A acorda o favoare divină cuiva. Orice contribuie la adevărata fericire, la bunăstare sau la prosperitate este o binecuvântare.
Toate binecuvântările se bazează pe legi veşnice (D&L 130:20–21). Dumnezeu, dorind copiilor Lui ca aceştia să afle bucurie în viaţă (2 Ne. 2:25), le acordă binecuvântări ca urmare a supunerii lor faţă de poruncile Lui (D&L 82:10), ca răspuns la o rugăciune sau la o rânduială a preoţiei (D&L 19:38; 107:65–67) sau prin harul Său (2 Ne. 25:23).
O binecunoscută listă de afirmaţii referitoare la binecuvântare o constituie Fericirile (Mat. 5:1–12; 3 Ne. 12:1–12).