1 Şi acum s-a întâmplat că imediat după ce Amalichia a căpătat împărăţia, el a început să instige inimile lamaniţilor, împotriva poporului lui Nefi; da, el a numit oameni să le vorbească lamaniţilor, din turnurile lor, împotriva nefiţilor.

2 Şi astfel, el a instigat inimile lor împotriva nefiţilor într-atât de mult, încât, către sfârşitul celui de al nouăsprezecelea an al domniei judecătorilor, când el îşi înfăptuise planurile sale de până acum, da, fiind făcut rege peste lamaniţi, a căutat, de asemenea, să domnească peste toată ţara, da, şi peste toţi oamenii care erau în ţară, nefiţii, precum şi lamaniţii.

3 De aceea, şi-a împlinit planul, căci a împietrit inimile lamaniţilor şi le-a orbit minţile şi i-a aţâţat în mânie într-atât, încât a adunat laolaltă o ceată numeroasă ca să se ducă la bătălie împotriva nefiţilor.

4 Căci el era hotărât, din cauza mărimii numărului oamenilor săi, să-i cucerească pe nefiţi şi să-i aducă în sclavie.

5 Şi astfel, el a numit ^acăpitani-şefi ai zoramiţilor, aceştia fiind cei mai buni cunoscători ai puterii nefiţilor şi ai locurilor şi ai ascunzişurilor lor, precum şi a părţilor cele mai slabe ale oraşelor lor; de aceea, i-a numit pe aceştia ca să fie căpitani-şefi peste oştirile sale.

6 Şi s-a întâmplat că ei şi-au luat tabăra şi s-au dus către ţara lui Zarahemla, în pustiu.

7 Acum s-a întâmplat că în timp ce Amalichia îşi obţinuse astfel putere prin fraudă şi înşelătorie, Moroni, pe de altă parte, se ocupase cu ^apregătirea minţii poporului său pentru ca acesta să fie credincios în Domnul, Dumnezeul lor.

8 Da, el se ocupase cu întărirea oştirilor nefiţilor şi cu zidirea de forturi mici sau locuri de refugiu; ridicând maluri de pământ de jur-împrejur ca să înconjoare oştirile sale, precum şi construind ziduri de piatră ca să-i înconjoare de jur-împrejurul oraşelor lor şi a graniţelor pământurilor lor; da, peste tot de jur-împrejurul ţării.

9 Iar în cea mai slabă dintre fortificaţiile sale el a pus cel mai mare număr de oameni; şi astfel a fortificat şi a întărit ţara care era stăpânită de către nefiţi.

10 Şi astfel se pregătea el ca să ^aapere libertatea lor, pământurile lor, nevestele lor şi copiii lor şi pacea lor şi ca să poată trăi în Domnul, Dumnezeul lor şi pentru ca să poată menţine ceea ce duşmanii lor numeau cauza creştinilor.

11 Iar Moroni era un om puternic şi tare; era un om cu ^aînţelegerea perfectă; da, un om care nu se bucura de vărsare de sânge; un om al cărui suflet se bucura pentru libertatea şi independenţa ţării sale şi a fraţilor săi din subjugare şi sclavie;

12 Da, un om a cărui inimă creştea în recunoştinţă către Dumnezeul său pentru numeroasele privilegii şi binecuvântări pe care El le-a acordat poporului său; un om care lucra nespus de mult pentru ^abunăstarea şi siguranţa poporului său.

13 Da, şi era un om care era neclintit în credinţa pentru Hristos şi se legase cu ^ajurământ să apere poporul său, drepturile sale şi ţara sa şi religia sa, chiar până la vărsarea sângelui său.

14 Acum, nefiţii au fost instruiţi să se apere pe ei înşişi împotriva duşmanilor lor, chiar până la vărsarea sângelui dacă era necesar; da, şi, de asemenea, au fost educaţi ca ^aniciodată să nu aducă o ofensă, da, şi niciodată să nu ridice sabia decât împotriva unui duşman, decât ca să-şi apere vieţile.

15 Şi aceasta era credinţa lor, cum că, dacă făceau aşa, atunci Dumnezeu va face ca ei să prospere în ţară sau, cu alte cuvinte, dacă erau credincioşi în ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, atunci El îi va face pe ei să prospere în ţară; da, îi va avertiza să fugă sau să se pregătească de război, după cum era pericolul lor;

16 Şi, de asemenea, că Dumnezeu le va face lor cunoscut dacă ei trebuia să se ducă şi să se apere de duşmanii lor şi făcând astfel, Domnul îi va elibera; şi aceasta era credinţa lui Moroni şi inima lui se bucura în aceasta; ^anu în vărsarea de sânge, ci făcând bine, apărând poporul său, da, ţinând poruncile lui Dumnezeu, da, şi rezistând nedreptăţii.

17 Da, adevărat, adevărat vă spun vouă, dacă toţi oamenii ar fi fost şi ar fi şi vor fi în viitor la fel ca Moroni, iată, însăşi puterile iadului ar fi zdruncinate pentru veşnicie; da, ^adiavolul nu ar avea putere niciodată asupra inimilor copiilor oamenilor.

18 Iată, el era un om asemănător cu Amon, fiul lui Mosia, da, şi chiar cu ceilalţi fii ai lui Mosia, da, şi, de asemenea, cu Alma şi cu fiii lui, căci ei toţi erau oameni ai lui Dumnezeu.

19 Acum iată, Helaman şi fraţii lui nu erau mai puţin de folos poporului decât Moroni; căci ei au predicat cuvântul lui Dumnezeu şi au botezat pentru pocăinţă pe toţi oamenii care voiau să asculte de cuvintele lor.

20 Şi astfel au mers ei, iar oamenii se ^aumileau datorită cuvintelor lor într-atât, încât au fost mult ^bfavorizaţi de către Domnul; şi astfel, nu au avut războaie şi conflicte printre ei, da, şi anume, timp de patru ani.

21 Dar, aşa după cum am spus, către sfârşitul celui de al nouăsprezecelea an, da, în ciuda păcii dintre ei, au fost siliţi cu forţa să intre în conflict cu fraţii lor, lamaniţii.

22 Da, şi în sfârşit, războaiele lor cu lamaniţii nu s-au terminat niciodată timp de mulţi ani, în ciuda opoziţiei lor mari.

23 Acum, lor le părea ^arău să ia armele împotriva lamaniţilor, pentru că nu se bucurau de vărsarea de sânge; da, şi aceasta nu a fost totul—lor le părea rău să fie mijlocul prin care mulţi dintre fraţii lor să fie trimişi din această lume într-o lume veşnică, nepregătiţi să-L întâlnească pe Dumnezeul lor.

24 Cu toate acestea, nu au putut îngădui să-şi piardă vieţile, ca ^anevestele lor şi copiii lor să fie măcelăriţi de către cruzimea barbară a acelora care odată fuseseră fraţii lor, da, şi care se ^bdespărţiseră de Biserica lor şi îi părăsiseră pe ei şi se duseseră ca să-i distrugă pe ei, unindu-se cu lamaniţii.

25 Da, ei nu puteau suporta ca fraţii lor să se bucure de sângele nefiţilor atât timp cât existau unii care să ţină poruncile lui Dumnezeu, căci făgăduiala Domnului era că, dacă ţineau poruncile Lui, atunci ei vor prospera în ţară.