Misiunea miraculoasă a profetului Joseph Smith
Președintele Dallin H. Oaks
primul consilier în Prima Președinție
Dintr-o cuvântare intitulată „Joseph Smith: The Prophet and the Man (Joseph Smith: profetul și omul)”, rostită în cadrul seminarului pentru conducătorii de misiuni în data de 25 iunie 2018.
Joseph Smith a realizat mai mult decât orice om muritor ar fi putut realiza într-un timp atât de scurt. Singura explicație posibilă este ajutorul ceresc.
Joseph Smith, de William Whitaker
Am ales să vorbesc despre Joseph Smith, profetul și omul. Vorbind despre el, sper că voi contribui la înțelegerea dumneavoastră a realizărilor unice și miraculoase ale profetului fondator al acestei dispensații.
Legătura dintre cunoașterea și mărturia lui Joseph Smith și munca misionară este vitală. Știm cu toții că unii simpatizanți acceptă învățăturile principale ale Evangheliei, dar pur și simplu nu pot accepta faptul că un tânăr de 14 ani a fost vizitat de Tatăl și de Fiul și că a tradus Cartea lui Mormon și a devenit profetul pe care noi îl cunoaștem. Persoanele cărora le este greu să-l accepte pe profetul Joseph Smith, trebuie să învețe din această învățătură a președintelui Russell M. Nelson:
„Misiunea lui Joseph în viața muritoare a fost prerânduită. Mintea lui receptivă și curată era deschisă să primească instrucțiunile Domnului. Însă, cu siguranță, Joseph nu era conform standardelor lumești. Iar misiunea lui de a fi profetul acestei ultime dispensații părea absolut imposibilă. Acest exemplu ilustrează un principiu care este adesea adevărat despre modul în care Domnul lucrează: El folosește improbabilul pentru a realiza imposibilul!”1.
Este foarte important ca misionarii noștri să aibă o mărturie despre chemarea divină și lucrarea miraculoasă a profetului Joseph Smith.
Studiez viața lui Joseph Smith de 65 de ani. M-am născut în anul 1932, când Biserica avea puțin peste 100 de ani. Cred că mă regăsesc în tiparul sfinților credincioși din al doilea secol al istoriei Bisericii. Nu l-am întâlnit pe Joseph Smith, dar simțim că îl cunoaștem și îl iubim datorită lucrurilor pe care le-a revelat și propovăduit. Suntem martori ai adevărului profeției poetice conform căreia „Joseph va fi, din nou, un frate iubit”2.
I. Joseph Smith, profetul
Cu toții îl cunoaștem pe Joseph Smith ca fiind primul profet al acestei dispensații, o unealtă în mâinile Domnului în restaurarea Domnului. Dar ce a restaurat Domnul prin intermediul profetului Său? Nu toți sfinții din zilele din urmă (și puțini dintre cei care nu sunt membri) sunt conștienți de adăugările importante și instructive pe care profetul Joseph le-a făcut doctrinei creștine prin inspirația primită de la Domnul. Iată o listă scurtă.
-
Natura Tatălui, Fiului și Duhul Sfânt.
-
Responsabilitățile interconectate ale acestor trei membri ai Dumnezeirii și relația Lor cu ființele muritoare.
-
Natura căderii omului.
-
Scopul vieții muritoare în înaintarea planului Tatălui pentru ca toți copiii Săi să-și împlinească destinul etern.
-
Rolul ispășirii lui Isus Hristos în asigurarea nemuririi și oferirea ocaziei de a avea viața eternă.
-
Rolul căsătoriei temporale și eterne în planul Tatălui.
-
Rolul important al preoției și rânduielilor în planul Tatălui.
-
Rolul important al templelor și al rânduielilor făcute pentru și în folosul celor morți în planul Tatălui.
-
Cunoașterea faptului că Dumnezeu dorește să-i salveze pe toți copiii Săi și că fiecare persoană care a trăit pe acest pământ – fie că L-a cunoscut sau nu pe Isus Hristos – poate să atingă cel mai înalt cer în lumea de apoi.
-
Legătura dintre cele trei surse ale adevărului despre om și univers: știința, scripturile și revelația continuă.
