Sinucidere
Prevenirea sinuciderii și reacționarea după o pierdere

Prevenirea sinuciderii și reacționarea după o pierdere

Creșterea numărului de sinucideri din multe părți ale lumii constituie o problemă de mare îngrijorare. Scopul acestui document este de a sprijini părinții, familiile, conducătorii și membrii Bisericii în timp ce aceștia caută să slujească celor care au fost afectați de sinucidere.

Membrii pot folosi această resursă pentru a afla despre doctrina Bisericii cu privire la sinucidere, semnele care avertizează asupra sinuciderii, cum să-i ajute pe cei aflați în situații de criză și cum să reacționeze după o pierdere datorată sinuciderii. Conducătorii pot folosi această resursă pentru a conduce discuții de mare însemnătate cu membrii în cadrul consiliilor de țăruș sau episcopie și în alte împrejurări. Scopul acestor discuții este de a sprijini conducătorii și membrii să slujească mai bine celor care au fost afectați de sinucidere.

Dacă o discuție despre sinucidere ar ajuta la prevenirea ei și la slujirea celor afectați, ea trebuie purtată de doi adulți. Conducătorii pot invita un specialist din comunitate, care înțelege și respectă doctrina Bisericii cu privire la sinucidere, să participe la discuție. Discuțiile cu copiii sub 12 ani trebuie să aibă loc numai după ce părinții s-au sfătuit cu copiii lor.

După ce membrii consiliilor de țăruș și episcopie au analizat acest document, ei trebuie să discute despre modurile potrivite în care să sprijine eforturile comunității și să informeze membrii despre resursele disponibile.

Doctrină și principii

Domnul ne-a invitat să dăm dovadă de înțelegere și compasiune față de toți oamenii când ne-a învățat „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:39). Eforturile noastre de a sluji celor afectați de sinucidere vor fi mai eficiente când înțelegem mai pe deplin doctrina și învățăturile următoare.

  • Prin ispășirea Sa, Isus Hristos a trăit plenitudinea încercărilor din viața muritoare pentru a ști „cum să-i ajute pe oameni după infirmitățile lor” (Alma 7:11-13). James E. Faust ne-a învățat: „Pentru că Salvatorul a suferit orice și tot ce noi am putea simți sau trăi, El îl poate ajuta pe cel slab să devină mai puternic” („Ispășirea: cea mai mare speranță a noastră”, Ensign, nov. 2001, p. 22).

  • Viața muritoare este un dar prețios de la Dumnezeu – un dar care trebuie prețuit și protejat (vedeți Doctrină și legăminte 18:10; M. Russell Ballard, „Suicide: Some Things We Know, and Some We Do Not ”, Ensign, oct. 1987, p. 6-9).

  • Când cineva își ia viața, numai Dumnezeu este capabil să judece gândurile, faptele și nivelul de responsabilitate ale acelei persoane. Sinuciderea nu trebuie să fie trăsătura caracteristică a vieții veșnice a unei persoane (vedeți 1 Samuel 16:7; Doctrină și legăminte 137:9; Dale G. Renlund, „Grieving after a Suicide Loss”, prezentare video la suicide.lds.org).

Resurse suplimentare

  • Subiecte din Evanghelie la topics.lds.org și în aplicația Biblioteca Evangheliei

Semnele care avertizează asupra sinuciderii

Majoritatea oamenilor care încearcă să se sinucidă nu vor să moară; vor doar să se elibereze de durerea fizică, mintală, emoțională sau spirituală prin care trec. Mulți oameni aflați într-o situație de criză arată semne înainte de a încerca să se sinucidă. Dacă învățați să recunoașteți semnele care avertizează asupra sinuciderea, veți fi mai bine pregătiți să slujiți celor care au nevoie de ajutor. Fiți atenți la afirmații precum „Nu-mi pasă dacă mor” sau „V-ar fi mai bine fără mine”. Semnele care avertizează asupra sinuciderii includ următoarele comportamente:

