1 Şi acum, s-a întâmplat că în cel de-al patruzeci şi treilea an al domniei judecătorilor, nu a fost nici un conflict printre oamenii lui Nefi, în afară de o oarecare trufie care a fost în Biserică, care a pricinuit o oarecare neînţelegere printre oameni, care probleme au fost rezolvate la sfârşitul celui de-al patruzeci şi treilea an.

2 Şi nu a fost nici un conflict printre oameni în cel de-al patruzeci şi patrulea an; şi nici în cel de-al patruzeci şi cincilea an nu au fost multe conflicte.

3 Şi s-a întâmplat în cel de-al patruzeci şi şaselea an, da, atunci au fost multe conflicte şi multe neînţelegeri; şi din cauza aceasta, foarte mulţi au fost aceia care au plecat din ţara lui Zarahemla şi s-au dus în ţara de la ^amiazănoapte ca să moştenească pământul.

4 Şi ei au călătorit până la o distanţă nespus de mare, până când au ajuns la ^amari întinderi de ape şi de râuri.

5 Da, şi ei chiar s-au împrăştiat în multe părţi ale ţării, oriunde ţara nu ajunsese pustie şi fără lemn de pădure din cauza multor locuitori care mai înainte moşteniseră ţara.

6 Şi acum, nici o parte din ţară nu era pustie, decât în ceea ce priveşte lemnul de pădure; dar din cauza ^adistrugerii mari făcute de poporul care mai înainte locuise ţara, aceasta era numită ^bpustie.

7 Şi acolo fiind numai puţin lemn de pădure pe toată întinderea ţării, oamenii care au ajuns acolo au devenit foarte pricepuţi în lucrul cimentului; de aceea, ei au construit case din ciment, în care au locuit.

8 Şi s-a întâmplat că ei s-au înmulţit şi s-au împrăştiat şi au înaintat de la ţara de la miazăzi până la ţara de la miazănoapte şi s-au împrăştiat atât de mult, încât au început să acopere faţa întregului pământ, de la marea de la miazăzi până la marea de la miazănoapte şi de la marea de la ^aapus până la marea de la răsărit.

9 Iar oamenii care erau în ţara de la miazănoapte au locuit în corturi şi în case din ciment; şi ei au avut grijă ca orice copac care răsărea pe faţa ţării să crească pentru ca peste un timp ei să poată avea lemn de pădure pentru a-şi construi casele lor, da, oraşele lor şi templele lor şi sinagogile lor şi sanctuarele lor şi tot felul de clădiri de-ale lor.

10 Şi s-a întâmplat că lemnul de pădure fiind foarte rar în ţara de la miazănoapte, ei au trimis mult pe calea ^aapelor.

11 Şi astfel au făcut posibil pentru oamenii din ţara de la miazănoapte ca şi ei să poată să-şi construiască multe oraşe, atât din lemn, cât şi din ciment.

12 Şi s-a întâmplat că au fost mulţi dintre ^aoamenii lui Amon, care erau lamaniţi prin naştere, care, de asemenea, s-au dus în această ţară.

13 Şi acum, sunt multe cronici păstrate despre faptele acestor oameni, de către mulţi dintre aceşti oameni care sunt importante şi foarte voluminose cu privire la ei.

14 Dar iată, a suta parte dintre faptele acestui popor, da, relatarea despre lamaniţi şi despre nefiţi, şi despre războaiele, şi conflictele, şi neînţelegerile, şi predicile lor, şi profeţiile lor, şi transporturile lor pe calea apelor şi construcţiile de corăbii, şi construcţiile lor de ^atemple şi de sinagogi şi de sanctuare, şi despre dreptatea lor şi ticăloşia lor, şi crimele lor şi furturile şi hoţiile lor şi tot felul de lucruri abominabile şi curvii, nu pot fi cuprinse în această lucrare.

15 Dar iată, sunt multe cărţi şi multe cronici de tot felul şi ele au fost păstrate de către nefiţi.

16 Şi acestea au fost ^atrecute de la o generaţie la alta de către nefiţi, chiar până când ei au căzut în păcat şi au fost ucişi şi jefuiţi şi fugăriţi şi alungaţi şi măcelăriţi şi împrăştiaţi pe faţa pământului şi amestecaţi cu lamaniţii până când nici unul ^bnu a mai rămas să fie numit nefit, devenind păcătoşi şi sălbatici şi fioroşi, da, chiar devenind lamaniţi.

17 Şi acum, eu mă reîntorc, iarăşi, la relatarea mea; de aceea, ceea ce am vorbit s-a întâmplat după ce au fost multe conflicte şi tulburări şi războaie şi neînţelegeri printre oamenii lui Nefi.

18 Iar cel de-al patruzeci şi şaselea an al domniei judecătorilor s-a sfârşit;

19 Şi s-a întâmplat că încă mai era un mare conflict în ţară, da, chiar în cel de-al patruzeci şi şaptelea şi în cel de-al patruzeci şi optulea an.

