Mormon 3
    Footnotes
    Theme

    Capitolul 3

    Mormon strigă pocăinţă către nefiţi—Ei câştigă o mare biruinţă şi se mândresc cu puterea lor—Mormon refuză să-i conducă şi rugăciunile lui pentru ei sunt fără credinţă—Cartea lui Mormon invită pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel să creadă în Evanghelie. Circa 360–362 d.H.

    1 Şi s-a întâmplat că lamaniţii nu au mai venit să se lupte iarăşi până când alţi zece ani au trecut. Şi iată, eu i-am folosit pe oamenii mei, nefiţii, ca să pregătească ţinuturile lor şi oştirile lor pentru timpul de bătălie.

    2 Şi s-a întâmplat că Domnul mi-a spus: Strigă acestui popor—Pocăiţi-vă şi veniţi la Mine şi fiţi botezaţi şi zidiţi iarăşi Biserica Mea şi atunci voi veţi fi cruţaţi.

    3 Iar eu am strigat către acest popor, dar a fost în zadar; şi ei nu şi-au dat seama că Domnul îi cruţase pe ei şi le dăduse lor o şansă să se pocăiască. Şi iată, ei şi-au întărit inimile împotriva Domnului Dumnezeul lor.

    4 Şi s-a întâmplat că, după ce acest al zecelea an a trecut, făcând în total trei sute şaizeci de ani de la venirea lui Hristos, regele lamaniţilor mi-a trimis mie o epistolă care m-a anunţat cum că ei se pregăteau iarăşi să se lupte împotriva noastră.

    5 Şi s-a întâmplat că eu am făcut ca poporul meu să se adune laolaltă în ţara Pustiu, într-un oraş care era la graniţele de lângă trecătoarea cea îngustă care ducea către ţinutul de la miazăzi.

    6 Şi acolo ne-am instalat noi oştirile noastre pentru ca să putem să oprim oştirile lamaniţilor, pentru ca ei să nu poată să pună stăpânire pe nici unul dintre pământurile noastre; de aceea noi ne-am fortificat împotriva lor cu toată puterea.

    7 Şi s-a întâmplat că în cel de-al trei sute şaizeci şi unulea an, lamaniţii au năvălit asupra oraşului Pustiu ca să se lupte împotriva noastră; şi s-a întâmplat că în anul acela noi i-am bătut pe ei, într-atât, încât ei s-au întors iarăşi în ţinuturile lor.

    8 Şi în cel de-al trei sute şaizeci şi doilea an, ei au năvălit iarăşi ca să se lupte. Iar noi i-am învins iarăşi şi am ucis un număr mare dintre ei, iar morţii lor au fost aruncaţi în mare.

    9 Iar acum, din cauza acestui lucru mare pe care nefiţii, poporul meu, l-au făcut, ei au început să se amândrească cu puterea lor şi să jure în faţa cerurilor cum că ei se vor răzbuna pentru sângele fraţilor lor care fuseseră ucişi de către duşmanii lor.

    10 Şi ei au jurat pe ceruri, precum şi pe tronul lui Dumnezeu că se avor duce la luptă împotriva duşmanilor lor şi că îi vor distruge pe ei de pe faţa pământului.

    11 Şi s-a întâmplat că eu, Mormon, am refuzat cu străşnicie de la acest timp încolo să mai fiu comandantul şi conducătorul acestui popor din cauza ticăloşiei şi a lucrurilor sale abominabile.

    12 Iată, eu i-am condus pe ei; fără a ţine seama de ticăloşia lor i-am condus eu pe ei de multe ori în lupte şi i-am iubit în acord cu aiubirea lui Dumnezeu care era în mine, cu toată inima mea; iar sufletul meu fusese vărsat în rugăciune către Dumnezeul meu pentru ei cât era ziua de lungă; şi totuşi, aceasta a fost bfără credinţă, din cauza împietririi inimilor lor.

    13 Şi de trei ori i-am eliberat eu pe ei din mâinile duşmanilor lor, iar ei nu s-au pocăit de păcatele lor.

    14 Şi atunci când ei au jurat pe tot ceea ce le fusese lor ainterzis de către Domnul şi Salvatorul nostru Isus Hristos că se vor duce să se lupte cu duşmanii lor şi să se răzbune pentru sângele fraţilor lor, iată, glasul Domnului a venit către mine, zicând:

    15 aRăzbunarea este a Mea, şi Eu voi brăsplăti; şi pentru că acest popor nu s-a pocăit după ce Eu l-am eliberat, el va fi alungat de pe faţa pământului.

    16 Şi s-a întâmplat că eu am refuzat cu străşnicie să mă ridic împotriva duşmanilor mei; şi am făcut chiar aşa cum îmi poruncise Domnul; şi am stat ca un martor nemişcat ca să arăt lumii întregi lucrurile pe care eu le-am văzut şi auzit, în acord cu manifestările Spiritului care dăduse mărturie despre lucrurile care vor veni.

    17 De aceea, eu vă scriu avouă, neamurilor, precum şi ţie, casă a lui Israel, că atunci când lucrarea va începe, voi va trebui să fiţi gata să vă pregătiţi să vă întoarceţi în ţara moştenirii voastre;

    18 Da, iată, eu scriu către toate marginile pământului; da, către voi, cele douăsprezece triburi ale lui Israel, care veţi fi ajudecate după faptele voastre de către cei doisprezece pe care Isus i-a ales ca să fie Ucenicii Săi în ţara Ierusalimului.

    19 Şi eu scriu, de asemenea, către rămăşiţa acestui popor, care, de asemenea, va fi judecată de către cei adoisprezece pe care Isus i-a ales în ţara aceasta; şi ei vor fi judecaţi de către ceilalţi doisprezece pe care Isus i-a ales în ţara Ierusalimului.

    20 Şi aceste lucruri mi le-a arătat mie Spiritul; de aceea, vă scriu eu vouă tuturor. Şi din cauza aceasta vă scriu eu vouă pentru ca să ştiţi că voi cu toţii va trebui să staţi în faţa scaunului de ajudecată al lui Hristos, da, fiecare suflet care aparţine întregii bfamilii omeneşti a lui Adam; şi voi trebuie să staţi şi să fiţi judecaţi după faptele voastre, fie că ele sunt bune sau rele;

    21 Şi, de asemenea, pentru ca voi să puteţi acrede în Evanghelia lui Isus Hristos pe care-o veţi avea printre voi; şi, de asemenea, pentru ca bIudeii, poporul legământului Domnului, să aibă altă cmărturie, în afară de Acela pe care ei L-au văzut şi L-au auzit, cum că Isus pe care ei L-au ucis a fost dchiar Hristos şi chiar Dumnezeu.

    22 Şi eu aş dori să pot să conving atoate marginile pământului să se pocăiască şi să se pregătească să stea în faţa scaunului de judecată al lui Hristos.