Eșecul face parte din plan
Patru lecții pe care le putem învăța din „eșecurile” preferate despre care citim în scripturi.
Mare parte din conținutul de pe Internet pare să fie dedicat celebrării „eșecului epic” – de la eșecurile în a replica ceva de pe Pinterest la videoclipurile cu eșecurile săriturilor înapoi. Poate că, pur și simplu, tânjim să știm că nu suntem singuri atunci când depunem cele mai mari eforturi și tot pare să nu fie destul. Ei bine, mai este o cale prin care putem ști.
Dacă aveți impresia că zilele dumneavoastră sunt pline de eșecuri, prindeți curaj din scripturi. Ele sunt pline de eforturi mai puțin perfecte ale unor oameni extraordinari. Iată numai câteva dintre lecțiile lor care vă pot ajuta să vă dați seama că probabil vă descurcați mai bine decât credeți.
1. Credința nu previne eșecul; îl face să aibă sens.
Nefi a fost plin de credință când, împreună cu frații săi, s-a întors după plăcile de aramă, însă acest lucru nu i-a împiedicat să eșueze teribil – de două ori (vezi 1 Nefi 3). Dar credința lui în fața eșecului l-a ajutat să-și transforme eșecul în pregătire pentru succes. L-au ajutat întâlnirile cu Laban pe Nefi să se pregătească să îl recunoască, să-l imite, să-i găsească casa și să reușească să iasă cu cronica sfântă? Nu știm cu certitudine. Dar știm că succesul nostru viitor este, de multe ori, clădit pe eșecurile noastre trecute.
2. Dumnezeu a anticipat eșecurile noastre și a planificat luându-le în considerare.
După ce Joseph Smith a aflat că cele 116 pagini din manuscrisul Cărții lui Mormon lipseau, a strigat „Totul e pierdut!”1 Știa că eșuase. Știa că avea să fie mustrat și, probabil, alungat. Totuși, nu totul era pierdut. Dumnezeu a anticipat eșecul lui Joseph cu aproape 2.000 de ani înainte și era pregătit pentru acesta.
În mod asemănător, Dumnezeu a anticipat eșecurile noastre cu mult timp înainte ca lumea să fie creată.2 El este capabil să transforme chiar și greșelile noastre în binecuvântări (vezi Romani 8:28). Și El ne-a oferit un Salvator pentru ca, atunci când eșecurile noastre implică păcate, să ne putem pocăi, permițându-ne să „învățăm din experiențele [noastre] fără ca acestea să ne condamne”.3
3. Nu renunțați; nu vedem întotdeauna succesul.
Abinadi a fost chemat să predice pocăința oamenilor. Dacă Abinadi și-ar fi măsurat succesul în funcție de numărul de oameni care s-au pocăit, ar fi putut să moară crezând că a eșuat complet. Prima oară când i-a avertizat pe oamenii regelui Noe să se pocăiască, a fost respins și de-abia a scăpat cu viață. (Vezi Mosia 11:20-29.) În loc să renunțe, a încercat din nou, știind că putea fi ucis – și a fost.
Dar fiindcă nu a renunțat, oamenii s-au pocăit până la urmă (vezi Mosia 21:33). Mai mult de atât, Alma s-a convertit, i-a învățat și botezat pe mulți și a organizat Biserica printre nefiți. Urmașii lui Alma au condus Biserica și, uneori, națiunea, până la venirea lui Isus Hristos, convertind mii, inclusiv pe majoritatea lamaniților (vezi Helaman 5:50). O persoană care nu renunță în fața eșecului poate realiza lucruri mărețe.
4. Uneori, faptul de a rezolva o problemă este mai puțin important decât faptul de a învăța din ea.
Oliver Granger era obișnuit să aibă autoritatea de a face lucruri. Înainte de a se alătura Bisericii în anii 1830, fusese șerif, colonel de poliție și predicator licențiat în biserica sa. După ce s-a alăturat Bisericii, el a slujit în două misiuni și a fost membru al Înaltului Consiliu din Kirtland. Dar apoi Joseph Smith i-a dat lui Oliver sarcina aproape imposibilă de a administra afacerile conducătorilor Bisericii care fuseseră alungați din Kirtland.4
Simțind că dăduse greș, Oliver a mers la Joseph și L-a auzit pe Domnul spunând: „Îmi aduc aminte de slujitorul Meu Oliver Granger… și când cade, se va ridica din nou, pentru că sacrificiul lui va fi pentru Mine mai sacru decât creșterea lui” (D&L 117:12-13). Învățăm de la Oliver că rezultatul pe care îl așteaptă Dumnezeu nu este întotdeauna ca noi să găsim soluția bună pentru problemele noastre, ci să creștem datorită faptului că le înfruntăm.
Progresul poate fi greu
Ne aflăm aici să învățăm și să creștem, dar creșterea nu vine fără opoziție. Cu toții facem greșeli, a spus președintele Dieter F. Uchtdorf, dar „destinul nostru nu este determinat de numărul poticnirilor, ci de numărul momentelor în care ne ridicăm, ne scuturăm de praf și mergem mai departe”5.