratele Webb: Vă mulțumim!

Președintele Oaks: Iată o întrebare care schimbă doar puțin subiectul, dar este destul de relevantă pentru zilele noastre: Cum putem să ne convingem cursanții să lase la o parte telefoanele mobile în timpul în care încercăm să le predăm?

Fratele Webb: Aceasta este, de fapt, o mare întrebare care are legătură cu confruntarea sau neînțelegerile din clase, deoarece, uneori, creează acest lucru, nu-i așa? Deci, frate Smith?

Fratele Smith: Da, cred că sunt, cu siguranță, anumite momente în mediul de învățare în care cursanții au nevoie să se deconecteze și să-și pună la o parte telefoanele mobile. Cred că cel mai bun lucru care îi va ajuta să facă aceasta este să îi implicăm în procesul de predare și să le stârnim interesul față de ceea ce predăm. Vârstnicul Ballard – sau președintele Ballard, mai degrabă – ne-a spus odată să ne asigurăm că predarea noastră este sclipitoare. Dar eu cred, de asemenea, că sunt momente în care putem invita cursanții să-și folosească telefoanele mobile în experiența de învățare. Cu resursele de pe ChurchofJesusChrist.org și din aplicația Biblioteca Evangheliei, am putea, cu siguranță, uneori, să invităm cursanții să se implice activ în experiența de învățare folosind conținut care clădește credința, de pe telefoanele lor. Cred că aceasta poate fi o binecuvântare – un impact pozitiv pentru ei în afara clasei – ca ei să poată începe să vadă acest dispozitiv ca însemnând mai mult decât un dispozitiv pentru jocuri sau pentru rețele de socializare – sau, pentru unii, o sursă de ispite. Și pot învăța că, uneori, același dispozitiv poate fi folosit pentru a clădi credința în Isus Hristos. Cred că acest lucru va necesita inspirație din partea învățătorului – și echilibru. Dar cred că Domnul ne va ajuta să găsim ocazii de a clădi credința prin folosirea acestui dispozitiv și, apoi, evident, să înțelegem momentele în care trebuie închis și pus deoparte.

Președintele Oaks: Sugestia dumneavoastră ca noi să nu fim ostili față de telefoanele mobile îmi aduce aminte de o experiență anterioară – în urmă cu vreo 10 sau 15 ani – când am vizitat o clasă de la Școala de duminica pentru tineri băieți și tinere fete de vârsta seminarului. Și m-am dus cu o atitudine de ostilitate față de telefoanele mobile. Dar, privind în jurul meu într-o clasă de aproximativ doisprezece cursanți, mi-am dat seama că exista doar un volum de scripturi în toată clasa. Toată lumea citea din scripturi și urmărea lecția pe telefoane mobile. Acela a fost momentul în care am început să-mi dau seama că problema nu este să interzicem, ci să creăm un echilibru.

Fratele Webb: Foarte bine spus, vă mulțumim! Președinte, ne-a plăcut foarte mult să fim alături de dumneavoastră, vă mulțumim pentru sfaturile de astăzi și ne întrebăm dacă ați putea acorda un minut, frate Smith, dacă vreți să fiți primul, să ne împărtășiți mărturia dumneavoastră și, apoi, eu aș fi fericit să o fac și să vă las timpul de care aveți nevoie.

Fratele Smith: Vă mulțumim. Când mă gândesc la ocazia sacră de a le preda tinerilor și tinerilor adulți din Biserică și celor din instituțiile noastre SEB, mă gândesc la o învățătură a dragului nostru profet, președintele Russell M. Nelson. Dânsul a spus: „Multe dintre cele mai nobile spirite ale [lui Dumnezeu] – poate… cea mai bună echipă a Sa… [au fost trimise] pe pământ în acest moment precis… [Ei sunt] printre cei mai buni oameni pe care Domnul i-a trimis vreodată pe acest pământ”⁹. Aș dori să împărtășesc convingerea mea că tinerii cu care avem ocazia să interacționăm sunt exact cine ne învață profeții lui Dumnezeu că sunt. Și ce privilegiu sacru avem să le depunem mărturie despre realitatea lui Isus Hristos, a ispășirii Sale și a învierii Sale! Depun mărturie astăzi despre realitatea ispășirii și învierii lui Isus Hristos; că aceasta este Biserica Sa; că suntem conduși de profeții, văzătorii și revelatorii Săi în viață; și că suntem angajați în cauza Sa când le predăm tinerilor în aceste zile din urmă. Vă împărtășesc această mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.

Fratele Webb: Amin. Aș dori să adaug, de asemenea, mărturia mea despre realitatea Tatălui nostru Ceresc iubitor și despre Isus Hristos ca Salvator și Mântuitor al lumii – că aceasta este Biserica Sa și împărăția Sa pe pământ. Sunt atât de recunoscător că pot să-mi petrec fiecare zi din viața mea depunând mărturie despre El și predând altora despre Evanghelia Sa. Sunt recunoscător pentru aceia care m-au învățat și m-au binecuvântat prin credința lor în Salvator și mărturia lor despre Salvator și sunt atât de recunoscător să fac parte din această lucrare împreună cu dumneavoastră, predând Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Și apoi, aș dori să spun repede că, gândindu-ne la dragostea Tatălui nostru din Cer, deseori spunem cât de mult îi iubește Tatăl Ceresc pe cursanții noștri. Dar aș dori să adaug că eu știu că Tatăl Ceresc vă iubește, că El este atât de recunoscător că dumneavoastră doriți să vă petreceți viața predându-le copiilor Săi, că El vă iubește familiile și că, pe măsură ce veți continua să slujiți cu credință învățându-i pe copiii Săi, El vă va binecuvânta pe dumneavoastră și familia dumneavoastră așa cum îi binecuvântați dumneavoastră pe copiii Săi prin învățăturile, mărturia și exemplele pe care le oferiți. Vă mulțumim pentru cine sunteți și pentru ce faceți, în numele lui Isus Hristos, amin.

Președintele Oaks: Amin. Adaug mărturia mea la cele depuse de acești minunați slujitori ai Domnului. Depun mărturie despre Tatăl și Fiul, prin puterea Duhului Sfânt, că aceasta este lucrarea Sa, că dumneavoastră sunteți slujitorii Săi, frați învățători ai Evangheliei lui Isus Hristos. Și invoc binecuvântările cerului asupra dumneavoastră în timp ce-I slujiți Domnului și mergeți înainte împreună cu familia dumneavoastră spre destinul pe care Dumnezeu l-a hotărât pentru copiii Săi demni: viața eternă. Și fac acest lucru în numele lui Isus Hristos, amin.

Toți: Amin.