Scripturi
2 Nefi 5


Capitolul 5

Nefiţii se despart de lamaniţi, păstrează legea lui Moise şi construiesc un templu—Din cauza necredinţei lor, lamaniţii sunt alungaţi din prezenţa Domnului, sunt blestemaţi şi devin o pacoste pentru nefiţi. Circa 588–559 î.H.

1 Iată, s-a întâmplat că eu, Nefi, L-am implorat mult pe Domnul Dumnezeul meu din cauza amâniei fraţilor mei.

2 Dar iată, mânia lor a crescut împotriva mea într-atât, încât ei au căutat să-mi ia viaţa.

3 Da, ei s-au plâns împotriva mea, zicând: Fratele nostru mai mic caută să adomnească asupra noastră; şi noi am avut multe încercări din cauza lui; prin urmare, să-l ucidem, pentru ca să nu mai suferim din cauza vorbelor lui. Căci iată, nu-l vrem să domnească asupra noastră; căci este dreptul nostru, ca fraţi mai vârstnici, să domnim asupra acestui popor.

4 Acum, nu scriu pe aceste plăci toate cuvintele cu care au cârtit împotriva mea. Dar este destul pentru mine să spun că au căutat să-mi ia viaţa.

5 Şi s-a întâmplat că Domnul m-a aavertizat că eu, bNefi, trebuia să mă despart de ei şi să fug în pustiu, împreună cu toţi cei care voiau să vină cu mine.

6 Prin urmare, s-a întâmplat că eu, Nefi, mi-am luat familia, precum şi pe aZoram şi familia lui; şi pe Sam, fratele meu mai vârstnic şi familia lui; şi pe Iacov şi Iosif, fraţii mei mai mici; şi, de asemenea, pe surorile mele şi pe toţi aceia care au vrut să vină cu mine. Iar toţi cei care au vrut să vină cu mine erau cei care credeau în bavertizările şi revelaţiile lui Dumnezeu; prin urmare, ei au ascultat cuvintele mele.

7 Şi ne-am luat corturile şi orice alte lucruri am putut şi am călătorit în pustiu timp de multe zile. Şi după ce am călătorit timp de multe zile, ne-am instalat corturile.

8 Iar oamenii mei au dorit ca noi să numim acel loc aNefi; prin urmare, noi l-am numit Nefi.

9 Şi toţi cei care erau cu mine s-au înţeles să se numească apoporul lui Nefi.

10 Şi am avut grijă să păstrăm judecăţile şi legile şi poruncile Domnului în toate lucrurile, după alegea lui Moise.

11 Şi Domnul a fost cu noi; şi am prosperat foarte mult; căci noi am semănat seminţe şi am cules din nou din abundenţă. Şi am început să creştem turme şi cirezi şi animale de tot felul.

12 Iar eu, Nefi, adusesem, de asemenea, cronicile care erau gravate pe aplăcile de aramă, precum şi bglobul, sau cbusola, care a fost pregătit pentru tatăl meu de mâna Domnului, aşa după cum este scris.

13 Şi s-a întâmplat că am început să prosperăm mult şi să ne înmulţim în ţară.

14 Iar eu, Nefi, luasem asabia lui Laban şi după felul ei am făcut multe săbii, în caz că poporul care acum era numit bLamanit ar năvăli peste noi să ne distrugă; căci eu cunoşteam ura lor faţă de mine şi de copiii mei şi de cei care se numeau poporul meu.

15 Şi eu am învăţat pe poporul meu să construiască clădiri şi să facă tot felul de lucrări în lemn şi afier şi cupru şi aramă şi oţel şi aur şi argint şi metale preţioase, care erau din abundenţă.

16 Şi eu, Nefi, am construit un atemplu; şi l-am construit după felul btemplului lui Solomon, numai că el nu era construit cu aşa de multe lucruri cpreţioase; căci acestea nu puteau fi găsite în ţară, prin urmare, nu putea fi construit la fel ca templul lui Solomon. Dar felul construcţiei era la fel ca acela al templului lui Solomon; iar lucrătura lui era deosebit de frumoasă.

