Alma 14
    Footnotes
    Theme

    Capitolul 14

    Alma şi Amulec sunt duşi la închisoare şi bătuţi—Credincioşii şi scripturile lor sfinte sunt arse în foc—Aceşti martiri sunt primiţi de către Domnul în slavă—Zidurile închisorii sunt distruse şi se prăbuşesc—Alma şi Amulec sunt eliberaţi, iar cei care i-au persecutat sunt ucişi. Circa 82–81 î.H.

    1 Şi s-a întâmplat că după ce a terminat de vorbit către popor, mulţi dintre ei au crezut în cuvintele lui şi au început să se pocăiască şi să cerceteze ascripturile.

    2 Dar cea mai mare parte a lor a dorit să să-i poată distruge pe Alma şi pe Amulec; pentru că erau mânioşi pe Alma datorită aclarităţii cuvintelor lui către Zeezrom; şi ei, de asemenea, au spus că Amulec i-a bminţit pe ei şi a vorbit insulte la adresa legii lor şi, de asemenea, la adresa învăţătorilor legii şi a judecătorilor lor.

    3 Şi ei, de asemenea, au fost mânioşi pe Alma şi Amulec; şi, pentru că au purtat mărturie aşa de limpede împotriva ticăloşiei lor, ei au căutat să-i alunge în secret.

    4 Dar s-a întâmplat că nu au făcut-o; ci i-au luat şi i-au legat cu funii puternice şi i-au dus în faţa judecătorului-şef al ţării.

    5 Şi oamenii au mers şi au depus mărturie împotriva lor—mărturisind că au vorbit insulte la adresa legii şi a învăţătorilor legii lor şi a judecătorilor ţării, precum şi a tuturor oamenilor care erau în ţară; şi, de asemenea, au depus mărturie că este numai un singur Dumnezeu şi că El trebuia să-L trimită pe Fiul Său printre oameni, dar că El nu trebuia să-i salveze pe aceştia; şi multe lucruri de felul acesta au mărturisit oamenii împotriva lui Alma şi a lui Amulec. Acum, aceasta s-a întâmplat în faţa judecătorului şef al ţării.

    6 Şi s-a întâmplat că Zeezrom a fost uimit de cuvintele care fuseseră spuse; şi, de asemenea, a ştiut despre orbirea minţilor, pe care el o cauzase printre oameni prin cuvintele sale mincinoase; iar sufletul lui a început să se atulbure sub bconştiinţa vinovăţiei sale; da, el a început să fie încercuit de jur-împrejur de către chinurile iadului.

    7 Şi s-a întâmplat că a început să strige către popor, zicând: Iată, eu sunt avinovat, iar aceşti oameni sunt nepătaţi înaintea lui Dumnezeu. Şi el a început să pledeze pentru ei din acel moment; dar ei l-au insultat, zicând: Eşti şi tu posedat de diavol? Iar ei l-au scuipat şi l-au balungat dintre ei; şi la fel şi pe toţi aceia care credeau în cuvintele care fuseseră spuse de către Alma şi Amulec; şi i-au alungat şi au trimis oameni să arunce cu pietre în ei.

    8 Şi şi-au adus nevestele şi copiii laolaltă; şi pe toţi care credeau sau erau învăţaţi să creadă în cuvântul lui Dumnezeu, ei au făcut ca aceştia să fie aruncaţi în foc; şi ei, de asemenea, au adus cronicile lor care conţineau sfintele scripturi şi pe acestea, de asemenea, le-au aruncat în foc pentru ca să ardă şi să fie distruse prin foc.

    9 Şi s-a întâmplat că i-au luat pe Alma şi pe Amulec şi i-au dus la locul de caznă pentru ca ei să poată fi martori la distrugerea acelora care erau mistuiţi de foc.

    10 Şi atunci când Amulec a văzut durerile femeilor şi copiilor care erau mistuiţi de foc, el, de asemenea, a simţit durere; şi el a spus către Alma: Cum putem noi să fim martori la această scenă îngrozitoare? De aceea, să ne întindem mâinile noastre şi să exercităm aputerea lui Dumnezeu care este în noi şi să-i salvăm pe ei din flăcări.

    11 Dar Alma i-a spus: Spiritul mă forţează pe mine să nu-mi întind mâna; căci iată, Domnul îi primeşte pe ei sus la El Însuşi, în aslavă; iar El permite ca ei să facă acest lucru sau ca poporul să le facă lor acest lucru, în acord cu tăria inimilor lor pentru ca bjudecata pe care El o va exercita în mânia Sa asupra lor să fie dreaptă; iar csângele celui dnevinovat va sta ca o mărturie împotriva lor, da, şi va striga cu putere împotriva lor în ultima zi.

    12 Acum, Amulec i-a spus lui Alma: Iată, s-ar putea ca ei să ne ardă şi pe noi.

    13 Iar Alma a spus: Să fie potrivit voinţei Domnului. Dar iată, lucrarea noastră nu este terminată; de aceea, ei nu ne vor arde.

    14 Acum, s-a întâmplat că atunci când trupurile acelora care fuseseră aruncaţi în foc au fost arse, precum şi cronicile care fuseseră aruncate în foc împreună cu ei, judecătorul-şef al ţării a venit şi a stat înaintea lui Alma şi Amulec care erau legaţi; şi i-a lovit pe ei cu mâna peste obraji şi le-a zis: După ceea ce aţi văzut, veţi mai predica iarăşi către acest popor că ei vor fi aruncaţi într-un alac de foc şi pucioasă?

