„Cheamă-mă pe mine mai întâi”, Liahona, mart./apr. 2022.
Glasuri ale sfinților din zilele din urmă – Femei de credință
Cheamă-mă pe mine mai întâi
Mă bucur că nu am pierdut șansa de a ajuta o soră care avea nevoie de mine și de care eu aveam nevoie.
Când eram tânără mamă și aveam primul bebeluș, soțul meu încă mai era la facultate. Ambii lucram cu jumătate de normă pentru a ne întreține.
Așteptând cu nerăbdare o zi liberă de la muncă, plănuisem să vizionez un film vechi la televizor. Aceasta s-a întâmplat înainte de DVD-uri sau servicii de transmisiune online.
Filmul avea să înceapă la ora perfectă – 10:00 dimineața – când fiul nostru dormea. În el, juca Cary Grant, unul dintre starurile mele americane de film preferate.
Cu o noapte înainte de așteptata zi liberă, m-a sunat președinta Societății de Alinare la nivel de episcopie. O soră din episcopia noastră avusese un atac cerebral ușor și avea nevoie de îngrijire a doua zi, până când fiul ei se întorcea de la muncă.
„Aș face aceasta eu însămi, dar am musafiri”, a spus președinta Societății de Alinare. Mi-a explicat că nu avea pe nimeni altcineva pe care să roage și s-a oferit să aibă grijă de fiul nostru în timp ce eu aveam grijă de sora respectivă. Am acceptat fără tragere de inimă.
În dimineața următoare, l-am dus pe fiul meu și m-am dus s-o vizitez pe acea soră. Numele ei era Louise și am simțit, deodată, un sentiment puternic de afecțiune față de ea. Era suficient de în vârstă încât să-mi poată fi bunică; bunica mea decedase recent.
Am ajutat-o pe Louise să se îmbrace și, apoi, i-am pregătit micul dejun. S-a așezat pe un scaun și a pornit televizorul. Curând era 10:00 dimineața. În timp ce schimba canalele cu telecomanda, a spus: „Televizorul acesta nu are nimic de oferit”.
Am ezitat și, apoi, am spus: „Este un film cu Cary Grant pe canalul 11”.
„Da?”, a întrebat ea. „Îmi place foarte mult de Cary Grant!”
Am vizionat filmul și ne-a plăcut foarte mult. După aceea, ea a împărtășit lucruri despre viața ei când era de vârsta mea. Mi-a vorbit despre fiul ei și i-am spus despre al meu. A vorbit despre Biserică și cum îi lipsea.
Când fiul ei s-a întors, am promis să revin. I-am spus președintei Societății de Alinare să mă sune pe mine mai întâi dacă Louise avea nevoie vreodată de cineva.
La un moment dat, în următoarele două săptămâni, Louise a avut un alt atac cerebral și a decedat înainte ca eu să am ocazia să o revăd. Împărtășisem doar nouă ore și un film, dar a devenit o prietenă dragă. Mă gândesc deseori la ea.
Sunt recunoscătoare că nu am pierdut șansa de a ajuta o soră care avea nevoie de mine – și de care eu aveam nevoie, deși nu-mi dădusem seama.