1 Nefi 18
    Footnotes

    Capitolul 18

    Corabia este terminată—Sunt pomenite naşterile lui Iacov şi a lui Iosif—Grupul se îmbarcă pentru călătoria către ţara făgăduinţei—Fiii lui Ismael şi nevestele lor se unesc în orgii şi răzvrătire—Nefi este legat şi corabia este mânată înapoi de o furtună grozavă—Nefi este eliberat şi, prin rugăciunea lui, furtuna se potoleşte—Oamenii ajung în ţara făgăduinţei. Circa 591–589 î.H.

    1 Şi s-a întâmplat că ei L-au preaslăvit pe Domnul şi au mers mai departe împreună cu mine; iar noi am prelucrat lemnul cu o iscusinţă neobişnuită. Iar Domnul mi-a arătat din când în când în ce fel trebuia să lucrez lemnul corabiei.

    2 Acum eu, Nefi, nu am lucrat lemnul în modul învăţat de oameni, nici nu am construit corabia după felul oamenilor; ci am construit-o după felul în care Domnul mi-a arătat; prin urmare, nu era după felul oamenilor.

    3 Şi eu, Nefi, m-am dus deseori în munţi şi m-am arugat deseori Domnului; prin urmare, Domnul mi-a barătat lucruri măreţe.

    4 Şi s-a întâmplat că, după ce am terminat corabia, potrivit cuvântului Domnului, fraţii mei au văzut că ea era bună şi că lucrătura ei era foarte fină; prin urmare, ei s-au plecat cu aumilinţă iarăşi în faţa Domnului.

    5 Şi s-a întâmplat că glasul Domnului i-a spus tatălui meu că noi trebuia să ne sculăm şi să coborâm în corabie.

    6 Şi s-a întâmplat că dimineaţa, după ce pregătisem toate lucrurile, multe roade şi acarne din pustiu şi miere din belşug, precum şi provizii aşa cum Domnul ne poruncise, am coborât în corabie împreună cu toată încărcătura noastră şi cu seminţele noastre şi cu fiecare lucru pe care noi îl adusesem cu noi, fiecare după vârsta lui; prin urmare, ne-am coborât cu toţii în corabie, împreună cu nevestele şi copiii noştri.

    7 Şi acum, tatăl meu avusese doi fii în pustiu; cel mai vârstnic a fost numit aIacov, iar cel mai tânăr, bIosif.

    8 Şi s-a întâmplat că după ce noi toţi am coborât în corabie şi am luat cu noi proviziile, precum şi lucrurile care ni s-au poruncit, am început să înaintăm pe amare şi am fost mânaţi înainte de vânt către bpământul făgăduit.

    9 Şi după ce am fost împinşi de vânt timp de multe zile, iată, fraţii mei şi fiii lui Ismael, precum şi nevestele lor au început să se veselească aşa de tare, încât au început să danseze şi să cânte şi să vorbească cu multă grosolănie, da, într-atât, încât au uitat prin ce putere fuseseră aduşi acolo; da, ei s-au dedat la o nemaipomenită grosolănie.

    10 Şi eu, Nefi, am început să mă tem foarte tare ca Domnul să nu se mânieze pe noi şi să nu ne lovească din cauza nedreptăţii noastre şi să fim înghiţiţi de adâncurile mării; prin urmare eu, Nefi, am început să le vorbesc cu multă seriozitate; dar iată, ei erau amânioşi pe mine, zicând: Nu vrem ca fratele nostru mai tânăr să fie bconducător peste noi.

    11 Şi s-a întâmplat că Laman şi Lemuel m-au luat şi m-au legat cu frânghii şi s-au purtat cu mine cu multă cruzime; totuşi, Domnul a apermis toate acestea pentru ca să-Şi poată arăta puterea, pentru îndeplinirea cuvântului Său pe care L-a rostit despre cei păcătoşi.

    12 Şi s-a întâmplat că, după ce m-au legat astfel încât să nu mai pot să mă mişc, abusola care fusese pregătită de către Domnul a încetat să mai meargă.

