Alma 30
    Footnotes

    Capitolul 30

    Corihor, antihristul, îl ridiculizează pe Hristos, Ispăşirea şi spiritul profeţiei—El propovăduiesţe că nu este nici un Dumnezeu, nici o cădere a omului, nici o pedeapsă pentru păcat şi nici un Hristos—Alma depune mărturie că Hristos va veni şi că toate lucrurile dovedesc că este un Dumnezeu—Corihor cere să i se dea un semn şi el a amuţit dintr-odată—Diavolul a apărut înaintea lui Corihor sub forma unui înger şi l-a învăţat ce să spună—Corihor este călcat în picioare şi moare. Circa 76–74 î.H.

    1 Iată, acum s-a întâmplat că după ce apoporul lui Amon s-a stabilit în ţara Ierşonului, da, şi, de asemenea, după ce lamaniţii au fost balungaţi afară din ţară, iar morţii lor au fost îngropaţi de către poporul ţării—

    2 Acum, morţii lor nu au fost număraţi din cauza numărului lor mare; şi nici morţii nefiţilor nu au fost număraţi—dar s-a întâmplat că după ce şi-au îngropat morţii şi, de asemenea, după zilele de post şi de jeluire şi de rugăciune (şi aceasta era în cel de al şaisprezecelea an al domniei judecătorilor peste poporul lui Nefi), a început să fie pace neîntreruptă în toată ţara.

    3 Da, şi poporul a avut grijă să ţină poruncile Domnului; şi oamenii erau stricţi în păstrarea arânduielilor lui Dumnezeu, potrivit legii lui Moise; căci au fost învăţaţi să bţină legea lui Moise până când aceasta va fi împlinită.

    4 Şi astfel, poporul nu a avut nici o tulburare în tot cel de al şaisprezecelea an al domniei judecătorilor peste poporul lui Nefi.

    5 Şi s-a întâmplat că la începutul celui de al şaptesprezecelea an al domniei judecătorilor, a fost pace neîntreruptă.

    6 Dar s-a întâmplat că pe la sfârşitul celui de al şaptesprezecelea an, un om a venit în ţara lui Zarahemla, şi el era aantihristul, căci el a început să predice către popor împotriva profeţiilor care fuseseră spuse de către profeţi despre venirea lui Hristos.

    7 Acum, nu era nici o lege împotriva acredinţei oricui; căci era cu totul împotriva poruncilor lui Dumnezeu ca să fie o lege care să-i aducă pe oameni la niveluri inegale.

    8 Căci aşa spune scriptura: aAlegeţi voi în ziua aceasta pe cine vreţi să slujiţi.

    9 Acum, dacă un om dorea să-L slujească pe Dumnezeu, acesta era privilegiul lui; sau, mai degrabă, dacă el credea în Dumnezeu, era privilegiul lui să-L slujească pe El; dar dacă nu credea în El, atunci nu era nici o lege care să-l pedepsească.

    10 Dar dacă ucidea, atunci era pedepsit cu amoartea; şi dacă jefuia era pedepsit, de asemenea, şi dacă fura, atunci el, de asemenea, era pedepsit; şi de adulter, era, de asemenea, pedepsit; da, pentru toate aceste ticăloşii, ei erau pedepsiţi.

    11 Căci era o lege care prevedea că oamenii trebuie să fie judecaţi după crimele lor. Cu toate acestea, nu era nici o lege împotriva credinţei cuiva; de aceea, un om era pedepsit numai pentru crimele pe care le-a făcut; de aceea, toţi oamenii erau la aacelaşi nivel.

    12 Iar acest antihrist, al cărui nume era Corihor (iar legea nu putea avea nici o putere asupra lui), a început să predice către popor arătând că nu trebuia să fie nici un Hristos. Şi în felul acesta a predicat el, zicând:

    13 O, voi care sunteţi legaţi de o nădejde nebunească şi deşartă, de ce vă înjugaţi voi singuri cu asemenea lucruri nebuneşti? De ce căutaţi un Hristos? Căci nici un om nu poate cunoaşte nimic despre ce va să vină.

    14 Iată, aceste lucruri pe care voi le numiţi profeţii, despre care voi spuneţi că sunt transmise de către profeţii sfinţi, iată, ele sunt tradiţii nebuneşti de-ale strămoşilor voştri.

    15 Cum de ştiţi voi despre certitudinea lor? Iată, voi nu puteţi să ştiţi despre lucruri pe care nu le avedeţi; de aceea, nu puteţi să ştiţi că trebuie să fie un Hristos.