    15 Iată, voi vedeţi că nu aveţi puterea să-i salvaţi pe aceia care au fost aruncaţi în foc; şi nici Dumnezeu nu i-a salvat pe ei pentru că erau din credinţa voastră. Şi judecătorul i-a lovit iarăşi peste obraji şi i-a întrebat: Ce aveţi voi de spus la aceasta?

    16 Acum, acest judecător era după ordinul şi credinţa lui aNehor, cel care l-a ucis pe Ghedeon.

    17 Şi s-a întâmplat că Alma şi Amulec nu i-au răspuns nimic; iar el i-a lovit pe ei iarăşi şi i-a dat pe mâna slujbaşilor ca să fie aruncaţi în închisoare.

    18 Şi atunci când ei au fost aruncaţi în închisoare timp de trei zile, au venit mulţi aînvăţători ai legii şi judecători şi preoţi şi învăţători, care erau din credinţa lui Nehor; şi ei au venit în închisoare, ca să-i vadă pe ei şi i-au întrebat pe ei despre multe cuvinte; dar ei nu le-au răspuns nimic.

    19 Şi s-a întâmplat că judecătorul a stat înaintea lor şi a zis: De ce nu răspundeţi voi la cuvintele acestor oameni? Nu ştiţi că am puterea să vă dau flăcărilor? Şi le-a poruncit să vorbească; dar ei nu au răspuns nimic.

    20 Şi s-a întâmplat că ei au plecat şi s-au dus în drumurile lor, dar s-au întors înapoi în ziua următoare; iar judecătorul iarăşi i-a lovit pe ei peste obraji. Şi mulţi s-au apropiat, de asemenea, şi i-au lovit, zicând: Vreţi voi să staţi iarăşi şi să-i judecaţi pe aceşti oameni şi să condamnaţi legea noastră? Dacă voi aveţi puteri atât de mari, de ce nu vă asalvaţi pe voi înşivă?

    21 Şi multe astfel de lucruri le-au spus lor, scrâşnind din dinţi către ei şi scuipându-i şi zicând: Cum vom arăta noi când vom fi condamnaţi?

    22 Şi multe astfel de lucruri, da, tot felul de lucruri de acest fel le-au spus ei lor; şi astfel i-au batjocorit pe ei timp de multe zile. Şi nu le-au dat mâncare pentru ca ei să flămânzească şi nici apă pentru ca să fie însetaţi; şi, de asemenea, le-au luat hainele pentru ca să fie goi; şi astfel au fost legaţi cu frânghii puternice şi închişi în închisoare.

    23 Şi s-a întâmplat că după ce ei au suferit astfel timp de multe zile (şi aceasta s-a întâmplat în cea de-a douăsprezecea zi, în a zecea lună, în al zecelea an al domniei judecătorilor peste poporul lui Nefi), judecătorul-şef peste ţara lui Amoniha, precum şi mulţi dintre învăţătorii lor şi învăţătorii legii s-au dus la închisoarea unde Alma şi Amulec erau legaţi cu frânghii.

    24 Iar judecătorul-şef a stat înaintea lor şi i-a lovit iarăşi şi le-a spus: Dacă voi aveţi puterea lui Dumnezeu, eliberaţi-vă din aceste legături şi atunci noi vom crede că Domnul va distruge acest popor după cuvintele voastre.

    25 Şi s-a întâmplat că ei toţi au înaintat şi i-au lovit pe ei zicând aceleaşi cuvinte, chiar până la ultimul; şi atunci când ultimul cuvânt a fost spus către ei, aputerea lui Dumnezeu a fost asupra lui Alma şi a lui Amulec, iar aceştia s-au ridicat şi au stat pe picioarele lor.

    26 Iar Alma a implorat, zicând: Cât de mult trebuie să suferim noi aceste mari asuferinţe, o, Doamne? O, Doamne, dă-ne nouă putere după credinţa noastră care este în Hristos, chiar până la eliberare. Şi ei au rupt frânghiile cu care erau legaţi; şi atunci când oamenii au văzut aceasta, au început să fugă, pentru că frica distrugerii venise asupra lor.

    27 Şi s-a întâmplat că frica lor era atât de mare, încât au căzut la pământ şi nu au nimerit uşa care dădea afară din aînchisoare; iar pământul s-a cutremurat cu putere, iar zidurile închisorii s-au crăpat în două, aşa încât au căzut la pământ; iar judecătorul-şef şi învăţătorii legii, preoţii şi învăţătorii care i-au lovit pe Alma şi pe Amulec au fost ucişi de căderea lor.

    28 Iar Alma şi Amulec au ieşit din închisoare şi nu erau răniţi; căci Domnul le-a dat putere potrivit credinţei lor care era în Hristos. Şi ei au ieşit direct din închisoare; şi au fost aeliberaţi din legăturile lor; iar închisoarea a căzut la pământ, şi fiecare suflet care era în ea, în afară de Alma şi de Amulec, a fost ucis; iar ei au venit direct în oraş.

    29 Acum, oamenii, auzind un mare zgomot, au venit fugind în mare mulţime ca să afle cauza acestuia; şi atunci când i-au văzut pe Alma şi pe Amulec ieşind afară din închisoare şi au văzut că zidurile închisorii căzuseră la pământ, au fost izbiţi de mare frică şi au fugit din prezenţa lui Alma şi a lui Amulec, tot aşa cum o capră împreună cu puiul ei fuge de doi lei; şi astfel au fugit ei din prezenţa lui Alma şi a lui Amulec.