    13 Prin urmare, ei nu ştiau încotro să conducă corabia, cu atât mai mult cu cât s-a pornit o furtună mare, da, un uragan mare şi teribil şi noi am fost aîmpinşi pe ape înapoi timp de trei zile; iar ei au început să se înfricoşeze foarte mult că se vor îneca în mare; şi totuşi, nu m-au dezlegat.

    14 Şi în a patra zi în care am fost împinşi înapoi, furtuna a început să se înteţească.

    15 Şi s-a întâmplat că era cât pe ce să fim înghiţiţi de adâncurile mării. Şi după ce am fost împinşi înapoi pe ape timp de patru zile, fraţii mei au început să avadă că pedepsele lui Dumnezeu erau asupra lor şi că ei trebuia să piară dacă nu se pocăiau de nedreptăţile lor; prin urmare, au venit la mine şi au dezlegat legăturile care erau în jurul încheieturilor mâinilor mele; şi iată că acestea erau foarte umflate; şi, de asemenea, gleznele mele erau foarte umflate şi mare îmi era durerea din cauza aceasta.

    16 Cu toate acestea, mi-am înălţat privirea către Dumnezeul meu şi L-am apreamărit cât a fost ziua de lungă; şi nu am cârtit împotriva Domnului din cauza suferinţelor mele.

    17 Acum tatăl meu, Lehi, le-a spus multe lucruri lor şi fiilor lui aIsmael; dar, iată, ei au spus multe ameninţări împotriva oricui ar fi vorbit în sprijinul meu; iar părinţii mei fiind împovăraţi de ani şi suferind multe supărări din cauza copiilor lor erau doborâţi, da, chiar pe patul de moarte.

    18 Din cauza supărării şi marii lor întristări, precum şi din cauza nedreptăţii fraţilor mei, ei au ajuns aproape să fie luaţi din lumea aceasta ca să-L întâlnească pe Dumnezeul lor; da, părul lor cărunt era aproape să zacă în ţărână; da, şi chiar erau aproape de a fi aruncaţi cu jale într-un mormânt de apă.

    19 Iar Iacov şi Iosif, fiind tineri şi având nevoie de multă îngrijire, erau necăjiţi din cauza suferinţelor mamei lor; şi, de asemenea, anevasta mea cu lacrimile şi rugăciunile ei, precum şi copiii mei nu au înmuiat inimile fraţilor mei ca să mă dezlege.

    20 Şi nu a fost nimic în afară de puterea lui Dumnezeu, care i-a ameninţat cu distrugerea, care a putut să le înmoaie inimile; prin urmare, atunci când au văzut că erau aproape să fie înghiţiţi în adâncurile mării, s-au pocăit de lucrul pe care îl făcuseră, într-atât, încât m-au dezlegat.

    21 Şi s-a întâmplat că, după ce m-au dezlegat, iată, am luat busola, iar aceasta a mers aşa cum am dorit eu. Şi s-a întâmplat că m-am rugat Domnului; şi după ce m-am rugat, vânturile s-au oprit, iar furtuna a încetat şi era o linişte desăvârşită.

    22 Şi s-a întâmplat că eu, Nefi, am condus corabia, astfel încât am navigat iarăşi către ţara făgăduinţei.

    23 Şi s-a întâmplat că după ce am navigat timp de mai multe zile, am ajuns în aţara făgăduinţei; şi am înaintat pe uscat şi ne-am pus corturile; şi am numit-o ţara făgăduinţei.

    24 Şi s-a întâmplat că, am început să cultivăm pământul şi am început să plantăm seminţele; da, am pus toate seminţele noastre în pământ, cele pe care le adusesem din ţara Ierusalimului. Şi s-a întâmplat că ele au crescut foarte bine; prin urmare am fost binecuvântaţi din belşug.

    25 Şi s-a întâmplat că am descoperit, în ţara făgăduinţei, în timp ce umblam prin pustiu, că în păduri erau animale de tot felul, atât vaci, cât şi boi, măgari şi cai, capre şi capre sălbatice, precum şi tot felul de animale sălbatice, care erau pentru folosul oamenilor. Şi noi am găsit tot felul de minereuri, atât de aur, cât şi de argint şi de cupru.