20 Cu toate acestea, Helaman a ocupat scaunul de judecată cu dreptate şi echitate; da, el a avut grijă să păstreze statutele şi judecăţile şi poruncile lui Dumnezeu; şi el a făcut ceea ce era bun în ochii lui Dumnezeu, întotdeauna; şi a păşit pe urmele tatălui său, într-atât, încât el a prosperat mult în ţară.

21 Şi s-a întâmplat că el a avut doi fii. El i-a dat celui mai mare numele ^aNefi, iar celui mai mic numele ^bLehi. Şi ei au început să crească în Domnul.

22 Şi s-a întâmplat că războaiele şi conflictele au început să înceteze într-o mică măsură printre oamenii nefiţilor, către sfârşitul celui de-al patruzeci şi optulea an al domniei judecătorilor peste poporul lui Nefi.

23 Şi s-a întâmplat, că în cel de-al patruzeci şi nouălea an al domniei judecătorilor, a fost o pace continuă stabilită în ţară, în afară de combinaţiile secrete pe care ^aGadianton, tâlharul, le întemeiase în părţile cele mai aşezate ale ţării, care la timpul acela nu erau cunoscute celor care erau la conducerea guvernului; de aceea, ei nu au fost nimiciţi în afara ţării.

24 Şi s-a întâmplat că în acelaşi an a fost o nespus de mare prosperitate în Biserică, într-atât, încât erau mii care s-au unit cu Biserica şi au fost botezaţi în pocăinţă.

25 Şi atât de mare a fost prosperitatea Bisericii şi atât de multe binecuvântări au venit peste popor, încât până şi preoţii cei mari şi învăţătorii erau ei înşişi uimiţi peste măsură.

26 Şi s-a întâmplat că lucrarea Domnului a prosperat pentru botezarea şi unirea cu Biserica lui Dumnezeu a multor suflete, da, chiar zeci de mii.

27 Astfel, noi putem să vedem că Domnul este plin de îndurare cu toţi aceia care, în sinceritatea inimilor lor, Îl vor chema după numele Lui cel sfânt.

28 Da, şi astfel noi vedem că ^apoarta cerului este deschisă ^btuturor, şi anume acelora care vor crede în numele lui Isus Hristos, care este Fiul lui Dumnezeu.

29 Da, noi vedem că oricine vrea poate să pună stăpânire pe ^acuvântul lui Dumnezeu, care este ^biute şi puternic, care va sfărâma orice înşelătorii şi piedici şi comploturi ale diavolului şi îl va conduce pe omul lui Hristos pe un drum ^cstrâmt şi îngust peste acea ^dprăpastie nepieritoare de chin care este pregătită să-i înghită pe cei păcătoşi—

30 Şi va aşeza sufletele lor, da, sufletele lor nemuritoare, de-a ^adreapta lui Dumnezeu în Împărăţia cerului, ca să stea împreună cu Avraam şi cu Isaac şi cu Iacov şi cu toţi strămoşii noştri cei sfinţi, ca să nu mai plece de acolo.

31 Şi în acest an a fost o bucurie continuă în ţara lui Zarahemla şi în toate regiunile de jur-împrejur, chiar în toată ţara care era stăpânită de către nefiţi.

32 Şi s-a întâmplat că a fost pace şi nespus de mare bucurie în tot restul celui de-al patruzeci şi nouălea an; da, şi, de asemenea, a fost pace continuă şi mare bucurie în cel de-al cincizecilea an al domniei judecătorilor.

33 Iar în cel de-al cincizeci şi unulea an al domniei judecătorilor a fost, de asemenea, pace, în afară de trufia care a început să pătrundă în Biserică—nu în Biserica lui Dumnezeu, ci în inimile oamenilor care pretindeau cum că aparţineau de Biserica lui Dumnezeu—

34 Şi ei au fost înălţaţi în ^atrufie, chiar până la persecutarea multora dintre fraţii lor. Acum, acesta a fost un mare rău, care a făcut ca partea cea mai umilă a poporului să sufere mari persecuţii şi să treacă prin multe nenorociri.

35 Cu toate acestea, ei au ^apostit şi s-au ^brugat adeseori şi au devenit din ce în ce mai puternici în ^cumilinţa lor şi din ce în ce mai întăriţi în credinţa în Hristos pentru umplerea sufletelor lor de bucurie şi consolare, da, chiar până la ^dpurificarea şi ^esfinţirea inimilor lor, care sfinţire vine datorită ^fsupunerii inimilor lor în Dumnezeu.

36 Şi s-a întâmplat că cel de-al cincizeci şi doilea an, de asemenea, s-a încheiat în pace, în afară de trufia nespus de mare care intrase în inimile oamenilor; şi aceasta a fost din cauza ^abogăţiilor lor nespus de mari şi a prosperităţii lor în ţară; şi aceasta a crescut într-înşii de la o zi la alta.

37 Şi s-a întâmplat că în cel de-al cincizeci şi treilea an al domniei judecătorilor, Helaman a murit, iar fiul lui cel mai mare, Nefi, a început să domnească în locul lui. Şi s-a întâmplat că el a ocupat scaunul de judecată cu dreptate şi echitate; da, el a ţinut poruncile lui Dumnezeu şi a păşit pe urmele tatălui său.