Scripturi
Iacov 1


Cartea lui Iacov
Fratele lui Nefi

Cuvintele predicilor lui către fraţii săi. El îl face de ruşine pe cel care va încerca să răstoarne doctrina lui Hristos. Câteva cuvinte despre istoria poporului lui Nefi.

Capitolul 1

1 Iacov şi Iosif încearcă să-i convingă pe oameni să creadă în Hristos şi să ţină poruncile Lui—Nefi moare—Ticăloşia predomină printre nefiţi. Circa 544–421 î.H.

1 Căci iată, s-a întâmplat că cincizeci şi cinci de ani trecuseră de când Lehi a plecat din Ierusalim; prin urmare, Nefi mi-a dat mie, aIacov, o bporuncă despre plăcile cele cmici, pe care sunt gravate aceste lucruri.

2 Şi el mi-a dat mie, Iacov, porunca să scriu pe aceste plăci câteva din lucrurile pe care le consider ca fiind deosebit de preţioase; că nu ar trebui să tratez, decât în treacăt, istoria acestui popor care este numit poporul lui Nefi.

3 Căci el a spus că istoria poporului său trebuie să fie gravată pe celelalte plăci ale sale şi că eu trebuie să păstrez aceste plăci şi să le înmânez seminţiei mele din generaţie în generaţie.

4 Şi dacă a fost predică sfântă, revelaţie care era mare sau profeţii, eu trebuia să gravez apunctele lor principale pe aceste plăci şi să mă aplec asupra lor pe cât de mult posibil, de dragul lui Hristos şi de dragul poporului nostru.

5 Căci datorită credinţei şi a neliniştii mari ni s-a făcut nouă într-adevăr cunoscut despre poporul nostru, despre ce lucruri ar trebui să i se aîntâmple.

6 Şi noi, de asemenea, am avut multe revelaţii şi spiritul multor profeţii; prin urmare am ştiut despre aHristos şi Împărăţia Lui care va veni.

7 Prin urmare, am lucrat cu sârguinţă printre oamenii noştri ca să-i convingem să avină la Hristos şi să se împărtăşească din bunătatea lui Dumnezeu, ca ei să poată să intre în bodihna Lui, exceptând cazul în care El va jura în mânia sa că ei nu vor cintra acolo, ca în drăzvrătirea din zilele ispitei în timp ce copiii lui Israel erau în epustiu.

8 Prin urmare, să dea Dumnezeu ca noi să putem să-i convingem pe toţi oamenii să nu se arăzvrătească împotriva lui Dumnezeu şi să bprovoace mânia Lui, ci ca toţi să creadă în Hristos şi să se gândească la moartea Lui şi să-I poarte ccrucea şi să ducă ruşinea lumii; prin urmare, eu, Iacov, iau asupra mea să îndeplinesc poruncile fratelui meu, Nefi.

9 Acum Nefi a început să îmbătrânească şi a văzut că în curând trebuia să amoară; prin urmare, a buns pe un om să fie rege şi domnitor asupra poporului său acum, potrivit cu domnia cregilor.

10 Deoarece poporul l-a iubit foarte mult pe Nefi, el fiind un mare apărător al lor, mânuind cu dibăcie asabia lui Laban în apărarea lor şi lucrând toată viaţa pentru bunăstarea lor—

11 Prin urmare, poporul dorea să păstreze numele lui în memorie. Iar cei care au domnit după el au fost numiţi de popor al doilea Nefi, al treilea Nefi şi aşa mai departe, potrivit cu domnia regilor; şi aşa au fost numiţi de popor, indiferent de numele lor.

12 Şi s-a întâmplat că Nefi a murit.

13 Şi acum, cei care nu erau alamaniţi erau bnefiţi; cu toate acestea erau numiţi nefiţi, iacoviţi, iosefiţi, czoramiţi, lamaniţi, lemueliţi şi ismaeliţi.

14 Dar eu, Iacov, nu îi voi deosebi după aceste nume, ci îi voi anumi lamaniţi pe cei care caută să distrugă poporul lui Nefi, iar pe cei care sunt de partea lui Nefi îi voi numi bnefiţi sau cpoporul lui Nefi, după domnia regilor.

15 Şi acum s-a întâmplat că poporul lui Nefi, sub domnia celui de al doilea rege, a început să se împietrească în inimă şi să se dedea întrucâtva la unele practici păcătoase, ca cele ale lui David în vechime, dorind multe aneveste şi concubine, la fel ca şi Solomon, fiul lui.

16 Da, şi ei, de asemenea, au început să caute mult aur şi argint şi au început să crească întrucâtva în mândrie.

17 Prin urmare eu, Iacov, le-am dat lor aceste cuvinte aşa cum i-am învăţat în atemplu, având mai întâi bmisiunea mea de la Domnul.

18 Căci eu, Iacov, şi fratele meu Iosif, am fost arânduiţi preoţi şi învăţători ai acestui popor de către mâna lui Nefi.

19 Şi am îndeplinit cu credinţa şi sârguinţă aslujba noastră pentru Domnul, luând bresponsibilitătea asupra noastră, răspunzând pentru păcatele poporului cu capul nostru dacă nu l-am învăţat cuvântul lui Dumnezeu cu toată sârguinţa; prin urmare, lucrând cu toată puterea noastră ca csângele lor să nu fie pe veşmintele noastre; altfel, sângele lui va fi pe veşmintele noastre şi noi nu vom fi găsiţi fără pată în ultima zi.