  • caută un mod de a-și lua viața;

  • vorbesc despre faptul că se simt fără speranță sau nu au niciun motiv de a trăi;

  • vorbesc despre faptul că se simt izolați sau că simt o durere de nesuportat;

  • vorbesc despre faptul că sunt o povară pentru ceilalți;

  • consumă tot mai mult alcool și droguri;

  • oferă lucruri personale fără niciun motiv;

  • sunt nerăbdători sau agitați sau nepăsători;

  • se retrag sau se izolează;

  • arată furie sau vorbesc despre răzbunare;

  • își schimbă dispoziția (vedeți National Suicide Prevention Lifeline).

Un singur semn de avertizare nu înseamnă că există o situație de criză. Dar, dacă persoana a încercat de mai multe ori sau dacă observați o schimbare bruscă sau începeți să vedeți mai multe semne, acționați imediat. Numerele de telefon pentru situații de criză și informații suplimentare sunt disponibile la suicide.lds.org. (Pentru mai multe detalii, vedeți „Cum să ajuți pe cineva într-o situație de criză” din acest îndrumar).

În pofida tuturor eforturilor noastre, nu toate sinuciderile pot fi prevenite. Unele se întâmplă fără vreo avertizare evidentă. Nu sunteți responsabili pentru alegerea altcuiva de a-și pune capăt vieții.

Resurse suplimentare

Cum să ajutăm pe cineva care se află într-o situație de criză

Întotdeauna luați în serios semnele care avertizează asupra sinuciderii și orice încercare de sinucidere, deși credeți că persoana nu se gândește serios la sinucidere sau doar dorește atenție. Pentru a oferi sprijin, urmați acești trei pași – întrebați, arătați că vă pasă, vorbiți.

Pasul 1: Întrebați. Întrebați direct persoana dacă se gândește la sinucidere. Puteți întreba: „Te gândești să-ți pui capăt vieții?”. Dacă spune că se gândește la sinucidere, întrebați-o dacă are un plan. Puteți întreba: „Ai un plan să te rănești?”. Dacă are un plan, ajutați-o urgent să ajungă la un spital sau o clinică sau sunați un serviciu de urgență sau un număr special pentru situații de criză din zona dumneavoastră. (Vizitați suicide.lds.org/crisis pentru a afla numerele de telefon din lume unde puteți găsi ajutor.) Dacă nu au un plan, treceți la pasul 2.

Pasul 2: Arătați că vă pasă. Arătați că vă pasă ascultând ce au de spus. Oferiți-le timp să vă explice cum se simt. Respectați-le sentimentele spunând ceva de genul: „Îmi pare rău că simți o durere atât de mare” sau „Nu mi-am dat seama cât de greu îți este”. Îi puteți ajuta să-și facă un plan de prevenire a sinuciderii (vedeți „How to Create a Suicide-Prevention Safety Plan”, Doug Thomas, Ensign, sept. 2016, p. 63). Un plan îi poate ajuta pe oameni să-și identifice punctele forte personale, relațiile bune cu alții și abilitățile sănătoase de a trece peste greutăți. Poate, de asemenea, să le reducă accesul la lucrurile vătămătoare precum armele sau pastilele. Dacă vă roagă să nu spuneți nimănui despre sentimentele lor, explicați-le că le veți respecta intimitatea pe cât posibil, dar că au nevoie de mai mult ajutor decât le puteți oferi.Nu le promiteți niciodată că veți păstra secret intenția lor de a se sinucide.

