1 Acum, Alma a fost avertizat de către Domnul că oştirile regelui Noe vor năvăli asupra lor şi a făcut cunoscut aceasta către poporul său, de aceea ei şi-au adunat laolaltă turmele lor şi au luat din grânele lor şi au plecat în pustiu înaintea oştirilor regelui Noe.

2 Iar Domnul i-a întărit pe ei, aşa încât oamenii regelui Noe nu i-au putut birui ca să-i distrugă.

3 Şi ei au fugit timp de opt zile în pustiu.

4 Şi au ajuns la un ţinut, da, şi anume un ţinut foarte frumos şi plăcut, un ţinut cu apă pură.

5 Şi şi-au pus corturile şi au început să cultive pământul şi au început să ridice case; da, ei au fost harnici şi au muncit foarte mult.

6 Iar poporul era dornic ca Alma să fie regele lor, căci era iubit de către poporul lui.

7 Dar el le-a spus: Iată, nu este potrivit ca noi să avem un rege; căci aşa a zis Domnul: Voi ^anu trebuie să puneţi o fiinţă mai presus decât alta sau un om nu trebuie să se creadă mai presus de altul; de aceea, eu vă spun vouă, nu este potrivit ca voi să aveţi un rege.

8 Cu toate acestea, dacă ar fi posibil ca voi întotdeauna să aveţi oameni drepţi ca să fie regii voştri, atunci ar fi bine pentru voi să aveţi un rege.

9 Dar aduceţi-vă aminte de ^anedreptatea regelui Noe şi a preoţilor lui; şi eu însumi am fost ^bprins într-o cursă şi am făcut multe lucruri care erau odioase în ochii Domnului, ceea ce m-a făcut pe mine să mă pocăiesc cu durere;

10 Cu toate acestea, după multe ^asuferinţe, Domnul mi-a auzit strigătele şi a răspuns rugăciunilor mele şi m-a făcut pe mine să fiu o unealtă în mâinile Sale ca să ^baduc pe atât de mulţi dintre voi la cunoaşterea adevărului Lui.

11 Cu toate acestea, eu nu mă fălesc cu asta, căci sunt nevrednic să mă fălesc.

12 Şi acum vă spun eu vouă, voi aţi fost oprimaţi de către regele Noe şi aţi fost în sclavia lui şi a preoţilor lui şi aţi fost aduşi de ei în nedreptate; de aceea aţi fost legaţi cu ^alegăturile nedreptăţii.

13 Şi acum, cum voi aţi fost eliberaţi de puterea lui Dumnezeu din aceste legături; da, chiar afară din mâinile regelui Noe şi ale poporului lui, precum şi din legăturile nedreptăţii; chiar aşa, eu doresc ca voi să vă ^aţineţi bine în această ^blibertate în care voi aţi fost făcuţi liberi şi să nu aveţi încredere în ^cnici un om ca să fie rege peste voi.

14 Şi, de asemenea, să nu aveţi încredere în nimeni să fie ^aînvăţătorul vostru sau preotul vostru, decât dacă el este un om al lui Dumnezeu, călcând pe căile Lui şi ţinând poruncile Lui.

15 Astfel a învăţat Alma pe porul său, ca fiecare om să-l ^aiubească pe vecinul său la fel ca pe sine însuşi, pentru ca să nu fie nici un ^bconflict printre ei.

16 Şi acum, Alma era preotul lor cel ^amare, el fiind întemeietorul bisericii lor.

17 Şi s-a întâmplat că nimeni nu a căpătat ^aautoritate să predice sau să-i înveţe, decât dacă era de la Dumnezeu. De aceea, el a uns pe toţi preoţii şi pe toţi învăţătorii lor; şi nimeni nu a fost uns decât dacă era un om drept.

18 De aceea, ei au vegheat asupra poporului lor şi l-au ^ahrănit cu lucruri care ţin de dreptate.

19 Şi s-a întâmplat că ei au început să prospere nespus de mult în ţară; şi ei au numit ţara Helam.

20 Şi s-a întâmplat că ei s-au înmulţit şi au prosperat foarte mult în ţara Helamului; şi ei au zidit un oraş, pe care l-au numit oraşul Helamului.