PĂRĂSIND EDENUL, SALVATORUL și ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT, de Annie Henrie Nader
Oricine studiază chiar și o mică parte a acestei liste – fie că este credincios sau nu – trebuie să recunoască faptul că Joseph Smith este izvorul unui flux enorm de idei religioase îndrăznețe, noi și prețioase. După cum citim în Predicați Evanghelia Mea, plenitudinea Evangheliei a fost restaurată pe pământ prin intermediul lui Joseph Smith.3
Probabil că ați observat că lista mea nu menționează clar că Joseph a adus la lumină Cartea lui Mormon, un nou volum de scripturi care este, desigur, sursa multora dintre aceste noi idei religioase. Această carte merită o atenție specială. Titlul acesteia declară rolul ei cel mai important: „Un alt testament al lui Isus Hristos”. Însă dincolo de acest rol fundamental, există mai mult. Iată ce a spus un erudit de succes despre carte:
„Cartea lui Mormon propune un nou scop pentru America: să devină un tărâm al neprihănirii și nu un imperiu al libertății. Împotriva lăcomiei și a inegalității, Cartea lui Mormon pledează cauza celor săraci… În locul unei republici, aceasta propune o conducere dreaptă făcută de judecători și împărați sub legea lui Dumnezeu. Împotriva unei religii care nu acceptă nicio altă scriere în afară de Biblie și care nu crede în miracole, Cartea lui Mormon confirmă realitatea revelației continue, a miracolelor și a revelațiilor oferite tuturor națiunilor. Împotriva scepticismului, aceasta promovează credința; împotriva naționalismului, un Israel universal. Prevede un dezastru pentru națiune dacă dragostea de bogății, respingerea revelației și civilizația neamurilor vor avea întâietate în fața neprihănirii, revelației și lui Israel”4.
Mai important este ceea ce a spus recent președintele Nelson despre Cartea lui Mormon: „Este instrumentul prin care se va realiza adunarea promisă a lui Israel”5.
După cum citim în Predicați Evanghelia Mea, profetul Joseph Smith a spus că această carte, Cartea lui Mormon, este „cheia de boltă a religiei noastre”6.
Majoritatea celor care nu sunt sfinți din zilele din urmă nu cunosc contribuțiile mari ale lui Joseph Smith la gândirea religioasă. Într-un studiu național remarcabil, specialistul în sondaje de opinie Gary Lawrence a descoperit că aproape jumătate dintre oamenii care au luat parte la studiul său credeau că sfinții din zilele din urmă erau retrași și misterioși și aveau „crezuri ciudate”7. Când i-a întrebat pe cei intervievați: „Care este principala afirmație a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă?”, doar unul din șapte a putut descrie ceva apropiat de ideea de restaurare sau restabilire a credinței creștine originale. În mod asemănător, când un alt sondaj la nivel național le-a cerut celor intervievați să-și descrie impresia despre religia noastră, nicio persoană nu a sugerat ideea creștinismului original sau restaurat.8
Aceste constatări ne amintesc faptul că nu trebuie să-i lăsăm pe misionarii noștri să creadă că religia noastră este foarte cunoscută. Este posibil ca cei cărora le predau să fi auzit cuvântul mormon, dar misionarii nu trebuie să creadă că majoritatea înțeleg chiar și un pic principiile de bază ale credinței noastre.
II. Joseph Smith, omul
Iată câteva dintre gândurile mele personale despre viața remarcabilă a lui Joseph Smith.9 Joseph Smith, despre care am aflat în studiul meu personal, în mare parte în Illinois, SUA, era un om căruia îi plăcea să-și lărgească orizontul – tânăr, emotiv, dinamic și atât de abordabil și iubit de cei din jurul său, încât l-au numit adesea „fratele Joseph”. Este foarte interesant să ne gândim la tinerețea sa și la misiunea sa profetică. El avea 14 ani în momentul Primei Viziuni, 21 de ani când a primit plăcile de aur și doar 23 de ani când a terminat traducerea Cărții lui Mormon (în mai puțin de 60 de zile lucrătoare).
Peste jumătate din revelațiile din Doctrină și legăminte au fost date prin acest profet când avea 25 de ani sau mai puțin. Avea 26 de ani când a fost organizată Prima Președinție și puțin peste 33 de ani când a ieșit din închisoarea din Missouri și a reluat conducerea sfinților. Avea doar 38 de ani și jumătate când a fost ucis.
