Numai în format digital: tineri adulți
Indiferent cât de mult v-ați îndepărtat, Hristos poate întotdeauna să vă ajute să vă schimbați
Când dependența mea de cocaină m-a făcut să ajung în închisoare, am crezut că viața mea s-a sfârșit. De fapt, a fost doar începutul.
Autorul locuiește în Capul Verde.
La fel ca Nefi, am fost născut din părinți de seamă, deși nu pot spune că am ajuns vreodată să îi cunosc foarte bine. Mama mea a murit din cauza unei boli când aveam doar 5 ani și, după ani de zile în care a încercat să asigure cele necesare celor 11 copii ai săi, tatăl meu a decedat din cauza unui infarct, când eu aveam doar 17 ani.
Pur și simplu, viața nu părea să fie corectă.
Blocat în dependență
După ce tatăl meu a murit, m-am simțit complet pierdut și fără speranță. Neavând părinți care să mă învețe ce este bine și ce este rău, am început să fumez. Am început cu marijuana, apoi cu țigări și, în cele din urmă, cu cocaină. La 17 ani, aceasta a fost o cale devastatoare de urmat, dar cocaina îmi calma nervii și făcea viața să pară tolerabilă. Nu după mult timp, o fumam în fiecare zi. Am devenit dependent și m-am simțit îndepărtat de lume.
Creierul meu părea să fie programat doar pentru două lucruri: să câștig bani și să cumpăr droguri. Sufeream de foame deoarece nu mâncam – să cumpăr droguri era mai important pentru mine decât să mănânc.
În cele din urmă, am fost prins de poliție și dus la tribunal. Devenisem un mincinos iscusit, așa că i-am convins că voi înceta să folosesc droguri și voi încerca să duc o viață mai bună. Am și plâns. Dar totul era o minciună. Adânc, în inima mea, doream cu adevărat o viață mai bună. Doream să mă schimb. Dar nu credeam că acest lucru era posibil. Poliția mi-a dat drumul, dar polițiștii au spus că mă vor duce la închisoare dacă mă vor prinde a doua oară.
Am fost prins din nou câteva săptămâni mai târziu. De data aceasta, minciunile nu aveau să mă mai salveze. Am fost dus la închisoare și am crezut că viața mea s-a sfârșit.
În realitate, s-a dovedit a fi începutul vieții mele.
Cred că multe lucruri din viață se întâmplă cu un motiv. Am crezut că judecătorilor nu le plăcea de mine și că erau dușmanii mei. Dar, mai târziu, am văzut că, de fapt, au făcut un lucru bun pentru mine ajutându-mă să mă eliberez de dependență. Aveam nevoie de odihnă – chiar dacă de această odihnă aveam să am parte în închisoare.
Găsirea unui nou început
În închisoare, m-am simțit nenorocit și singur. Nu am simțit că aș fi putut avea încredere în cineva – nici măcar în mine însumi. Fiecare zi era la fel ca cea dinainte. Aceeași rutină. Simțeam că nu am niciun scop.
După un an, am fost mutat într-o celulă care avea o ilustrație pe perete pe care nu o mai văzusem niciodată – părea că fusese ruptă dintr-o carte. Ilustrația înfățișa un bărbat foarte musculos îngenunchind și părând să spună o rugăciune. Dar eu eram mai interesat de mușchii lui. Doream să fiu puternic ca el. Așa că am început să fac exerciții fizice ori de câte ori am putut. Acea ilustrație m-a motivat tot restul zilelor pe care le-am petrecut în închisoare – mi-a oferit un scop și m-a ajutat să devin puternic.
În cele din urmă, am fost eliberat. A fost un miracol. Eram liber și mă întrebam ce să fac cu viața mea. Câteva săptămâni mai târziu, niște prieteni vechi m-au invitat să particip la ceva ce ei au numit „seară în familie”. Am spus imediat că nu doream să merg. Dar ei au insistat și au spus că o mulțime de oameni aveau să fie acolo și că aveau să fie mâncare și jocuri. Am cedat fără tragere de inimă.