17 Şi s-a întâmplat că eu, Nefi, am făcut poporul meu să fie aharnic şi să lucreze cu mâinile lor.

18 Şi s-a întâmplat că au dorit ca eu să le fiu arege. Dar eu, Nefi, doream ca ei să nu aibă nici un rege; totuşi, am făcut pentru ei ceea ce era în puterile mele.

19 Şi iată, cuvintele Domnului pe care El le-a spus fraţilor mei s-au împlinit, şi anume că eu trebuia să fiu aconducătorul şi bînvăţătorul lor. Prin urmare, am fost conducătorul şi învăţătorul lor după poruncile Domnului până când ei au căutat să-mi ia viaţa.

20 Prin urmare, cuvântul Domnului a fost împlinit, care a vorbit către mine, zicând că: În măsura în care anu vor asculta cuvintele tale, ei vor fi balungaţi din prezenţa Domnului. Şi iată, ei au fost alungaţi din prezenţa Lui.

21 Şi El a făcut ca ablestemele să vină asupra lor, da, chiar un blestem dureros, din cauza nedreptăţii lor. Căci iată, şi-au împietrit inimile împotriva Lui, aşa încât s-au făcut precum cremenea; prin urmare, aşa cum ei erau albi şi deosebit de blonzi şi bplăcuţi, Domnul Dumnezeu a făcut ca cpielea lor să fie neagră la culoare pentru ca să nu fie o ispită pentru poporul meu.

22 Şi astfel spune Domnul Dumnezeu: Eu voi face ca ei să fie arespingători pentru poporul tău, dacă nu se vor pocăi de nedreptăţile lor.

23 Şi blestemată să fie seminţia aceluia care se va aamesteca cu seminţia lor; căci ei vor fi blestemaţi chiar cu acelaşi blestem. Iar Domnul a vorbit aceasta şi aşa a fost.

24 Şi din cauza blestemului care era asupra lor, au devenit un popor aleneş, plin de răutate şi şiretenie, iar ei căutau prin pustiu animale de pradă.

25 Iar Domnul Dumnezeu mi-a spus: Ei vor fi o pacoste pentru seminţia ta, să-i aţâţe să-şi aducă aminte de Mine; şi în măsura în care nu-şi vor aduce aminte de Mine şi nu vor asculta de cuvintele Mele, ei îi vor chinui chiar până la distrugere.

26 Şi s-a întâmplat că eu, Nefi, i-am auns pe Iacov şi Iosif, pentru ca ei să fie preoţi şi învăţători peste ţara poporului meu.

27 Şi s-a întâmplat că noi am trăit în fericire.

28 Şi treizeci de ani trecuseră de când am plecat din Ierusalim.

29 Iar eu, Nefi, am păstrat cronicile despre poporul meu până acum, pe plăcile pe care le-am făcut.

30 Şi s-a întâmplat că Domnul Dumnezeu mi-a spus: Fă aalte plăci; şi vei grava multe lucruri pe ele, care sunt bune în ochii Mei, pentru binele poporului tău.

31 Prin urmare, eu, Nefi, ca să fiu ascultător la poruncile Domnului, am mers şi am făcut aaceste plăci pe care am înscris aceste lucruri.

32 Şi am gravat ceea ce este plăcut lui Dumnezeu. Şi dacă poporul meu este mulţumit cu lucrurile care sunt plăcute lui Dumnezeu, atunci el va fi mulţumit de inscripţiile mele gravate pe aceste plăci.

33 Şi dacă poporul meu doreşte să cunoască partea mai deosebită a istoriei poporului meu, atunci trebuie să cerceteze celelalte plăci ale mele.

34 Şi este destul pentru mine să spun că trecuseră patruzeci de ani şi noi deja avusesem războaie şi conflicte cu fraţii noştri.