În timpul scurtei sale vieți, Joseph Smith a avut parte de multe suferințe ale vieții muritoare. Când avea cam șapte ani, a fost supus unei intervenții chirurgicale dureroase. Din cauza sărăciei familiei sale, el a avut parte de puțină educație formală și, când a fost tânăr, a fost nevoit să lucreze multe ore pentru a fi de ajutor în asigurarea hranei familiei. A fost atacat fizic în mai multe rânduri. Pe lângă faptul că încerca să îndeplinească responsabilitățile uluitoare ale chemării sale sacre, el trebuia să lucreze ca fermier sau comerciant pentru a asigura cele necesare familiei sale. El a făcut acest lucru fără a avea darurile spirituale remarcabile care l-au susținut în chemarea sa profetică. Domnul îi spusese că „în lucrările temporale nu vei avea forță, pentru că nu aceasta este chemarea ta” (Doctrină și legăminte 24:9).
În lucruri spirituale, Joseph Smith nu a avut exemple de la care să învețe cum să fie profet și conducător. El a trebuit să se bazeze pe asociați lipsiți de experiență. Ei s-au chinuit și au învățat împreună. Joseph a fost extrem de rapid în dobândirea cunoștințelor și maturității. Fără îndoială, a avut daruri unice. După cum am spune astăzi, a „învățat repede”. El a spus că a fost învățat de mesageri cerești și de alte revelații de la Dumnezeu, iar eu îl cred.
Unul dintre darurile sale personale este pus în evidență de dragostea și loialitatea oamenilor remarcabili care l-au urmat. Când Joseph le-a cerut celor care îl urmau să-și depășească imperfecțiunile din viața muritoare, el nu a încercat să pară că este mai bun decât ei și l-au iubit pentru acest lucru. Într-o predică rostită de Joseph cu mai puțin de o lună înainte de a fi ucis, el a declarat: „Niciodată nu v-am spus că sunt perfect; dar nu există nicio greșeală în revelațiile pe care vi le-am transmis”10. Joseph Smith a avut un „caracter vesel de la natură” (Joseph Smith – Istorie 1:28) care a făcut să fie îndrăgit de aproape toți cei care l-au cunoscut. O cunoștință a spus: „Dragostea pe care sfinții o aveau față de el nu se putea exprima”11. Tovărășia prietenilor lui a fost o încântare pentru Joseph, care a considerat clădirea societății și a comunității ca fiind scopuri majore ale Evangheliei.
Joseph Smith, de William Whitaker
Cu o altă ocazie am spus: „Toată viața lui, Joseph Smith a trăit în condiții deosebite, în care bărbații trebuiau să-și folosească puterea brută împotriva naturii și uneori împotriva celorlalți. Era un om mare, puternic și activ din punct de vedere fizic. I-au plăcut sporturile competitive, incluzând sportul în care doi oameni trag de același băț, încercând să-l facă pe adversar să-și piardă echilibrul – un test de forță fizică (vedeți History of the Church, 5:302). Arhivele noastre conțin multe relatări despre luptele sale cu prieteni și cunoștințe. Într-o zi de sabat, el și Brigham Young au propovăduit sfinților din Ramus, Illinois, despre o călătorie de o zi de la Nauvoo. Într-o zi de luni, înainte de a pleca din Ramus, Joseph și-a măsurat puterile cu un bărbat descris ca fiind «bătăușul din Ramus» (vedeți Joseph Smith Journal, 13 martie 1843, consemnat de Willard Richards, Joseph Smith Collection, Arhivele Bisericii SZU). Joseph a câștigat. Mă bucur că programul nostru actual al conferinței nu oferă membrilor locali ocazia de a testa în acest mod autoritățile care vizitează”12.
Misiunea sau memoria a puțini bărbați a fost discreditată așa cum a fost a lui Joseph Smith. Am investigat unele dintre aceste acuzații studiind personal înregistrările originale din Illinois, unde Joseph a trăit ultimii cinci ani din viața sa. O astfel de acuzație a apărut când Joseph Smith, pe atunci primar, și membrii consiliului orașului Nauvoo au încercat să desființeze Nauvoo Expositor, un ziar al opoziției. Această desființare a concentrat ostilitățile asupra Bisericii și a condus chiar la uciderea lui Joseph.