    16 Voi vă îndreptaţi privirile către viitor şi spuneţi că vedeţi o iertare a păcatelor voastre. Dar iată, acesta este efectul unei minţi înfierbântate; şi acest deranjament al minţilor voastre vine din cauza tradiţiilor strămoşilor voştri, care vă conduc în rătăcire, într-o credinţă despre lucruri care nu sunt adevărate.

    17 Şi mult mai multe lucruri de acest fel a spus el către ei, spunându-le că nu putea să fie nici un fel de ispăşire a păcatelor oamenilor, ci fiecare om a trecut prin viaţă după felul în care s-a condus; de aceea, fiecare om a prosperat după geniul său şi fiecare om a cucerit după puterea sa; şi orice a făcut un om în viaţa lui nu este nici o crimă.

    18 Şi astfel a predicat către ei, conducând în rătăcire inimile multora, făcându-i pe aceştia să-şi înalţe capul în ticăloşia lor, da, conducând în rătăcire pe multe femei, precum şi pe bărbaţi, ca să preacurvească—spunându-le că atunci când un om este mort, acesta era sfârşitul a toate cele.

    19 Acum, acest om s-a dus, de asemenea, şi în ţara lui Ierşon ca să predice aceste lucruri poporului lui Amon, care fusese odată poporul lamaniţilor.

    20 Dar iată, ei erau mai înţelepţi decât mulţi dintre nefiţi; căci l-au prins şi l-au legat şi l-au dus înaintea lui Amon, care era mare preot peste acest popor.

    21 Şi s-a întâmplat că a făcut ca el să fie alungat din ţară. Iar el a trecut în ţara lui Ghedeon şi a început, de asemenea, să le predice acestora; şi aici nu a avut mare succes, căci a fost prins şi legat şi dus în faţa marelui preot, precum şi în faţa judecătorului-şef peste ţară.

    22 Şi s-a întâmplat că marele preot i-a spus: De ce strici căile Domnului? De ce predici acestui popor că nu va fi nici un Hristos ca să întrerupi bucuria lui? De ce vorbeşti tu împotriva tuturor profeţiilor profeţilor sfinţi?

    23 Acum, numele preotului era Ghidona. Iar Corihor a spus către el: Pentru că nu propovăduiesc tradiţiile nebuneşti ale strămoşilor voştri şi pentru că nu-i învăţ pe aceşti oameni să se lege pe ei înşişi sub rânduieli nebuneşti şi ritualuri care sunt plănuite de către preoţi din vechime ca să uzurpeze puterea şi autoritatea peste ei, ca să-i ţină în ignoranţă pentru ca ei să nu poată să-şi înalţe capul, ci să fie subjugaţi în acord cu cuvintele tale.

    24 Tu spui că acest popor este un popor liber. Iată, eu zic că ei sunt în sclavie. Tu spui că acele profeţii din vechime sunt adevărate. Iată, eu zic că voi nu ştiţi că ele sunt adevărate.

    25 Tu spui că acest popor este un popor vinovat şi decăzut, din cauza încălcării făcute de un părinte. Iată, eu zic că un copil nu este vinovat din cauza părinţilor săi.

    26 Şi tu, de asemenea, spui că Hristos va veni. Dar iată, eu zic că tu nu ştii că va fi un Hristos. Şi tu, de asemenea, zici că El va fi ucis pentru apăcatele lumii—

    27 Şi astfel, tu conduci în rătăcire acest popor, după tradiţiile nebuneşti ale strămoşilor voştri şi după propriile voastre dorinţe; şi voi îi ţineţi pe ei subjugaţi, cu alte cuvinte, în sclavie, pentru ca voi să vă însuşiţi munca mâinilor lor, pentru ca ei să nu îndrăznească să privească în sus cu curaj şi să nu se bucure de drepturile şi privilegiile lor.

    28 Da, ei nu îndrăznesc să folosească ceea ce este al lor, căci altfel îi ofensează pe preoţii lor care îi subjugă pe ei după dorinţele lor şi care i-au făcut pe ei să creadă în tradiţiile şi în visurile lor, în capriciile şi în viziunile lor şi în misterele lor pretinse, şi anume că, dacă nu se poartă în acord cu cuvintele lor, atunci ei ofensează pe o oarecare fiinţă necunoscută, care ei zic că este Dumnezeu—o fiinţă care niciodată nu a fost văzută sau cunoscută, care niciodată nu a fost şi nu va fi.

    29 Acum, când marele preot şi judecătorul-şef au văzut împietrirea inimii lui, da, atunci când au văzut că el Îl insulta până şi pe Dumnezeu, nu au putut să răspundă la cuvintele lui; dar au pus ca el să fie legat; şi l-au dat pe el pe mâna ofiţerilor şi l-au trimis în ţara lui Zarahemla pentru ca să fie adus înaintea lui Alma şi a judecătorului-şef care era guvernator peste toată ţara.