21 Cu toate acestea, Domnul găseşte potrivit să ^apedepsească pe poporul Său; da, El a pus la încercare ^brăbdarea şi credinţa lor.

22 Cu toate acestea—oricine îşi pune ^anădejdea în El, acela va fi ^bînălţat în ziua din urmă. Da, şi astfel a fost cu poporul acesta.

23 Căci iată, vă voi arăta vouă că au fost aduşi în sclavie şi nimeni nu putea să-i elibereze, decât Domnul Dumnezeul lor, da, chiar Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov.

24 Şi s-a întâmplat că El i-a eliberat şi şi-a manifestat către ei puterea Lui măreaţă; şi mare a fost bucuria lor.

25 Căci iată, s-a întâmplat că în timp ce ei erau în ţara Helamului, da, în oraşul Helamului, în timp ce cultivau pământul ţării de jur-împrejur, iată, o oştire a lamaniţilor era la graniţele ţării.

26 Acum, s-a întâmplat că fraţii lui Alma au fugit de pe câmpurile lor şi s-au adunat laolaltă în oraşul Helamului; şi ei erau foarte înfricoşaţi din cauza apariţiei lamaniţilor.

27 Dar Alma s-a dus la ei şi a stat printre ei şi i-a îndemnat să nu fie înfricoşaţi, ci să-şi aducă aminte de Domnul Dumnezeul lor şi că El îi va elibera.

28 De aceea, şi-au alungat frica şi au început să-L implore pe Domnul, ca El să înmoaie inimile lamaniţilor, ca să-i cruţe pe ei şi pe nevestele lor şi pe copiii lor.

29 Şi s-a întâmplat că Domnul a înmuiat inimile lamaniţilor. Iar Alma şi fraţii săi s-au dus şi s-au predat singuri în mâinile lor; iar lamaniţii au pus stăpânire pe ţara Helamului.

30 Acum, oştirile lamaniţilor care se duseseră după oamenii regelui Limhi se rătăciseră în pustiu timp de multe zile.

31 Şi iată, ei i-au găsit pe preoţii aceia ai regelui Noe într-un loc pe care ei îl numeau Amulon; iar ei au început să stăpânească ţara Amulonului şi au început să cultive pământul.

32 Acum, numele conducătorului acestor preoţi era Amulon.

33 Şi s-a întâmplat că Amulon a pledat în faţa lamaniţilor; şi, de asemenea, a trimis pe nevestele lor, care erau ^afiicele lamaniţilor, ca să pledeze în faţa fraţilor lor pentru ca aceştia să nu-i nimicească pe bărbaţii lor.

34 Şi lamaniţilor le-a fost ^amilă de Amulon şi de fraţii lui şi nu i-au nimicit datorită nevestelor lor.

35 Şi Amulon şi fraţii lui s-au unit cu lamaniţii şi au călătorit în pustiu în căutarea ţării lui Nefi, când au descoperit ţara Helamului, care era stăpânită de Alma şi de fraţii lui.

36 Şi s-a întâmplat că lamaniţii le-au făgăduit lui Alma şi fraţilor lui că, dacă ei le-ar arăta lor calea care ducea la ţara lui Nefi, atunci le-ar da viaţa şi libertatea.

37 Dar după ce Alma le-a arătat drumul care ducea la ţara lui Nefi, lamaniţii n-au vrut să-şi păstreze făgăduiala; ci au pus ^agărzi de jur-împrejurul ţării Helamului, peste Alma şi fraţii lui.

38 Iar cei rămaşi dintre ei s-au dus în ţara lui Nefi; şi o parte dintre ei s-au întors în ţara Helamului şi, de asemenea, au adus cu ei nevestele şi copiii gărzilor care fuseseră lăsate în ţară.

39 Iar regele lamaniţilor i-a dat voie lui Amulon să fie rege şi conducător peste poporul său, care era în ţara Helamului; cu toate acestea, el trebuia să nu aibă nici o putere să facă ceva împotriva voinţei regelui lamaniţilor.