Istoricii sfinți din zilele din urmă din perioada de început a Bisericii, inclusiv vârstnicul B. H. Roberts, au recunoscut că această acțiune a fost ilegală. Cu toate acestea, în timp ce am studiat atent acest subiect când eram tânăr profesor de drept, am fost surprins să găsesc o bază legală pentru această acțiune în legea din Illinois din anul 1844. Au existat multe desființări de ziare în perioada de dinaintea Războiului Civil. Garanția libertății presei în Constituția Statelor Unite nu a fost declarată aplicabilă în cazul acțiunilor întreprinse de conducerile orașelor și statelor până în anul 1931, iar, apoi, numai pe baza unui amendament constituțional adoptat în anul 1868 de către Curtea Supremă a Statelor Unite printr-un vot în care cinci membri l-au susținut și patru s-au opus.13 Acțiunile lui Joseph Smith trebuie să fie judecate pe baza legilor și circumstanțelor din zilele sale, nu din zilele noastre.
Când eram studenți la Universitatea din Chicago, istoricul Marvin S. Hill și cu mine am fost intrigați de faptul puțin cunoscut că cinci bărbați au fost judecați în Illinois pentru uciderea lui Joseph Smith. Mai bine de 10 ani, am cercetat bibliotecile și arhivele din întreaga națiune pentru a găsi toate informațiile despre acest proces, care a avut loc în anul 1845, și despre cei implicați. Cartea noastră a analizat cuvintele și acțiunile cetățenilor din Illinois care l-au cunoscut personal pe Joseph Smith – unii care l-au iubit și și-au riscat viața pentru el și alții care l-au urât și au plănuit să-l omoare. Nimic din ceea ce am descoperit în dosarul original al tribunalului sau în mărturiile din timpul lungului proces nu a dezvăluit nimic care să indice lipsa de onoare a omului care a fost ucis.14
Accesibilitatea dosarelor tribunalelor din Illinois a condus la o altă zonă de cercetare a vieții lui Joseph Smith care nu fusese abordată anterior. Joseph I. Bentley, pe atunci student la Facultatea de Drept din Chicago, și cu mine am descoperit numeroase înregistrări ale activităților financiare ale lui Joseph Smith. În anul 1976, am scris împreună un articol despre acest subiect în Brigham Young University Law Review.15 Deceniul 1840-1850 a urmat unei perioade de criză economică și panică la nivel național. Condițiile economice din statele aflate la frontieră, precum Illinois, erau dezastruoase. De exemplu, biografii lui Abraham Lincoln i-au descris greșelile financiare din decursul acestui deceniu, când afacerile mergeau greu, oamenii care aveau datorii nu le puteau plăti, iar procesele erau frecvente.16
Dușmanii lui Joseph Smith l-au acuzat de fraudă în diverse vânzări de proprietăți, cele mai multe fiind efectuate în numele Bisericii. O serie de proceduri judiciare care au durat aproximativ un deceniu au examinat aceste acuzații într-un mod detaliat. În cele din urmă, în anul 1852, mult timp după exodul sfinților din Illinois (deci nu exista nicio cauză politică sau de altă natură pentru ca cineva să favorizeze sfinții sau conducătorul lor), un judecător federal a încheiat acest litigiu printr-un decret în care era menționat că nu s-a găsit nicio fraudă sau altă încălcare săvârșită de Joseph Smith.17
Erudiții care cunosc problemele publice din această perioadă au scris următoarele despre candidatura lui Joseph Smithla președinția Statelor Unite:
„Deși, probabil că nu a avut o șansă serioasă de a câștiga alegerile naționale din anul 1844, el a candidat în mod înțelept pentru un partid care dorea cu siguranță să încurajeze reformele juridice în Statele Unite. El a sperat și a lucrat pentru a îmbunătăți opinia publică în probleme importante, cum ar fi sclavia, libertatea religioasă, închisorile și terenurile publice. El și Robert F. Kennedy rămân singurii doi americani care au fost asasinați în timp ce erau candidați la funcția de președinte al Statelor Unite”18.
Caracterul lui Joseph Smith a fost probabil cel mai bine înțeles de bărbații care l-au cunoscut cel mai bine și au fost cei mai apropiați de el în conducerea Bisericii. Ei l-au iubit și l-au susținut ca profet. Fratele său Hyrum a ales să moară alături de el. John Taylor, care a fost, de asemenea, alături de el atunci când a murit, a spus: «Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor și a oamenilor că Joseph a fost un bărbat bun, onorabil şi virtuos… și că modul în care se comporta în particular și în public era exemplar – și că a trăit și a murit ca om al lui Dumnezeu» (The Gospel Kingdom [1987], p. 355; vedeți, de asemenea, D&L 135:3). Brigham Young a declarat: «Nu cred că există, acum, pe pământ, un om care să-l cunoască mai bine [pe Joseph Smith] decât l-am cunoscut eu; și am îndrăzneala de a spune că, cu excepția lui Isus Hristos, nu a trăit vreodată și nici nu trăiește acum un om mai bun pe pământ» [„Remarks”, Deseret News, 27 aug. 1862, p. 65]”19.