    30 Şi s-a întâmplat că atunci când a fost adus în faţa lui Alma şi a judecătorului-şef, el a continuat în acelaşi fel, tot aşa cum făcuse în ţara lui Ghedeon; da, el a continuat să ahulească.

    31 Şi s-a ridicat cu multe cuvinte aumflate în faţa lui Alma şi i-a insultat pe preoţi şi pe învăţători, acuzându-i pe aceştia că duceau poporul în rătăcire potrivit tradiţiilor prosteşti ale strămoşilor lor, în scopul de a-şi însuşi munca poporului.

    32 Acum, Alma i-a spus: Tu ştii că noi nu ne însuşim munca acestui popor; căci iată, eu am lucrat încă de la începutul domniei judecătorilor până acum, cu propriile mele mâini, pentru întreţinerea mea, în ciuda numeroaselor mele călătorii de jur-împrejurul ţării ca să vestesc cuvântul lui Dumnezeu către poporul meu.

    33 Şi în ciuda numeroaselor treburi pe care le-am făcut în biserică, eu nu am primit niciodată nici măcar o acentimă pentru munca mea; şi nimeni dintre fraţii mei nu a făcut aceasta, în afară de ceea ce au primit la scaunul de judecată; şi atunci noi am primit numai după lege, pentru măsura timpului nostru.

    34 Şi acum, dacă noi nu primim nimic pentru muncile noastre în biserică, ce am câştiga noi să muncim în biserică, dacă nu ar fi să declarăm adevărul, ca să putem să avem bucurii în abucuria fraţilor noştri?

    35 Atunci, de ce spui tu că noi predicăm către acest popor pentru câştig, când tu singur ştii că noi nu primim nici un câştig? Şi acum, crezi că noi înşelăm acest popor şi aceasta aduce atât de multă bucurie în inimile lor?

    36 Iar Corihor i-a răspuns lui: Da.

    37 Şi atunci Alma i-a spus: Crezi tu că este un Dumnezeu?

    38 Iar el a răspuns: Nu.

    39 Acum, Alma i-a spus: Tăgăduieşti tu iarăşi că este un Dumnezeu şi, de asemenea, Îl tăgăduieşti tu pe Hristos? Căci iată, îţi spun ţie, eu ştiu că este un Dumnezeu şi, de asemenea, că Hristos va veni.

    40 Şi acum, ce dovadă ai tu că nu este nici un aDumnezeu sau că Hristos nu va veni? Eu îţi zic ţie că nu ai nici una, în afară numai de cuvântul tău.

    41 Dar iată, eu am toate lucrurile ca amărturie că aceste lucruri sunt adevărate; şi tu, de asemenea, ai toate lucrurile ca mărturie către tine că acestea sunt adevărate; şi le vei nega tu pe acestea? Crezi tu că aceste lucruri sunt adevărate?

    42 Iată, eu ştiu că tu crezi, dar eşti posedat de un spirit mincinos; şi ai alungat Spiritul lui Dumnezeu pentru ca Acesta să nu aibă nici un loc în tine; dar diavolul are putere asupra ta şi el te duce pe tine de ici-colo, scornind lucrături ca să-i distrugă pe copiii lui Dumnezeu.

    43 Şi acum, Corihor a spus către Alma: Dacă tu îmi vei arăta mie un asemn care să mă convingă că este un Dumnezeu, da, arată-mi tu mie că El are putere şi atunci voi fi convins de adevărul cuvintelor tale.

    44 Dar Alma i-a spus: Tu ai avut destule semne; ai de gând să-L ispiteşti pe Dumnezeul tău? Ai tu de gând să spui: Arată-mi un semn, atunci când tu ai mărturia atuturor acestor fraţi ai tăi, precum şi aceea a profeţilor celor sfinţi? Scripturile sunt aşezate în faţa ta, da, şi btoate lucrurile arată că este un Dumnezeu; da, chiar şi cpământul şi toate lucrurile care sunt pe faţa lui, da, şi dmişcarea lui, da, şi, de asemenea, toate eplanetele care se mişcă în felul lor regulat mărturisesc că este un Creator Suprem.

    45 Şi totuşi tu mergi aici şi acolo, ducând în rătăcire inimile acestui popor, mărturisindu-i lui că nu este nici un Dumnezeu? Şi încă vei tăgădui tu toate aceste mărturii? Iar el a zis: Da, eu le voi tăgădui, dacă voi nu îmi veţi arăta un semn.

    46 Şi acum, s-a întâmplat că Alma i-a spus: Iată, eu sunt supărat din cauza împietririi inimii tale, da, fiindcă tu încă te mai împotriveşti spiritului adevărului şi fiindcă sufletul poate să fie distrus.

