De la teamă la ospătare
Matt Maxwell
Utah, SUA
Ilustrație de Greg Newbold
Am fost activ în Biserică toată viața. Am slujit în misiune cu timp deplin, m-am căsătorit în templu și am ajutat la creșterea a patru fiice minunate. Însă, pe măsură ce anii au trecut, am remarcat că unii dintre prietenii mei au renunțat la calitatea lor de membri ai Bisericii. Unii dintre membrii familiei foloseau rețele de socializare pentru a pune la îndoială și a critica conducătorii Bisericii. Și, pentru prima dată în viața mea, am început să am propriile îndoieli cu privire la Biserică. Îndoielile mele m-au făcut să mă tem de viitor. Uneori, m-am simțit copleșit de deznădejde.
În această perioadă dificilă, m-am forțat să particip la conferința țărușului. În timp ce președintele meu de țăruș vorbea, a spus: „Dacă dorim să supraviețuim vremurilor dificile care vor veni, trebuie să trecem de la ospătarea ocazională la ospătarea urgentă din cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să facem din studiul din scripturi făcut cu regularitate și cu atenție o prioritate în viața noastră. Dacă vom face astfel, vă promit că nu ne va fi teamă”.
Cuvântul „teamă” mi-a captat atenția. Mi-am dat seama că permisesem ca studiul meu din scripturi să devină ceva ocazional. Drept rezultat, teama a pătruns în viața mea. Am hotărât să pun la încercare sfatul președintelui meu de țăruș.
M-am dus acasă și mi-am aranjat un loc pentru studiul Evangheliei. În colțul camerei, am aranjat un birou mic cu un scaun confortabil. Am pus, pe perete, câteva ilustrații cu Salvatorul. Mi-am adunat scripturile, am luat câteva creioane și un carnețel. Mi-am început studiul cu o rugăciune.
După o săptămână sau două, îmi formasem un obicei zilnic. Mai întâi ascultam o cuvântare dintr-o conferință generală și, apoi, studiam un anumit subiect din Evanghelie. Apoi, citeam câteva capitole din Cartea lui Mormon și îmi terminam studiul cu o rugăciune sinceră adresată Tatălui meu Ceresc.
În pofida diferitelor surse de distragere a atenției, rareori am pierdut vreo zi, timp de șase luni, în care să nu studiez Evanghelia. Am dobândit o înțelegere mai bună a multor subiecte din Evanghelie și mi-am întărit relația cu Tatăl meu Ceresc prin intermediul rugăciunilor sincere spuse cu regularitate.
Mărturia mea devenea, din nou, ceva pe care mă puteam bizui. Îndoielile mele au dispărut datorită noilor mărturii pe care le-am primit despre Evanghelia restaurată. Am ajuns să mă îngrijorez mai puțin, deoarece am ajuns să îmi pun mai mult nădejdea în Dumnezeu. Am simțit cum teama și disperarea mă părăseau. Mi-am pierdut, de asemenea, interesul pentru activitățile care te fac să-ți irosești timpul și am observat că deveneam mai generos și mai amabil cu ceilalți.
Când am dat ascultare sfatului președintelui meu de țăruș, Dumnezeu a putut să mă transforme. Am fost vindecat și restaurat de Însuși Învățătorul pe măsură ce mă ospătam din cuvântul Său.