III. Joseph Smith și legea
După cum reiese din exemplele pe care le-am citat deja, interesul pe care îl am de multă vreme în istoria juridică a inclus un interes deosebit față de interacțiunile lui Joseph Smith cu sistemul juridic american din zilele sale. Istoricii au afirmat frecvent că Joseph Smith a fost implicat în nu mai mult de 40 de acțiuni juridice. Astăzi, beneficiind de munca efectuată la The Joseph Smith Papers, știm că numărul este mai mare de 220. Aceste acțiuni juridice au variat „de la cazuri simple la unele [litigii] complexe care au implicat teorii juridice sofisticate… Joseph a folosit mulți avocați pentru a… aduce și apăra [astfel] de acțiuni… atât în chestiuni de natură civilă, cât și de natură penală”20.
Bazându-se pe bogăția remarcabilă de cunoștințe pe care o avem despre viața profetului, eruditul sfânt din zilele din urmă, Jeffrey N. Walker, a scris: „Cu certitudine, Joseph Smith a fost implicat în mod personal, activ și constant în sistemul juridic american. A ignora aceste activități importante înseamnă a pierde o mare parte din modul în care și-a petrecut timpul și energia, în mod strălucit și eficient – atât de mult încât Daniel H. Wells, el însuși avocat, judecător și procuror general, care-l cunoștea bine pe Smith, a spus: «Am cunoscut avocați toată viața mea. Joseph Smith a fost cel mai bun avocat pe care l-am cunoscut vreodată în viața mea» [citat din The Journal of Jesse Nathaniel Smith: Six Decades in the Early West: Diaries and Papers of a Mormon Pioneer, 1834-1906 (1953), p. 456]”21.
Trei autori sfinți din zile din urmă au făcut un rezumat după cum urmează: „Odată cu implicarea sa intensă în sistemul juridic, Smith a învățat rapid regulile jocului și a folosit în mod legal aceste reguli pentru a-și putea valorifica pe deplin drepturile prevăzute de lege, încercând să profite din plin de noile ocazii și de protecția oferite de legile tinerei națiuni. Alegerile sale sub aspectul legii și comportamentul său clarifică faptul că a fost bine informat cu privire la chestiunile juridice și că a urmat pași clari pentru a utiliza, în mod corespunzător, legea, fie că a obținut drepturile de autor pentru Cartea lui Mormon în conformitate cu legea federală, a înfăptuit căsătorii supunându-se legii din Ohio, a influențat hotărâri în orașul Nauvoo, a invocat protecția totală a libertății religioase, s-a folosit efectiv de noile legi care administrau vânzarea de pământ federal, a cerut dreptul de habeas corpus, a solicitat ca acțiunile juridice să aibă loc în locuri potrivite sau a solicitat să fie asigurat de noua lege federală adoptată privind falimentul. În timpul liber, a studiat cărți de drept. El cunoștea formularea exactă a Constituției și limbajul specific legilor statului. Fără îndoială, pe tot parcursul vieții sale, a cunoscut bine evoluția legilor la nivel de stat și federal din acea vreme”22.
Este important faptul că acești trei autori au adăugat această afirmație: „Ca inculpat, el nu a fost niciodată condamnat pentru nicio infracțiune. Ori de câte ori i s-a acordat o audiere corectă, el s-a dovedit a fi un cetățean care respecta legea și care era cinstit”23.
Rezumatele detaliate ale litigiilor profetului, care au fost selectate și analizate în cartea pe care am citat-o, s-au bazat pe munca a numeroși studenți ai Facultății de Drept J. Reuben Clark, care au studiat acest subiect și au făcut o lucrare detaliată din care a rezultat cartea acestor trei autori. Am fost fascinat de descrierea opiniilor acestor studenți la drept:
„Studenții la drept care au folosit iterațiile anterioare ale acestei cărți ca manual au ajuns permanent la concluzia că Joseph a fost responsabil, răspunzător, loial, prudent, milostiv, precaut, meticulos, a respectat legea, a fost răbdător, pozitiv, descurcăreț, înțelegător, priceput, un bun observator al caracterului și chiar genial în ce privește legea (să folosesc unele dintre cuvintele lor), mai ales când a trebuit să protejeze drepturile religioase și civile ale altora sau să-și îndeplinească îndatoririle care i se încredințaseră… Joseph Smith nu și-a pierdut niciodată încrederea în Constituție și s-a străduit să lucreze temeinic sub egida ei, chiar dacă a fost adesea frustrat, dezamăgit și neîncrezător în oamenii care o administrau”24.