O „coincidență” uimitoare
În mod surprinzător, m-am distrat foarte mult. Și, în timp ce eram acolo, doi bărbați îmbrăcați în costume mi-au atras atenția. Ei m-au întrebat dacă știam ceva despre Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Am spus că nu știam. Ei m-au învățat câteva lucruri despre Biserică și mi-au spus despre profetul Joseph Smith și Cartea lui Mormon. Am fost oarecum interesat, așa că am fost de acord să mă întâlnesc din nou cu ei.
A doua zi, în timp ce răsfoiam la întâmplare paginile Cărții lui Mormon împreună, am fost atras de paginile cu ilustrații. Și am ajuns la pictura ce înfățișa un bărbat musculos îngenuncheat lângă niște plăci de aur.
Am simțit ca și cum aș fi fost lovit de fulger.
Era aceeași ilustrație pe care o văzusem pe peretele celulei mele de la închisoare. Cum se putea? Care era legătura? I-am întrebat pe misionari despre ilustrație. Ei mi-au spus că era profetul Moroni și că acesta se ruga lui Dumnezeu să-l ajute să protejeze plăcile pe care era pe punctul de a le îngropa.
Acea explicație a fost suficientă. Am știut că nu era o coincidență. M-am gândit la cât de mult îmi dăduse acea imagine speranță și hotărârea de a găsi un nou scop în timp ce eram în închisoare. Și am dorit să citesc această carte și să fiu schimbat și întărit și mai mult.
Cu Hristos, puteți să vă schimbați
După multe greutăți, așa cum a promis Moroni, am fost schimbat în mod miraculos și salvat prin puterea lui Isus Hristos (vedeți Moroni 10). Am o mărturie puternică despre puterea și adevărurile care se găsesc în Cartea lui Mormon și Evanghelia lui Isus Hristos. Am slujit în misiune pentru a împărtăși altora mărturia mea și m-am căsătorit cu o femeie minunată. Plănuim să fim pecetluiți, împreună cu copiii noștri, în Templul Praia, Capul Verde, când va fi terminat, peste câțiva ani. Și ce zi minunată va fi atunci.
Îi datorez atât de multe lui Moroni. Ilustrația cu el, de pe peretele celulei mele de la închisoare, a fost începutul unei schimbări complete a vieții mele și al căii mele către Salvator. Prin experiențele mele, știu că Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi și, oriunde ne-am găsi, nu este niciodată prea târziu ca El și Salvatorul să ne ajute să ne schimbăm dacă Le cerem ajutorul.
Vârstnicul Ulisses Soares ne-a sfătuit: „Vă rog să nu renunțați niciodată după eșecurile ulterioare și să nu vă considerați incapabili să abandonați păcatele și să biruiți dependența… Încercați mereu să faceți tot posibilul, manifestând prin faptele dumneavoastră dorința de a curăța vasul pe dinăuntru, așa cum ne-a învățat Salvatorul… Promisiunea care se găsește în Cartea lui Mormon că, «după ce am făcut tot posibilul, numai prin har suntem salvați», se aplică în aceste circumstanțe. Vă rog să vă amintiți că darul harului Salvatorului nu este neapărat limitat în timp la «după» tot ce putem face. Putem primi harul Său înainte, în timpul și după perioada în care depunem propriile eforturi”1.
Odată, am crezut că schimbarea era imposibilă pentru mine. Dar acum știu că, dacă sunteți umili și aveți speranță și credință și credeți cu adevărat în capacitatea Tatălui Ceresc și a Salvatorului de a vă întări și de a vă ajuta, veți avea parte de o „mare schimbare în inimă” (vedeți Mosia 5:2) și veți realiza cu mult mai mult decât ați crezut vreodată că este posibil. Știu că eu am realizat. Și sunt atât de recunoscător pentru noua cale a vieții mele pe care Ei m-au ajutat s-o creez!