Pasul 3: Vorbiți. Îndemnați persoana să vorbească cu cineva care o poate ajuta mai mult. Împărtășiți informațiile de contact ale resurselor de sprijin din zona dumneavoastră. Resursele pot include spitale județene, spitale de urgență sau numere de telefon speciale pentru situații de criză.Dacă nu vor căuta ajutor, trebuie să vorbiți dumneavoastră pentru ei. Puteți să le spuneți ceva de genul: „Eu țin la tine și vreau să fii în siguranță. Voi vorbi cu cineva care îți poate oferi ajutorul de care ai nevoie”. Respectați-le intimitatea vorbind numai cu cineva care credeți că îi poate ajuta, cum ar fi un membru apropiat al familiei, episcopul acelei persoane, un medic sau un alt specialist. Dacă nu sunteți sigur cu cine să vorbiți, discutați cu episcopul dumneavoastră sau sunați la un număr de telefon pentru situații de criză din zona în care locuiți. Nu uitați: nu trebuie să ajutați singur acea persoană!

Notă. Dacă dumneavoastră conduceți o discuție, le puteți cere participanților să exerseze acești pași. Dați-le o situație în care cineva vine la ei și le spune că vrea să se sinucidă și cereți-le să exerseze ce i-ar răspunde acelei persoane.

Resurse suplimentare:

Cum să reacționăm după o sinucidere

În pofida tuturor eforturilor noastre, nu toate sinuciderile pot fi împiedicate. Este normal ca cei rămași în urma unei sinucideri să aibă sentimente de negare, șoc, vină, mânie și confuzie. Președintele M. Russell Ballard a spus: „Sinuciderea este cu adevărat o tragedie deoarece acest unic act lasă în urmă atâtea victime: în primul rând, persoana care moare, apoi zeci de alte persoane – membri ai familiei și prieteni – rămași în urmă, unii înfruntând ani de durere profundă și confuzie” („Suicide: Some Things We Know, and Some We Do Not”, Ensign, oct. 1987, p. 7). Pentru acele persoane, vindecarea vine prin Salvator, care „a coborât sub toate lucrurile” ca El să știe „în ce privește trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmitățile lor” (Doctrină și legăminte 88:6; Alma 7:12). Resursele de specialitate și consilierea psihologică poate fi, de asemenea, de ajutor.

Membrii consiliilor de țăruș și de episcopie pot discuta despre cum pot sprijini persoanele în mod individual și familiile lor după o sinucidere. Întrebările despre care se poate discuta pot include următoarele:

  • În ce mod pot învățăturile lui Isus Hristos să aducă vindecare persoanelor în mod individual sau familiilor?

  • Ce nevoi au observat frații și surorile care slujesc că are persoana sau familia căreia îi slujesc? În ce mod au slujit?

  • Ce fel de ajutor emoțional sau spiritual va avea nevoie persoana sau familia? Cine poate oferi acest ajutor?

  • Are persoana sau familia nevoi temporale, cum ar fi transport sau mâncare?

  • În ce mod conducătorii organizațiilor auxiliare oferă ajutor copiilor și tinerilor care au pierdut pe cineva drag?

Procesul de jelire de după o sinucidere poate să dureze mult timp. Dacă o persoană continuă să simtă durere profundă sau supărare, sfătuiți-vă cu alți oameni care țin la persoana respectivă. Gândiți-vă și rugați-vă cum puteți ajuta cel mai bine. Puteți ajuta persoana să primească o binecuvântare a preoției sau să ia legătura cu specialiștii din zona în care locuiți. Grupuri de sprijin, medici sau alți specialiști pot fi de ajutor.

Notă. Dacă dumneavoastră conduceți o discuție, nu vorbiți despre modul în care o persoană și-a luat viața. Aceasta ar putea încuraja pe altcineva din grup să copieze comportamentul descris. Dacă cineva începe să împărtășească aceste detalii în cadrul unui grup, redirecționați, cu bunătate, discuția.

Resurse suplimentare

Alte materiale

Răspunsuri din partea conducătorilor Bisericii

Experiențe personale ale membrilor

Alte resurse ale Bisericii

Pentru mai multe resurse, vedeți suicide.lds.org