Joseph Smith, profetul de Dan Weggelend, prin amabilitatea Muzeului de istorie a Bisericii
IV. Concluzie
Pe parcursul vieții sale, Joseph Smith a realizat mai mult decât ar fi putut realiza orice om muritor într-un timp atât de scurt. Singura explicație posibilă este ajutorul ceresc. Îmi place acest rezumat:
„El a tradus și a publicat Cartea lui Mormon în New York; a organizat Biserica în New York și, apoi, a mutat-o în Ohio, Missouri și Illinois; a înființat orașe, inclusiv Kirtland, Far West și Nauvoo; a chemat și a instruit sute de conducători ai Bisericii; a studiat limba ebraică și Biblia; a înființat Societatea de Alinare din Nauvoo; a condus afaceri singur și cu parteneri; a dezvoltat piața imobiliară și a construit temple; a scris și a publicat articole și editoriale; a avut o familie mare și a avut un cerc larg de prieteni; a slujit în diverse funcții publice, inclusiv comandant-șef al unei mari legiuni de militari, precum și primar și judecător-șef al orașului Nauvoo. A vorbit cu regularitate în cadrul adunărilor de preaslăvire săptămânale, la dedicări și la toate înmormântările, care erau foarte frecvente; a atras zeci de mii de persoane care l-au urmat, îndemnând multe grupuri de convertiți să imigreze în Statele Unite”25.
Într-o cuvântare din cadrul unei conferințe generale care a avut loc cu peste 20 ani în urmă, am spus următorul lucru:
„Asemenea altor sfinți credincioși din zilele din urmă, mi-am clădit viața pe mărturia și misiunea profetului Joseph Smith. În tot ceea ce am citit și am cercetat, nu am fost niciodată îndepărtat de mărturia pe care o aveam despre chemarea sa profetică și despre restaurarea Evangheliei și a preoției, pe care Domnul a inițiat-o prin el. Afirm solemn mărturia lui Joseph Smith exprimată în faimoasa Scrisoare Wentworth din anul 1842:
«Standardul adevărului a fost ridicat; nicio mână nelegiuită nu poate opri lucrarea din progresul ei; persecuțiile se pot dezlănțui, gloatele se pot uni, armatele se pot aduna, calomnia poate defăima, dar adevărul lui Dumnezeu va merge înainte curajos, măreț și independent, până ce va pătrunde pe fiecare continent, va vizita fiecare zonă, va trece prin fiecare țară și va fi auzit de fiecare ureche, până când scopurile lui Dumnezeu vor fi împlinite și marele Iehova va spune că munca este făcută» (Times and Seasons, 1 martie 1842, p. 709; citat din Daniel H. Ludlow, ediția Encyclopedia of Mormonism, 5 volume. [1992], 4:1754)”26.
Frați și surori, depun mărturie despre Isus Hristos, Salvatorul nostru, care S-a arătat împreună cu Tatăl tânărului profet și căruia Tatăl i-a spus: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit. Ascultă-L!”(Joseph Smith – Istorie 1:17). Și, de atunci, L-am auzit în revelații pe Domnul nostru Isus Hristos. Aceasta este Biserica Sa. Suntem deținători ai autorității sfintei Sale preoții. Înaintăm în cauza Sa. Depun mărturie despre chemarea profetului Joseph Smith și despre chemarea profeților care l-au succedat în această lucrare măreață în care sunteți angajați.
|
Vârstă: |
Eveniment: |
|---|---|
|
14 |
A avut Prima Viziune |
|
21 |
A primit plăcile de aur |
|
23 |
A terminat de tradus Cartea lui Mormon |
|
25 |
A primit jumătate din revelațiile consemnate în Doctrină și legăminte |
|
26 |
A organizat Prima Președinție |
|
33 |
A ieșit din închisoarea din Missouri și a reluat conducerea |
|
38 |
A fost martirizat |