    47 Dar iată, este amai bine ca sufletul tău să fie pierdut, decât să fii instrumentul aducerii multor suflete la distrugere prin minciunile tale şi prin cuvintele tale linguşitoare; de aceea, dacă vei tăgădui iarăşi, iată, Dumnezeu te va lovi pe tine, ca tu să devii mut, pentru ca tu să nu-ţi mai deschizi gura niciodată, pentru ca tu niciodată să nu-l mai înşeli pe acest popor.

    48 Acum, Corihor i-a spus: Eu nu tăgăduiesc existenţa unui Dumnezeu, dar eu nu cred că este un Dumnezeu; şi eu, de asemenea, zic că voi nu ştiţi că este un Dumnezeu; şi dacă voi nu îmi arătaţi un semn, eu nu voi crede.

    49 Acum, Alma i-a spus: Aceasta îţi voi da eu ţie ca un semn, şi anume ca tu să fii afăcut mut, potrivit cuvintelor mele; şi eu spun că în numele lui Dumnezeu, tu vei amuţi pentru ca tu să nu mai ai darul vorbirii.

    50 Acum, când Alma a spus aceste cuvinte, Corihor a amuţit pentru ca el să nu mai aibă darul vorbirii, potrivit cuvintelor lui Alma.

    51 Şi atunci când judecătorul-şef a văzut aceasta, el şi-a întins mâna şi a scris pentru Corihor, zicând: Eşti tu convins de puterea lui Dumnezeu? Acela despre care tu ai vrut ca Alma să-ţi arate semnul Său? Vrei tu ca El să-i lovească şi pe alţii pentru ca să-ţi arate ţie un semn? Iată, El ţi-a arătat ţie un semn; şi acum, vei mai contrazice tu încă mai mult?

    52 Iar Corihor şi-a întins mâna şi a scris, zicând: Eu ştiu că sunt mut, căci nu pot vorbi; şi ştiu că nimic nu putea să aducă aceasta asupra mea, decât puterea lui Dumnezeu; da, şi eu am aştiut întotdeauna că era un Dumnezeu.

    53 Dar iată, diavolul m-a aînşelat pe mine; căci el a bapărut în faţa mea sub forma unui înger şi mi-a zis: Du-te şi cucereşte acest popor, căci toţi oamenii s-au dus în rătăcire după un Dumnezeu necunoscut. Şi el mi-a spus: Nu este cnici un Dumnezeu; da, şi m-a învăţat pe mine ceea ce trebuia să spun. Şi eu am propovăduit cuvintele lui; şi le-am propovăduit pentru că ele erau plăcute pentru mintea dcarnală; eu le-am propovăduit până când am avut mult succes într-atât, încât eu chiar am crezut că ele erau adevărate; şi din cauza aceasta m-am împotrivit adevărului chiar până când am adus acest mare blestem asupra mea.

    54 Acum, când el a spus aceasta, l-a implorat pe Alma să se roage lui Dumnezeu ca să ridice blestemul de pe el.

    55 Dar Alma i-a spus: Dacă acest blestem va fi luat de pe tine, atunci tu iarăşi vei duce în rătăcire inimile acestui popor; de aceea, se va întâmpla aşa cum Domnul va voi.

    56 Şi s-a întâmplat că blestemul nu a fost luat de pe Corihor; ci el a fost alungat şi a mers din casă în casă cerşind pentru bucatele sale.

    57 Acum, vestea despre ceea ce i s-a întâmplat lui Corihor a fost răspândită imediat prin toată ţara; da, vestea a fost trimisă de către judecătorul-şef către toţi oamenii din ţară, declarându-le acelora care crezuseră în cuvintele lui Corihor că ei trebuia să se pocăiască cu repeziciune, căci altfel aceeaşi judecată va veni peste ei.

    58 Şi s-a întâmplat că au fost convinşi cu toţii de ticăloşia lui Corihor; de aceea, au fost cu toţii convertiţi din nou către Domnul; şi aceasta a pus capăt nedreptăţii de felul lui Corihor. Iar Corihor a mers din casă în casă, cerşind bucate pentru traiul său.

    59 Şi s-a întâmplat că aşa cum mergea el prin popor, da, printre oamenii care se separaseră de nefiţi şi care îşi luaseră numele de zoramiţi, fiind conduşi de un om care se numea Zoram—şi cum mergea el printre ei, iată, a fost trântit jos şi călcat în picioare chiar până când a murit.

    60 Şi astfel, vedem noi sfârşitul aceluia care a stricat căile Domnului; şi astfel, vedem că adiavolul nu-i va bscăpa pe copiii săi în ultima zi, ci îi va târî pe ei cu repeziciune jos în ciad.