1 Nefi 5
    Footnotes
    Theme

    Capitolul 5

    Saria se plânge de Lehi—Amândoi se bucură de reîntoarcerea fiilor lor—Ei oferă jertfe—Plăcile de aramă conţin scrieri ale lui Moise şi ale profeţilor—Plăcile îl arată pe Lehi ca fiind un urmaş al lui Iosif—Lehi profeţeşte despre seminţia sa şi despre păstrarea plăcilor. Circa 600–592 î.H.

    1 Şi s-a întâmplat că atunci când am ajuns în pustiu la tatăl meu, iată, el a fost copleşit de bucurie şi, de asemenea, şi mama mea, aSaria, a fost foarte bucuroasă, căci ea într-adevăr jelise din cauza noastră.

    2 Căci ea a crezut că noi am pierit în pustiu; şi s-a plâns de tatăl meu, spunându-i că el era un vizionar, astfel: Iată, tu ne-ai condus să plecăm din ţara moştenirii noastre şi fiii mei nu mai sunt, iar noi pierim în pustiu.

    3 Şi în felul acesta s-a plâns mama mea de tatăl meu.

    4 Şi s-a întâmplat că tatăl meu a vorbit către ea, zicând: Eu ştiu că sunt un avizionar; căci dacă n-aş fi văzut lucrurile lui Dumnezeu într-o bviziune, atunci n-aş fi cunoscut bunătatea lui Dumnezeu, dar în schimb, aş fi rămas în Ierusalim şi aş fi pierit laolaltă cu fraţii mei.

    5 Dar iată, eu am dobândit un apământ al făgăduinţei, lucru de care într-adevăr mă bucur; da, şi bştiu că Domnul îi va salva pe fiii mei din mâinile lui Laban şi îi va aduce înapoi la noi în pustiu.

    6 Şi în felul acesta a liniştit-o tatăl meu, Lehi, pe mama mea, Saria, de grija pentru noi, în timp ce noi călătoream prin pustiu până la pământul Ierusalimului pentru a obţine cronica de la Iudei.

    7 Şi când ne-am întors la cortul tatălui meu, iată că bucuria lor a fost deplină, şi mama mea s-a liniştit.

    8 Şi ea a vorbit, zicând: Acum eu ştiu cu siguranţă că Domnul i-a aporuncit bărbatului meu să fugă în pustiu; da, şi eu, de asemenea, ştiu cu siguranţă că Domnul i-a apărat pe fiii mei şi i-a salvat din mâinile lui Laban şi l-a dat puterea să poată bînfăptui lucrul pe care Domnul l-a poruncit lor. Şi astfel a vorbit ea.

    9 Şi s-a întâmplat că ei s-au bucurat foarte mult şi au oferit ajertfe şi daruri arse pentru Domnul; şi i-au bmulţumit Dumnezeului lui Israel.

    10 Şi după ce au adus mulţumiri Dumnezeului lui Israel, tatăl meu, Lehi, a luat cronicile care erau gravate pe aplăcile de aramă şi le-a cercetat de la început.

    11 Şi a văzut că ele cuprindeau cele cinci acărţi ale lui Moise, care cuprind istoria creării lumii şi a lui Adam şi a Evei, care sunt părinţii noştri cei dintâi;

    12 Şi, de asemenea, o acronică a iudeilor de la începuturi, chiar de la începutul domniei lui Zedechia, regele Iudeii;

    13 Şi, de asemenea, profeţiile profeţilor celor sfinţi de la începuturi chiar până la începutul domniei lui aZedechia; şi, de asemenea, multe profeţii rostite de gura lui bIeremia.

    14 Şi s-a întâmplat că tatăl meu, Lehi, a mai găsit pe aplăcile de aramă o genealogie a strămoşilor săi; prin urmare, el a ştiut că era un descendent al lui bIosif; da, chiar acel Iosif care era fiul lui cIacov, care a fost dvândut în Egipt şi care a fost eapărat de mâna Domnului, ca el să-l poată salva pe tatăl său, Iacov, şi toată casa lui de la pieire prin înfometare.

    15 Şi ei au fost, de asemenea, ascoşi din robie şi afară din ţara Egiptului de către acelaşi Dumnezeu care i-a apărat.

    16 Şi astfel tatăl meu, Lehi, a descoperit genealogia strămoşilor săi. Iar Laban era şi el un descendent al lui aIosif, prin urmare, el şi strămoşii lui au păstrat cronicile.

    17 Şi acum, când tatăl meu a văzut toate aceste lucruri, el a fost cuprins de Spirit şi a început să profeţească despre seminţia sa—

    18 Precum că aceste plăci de aramă trebuie să ajungă până la toate naţiunile, neamurile, limbile şi popoarele care erau din seminţia lui.

    19 Şi atunci, el a spus că aceste plăci de aramă nu trebuie să piară aniciodată; şi nici nu trebuie să se şteargă odată cu trecerea timpului. Şi el a profeţit multe lucruri despre seminţia sa.

    20 Şi s-a întâmplat că până acum eu şi tatăl meu am ţinut poruncile pe care Domnul ni le-a dat.

    21 Şi noi am dobândit cronicile aşa cum Domnul ne poruncise şi le-am cercetat şi am aflat că ele erau vrednice de dorit; da, chiar de mare avaloare pentru noi, încât puteam să bpăstrăm poruncile Domnului pentru copiii noştri.

    22 Prin urmare, prin înţelepciunea Domnului le-am purtat cu noi în timp ce călătoream în pustiu către pământul făgăduinţei.