Portrete de credință
Amanda Jiri
Cape Town, Africa de Sud
Când Amanda a început să aibă dificultăți în adolescența sa, ea s-a îndepărtat de Biserică dorind să aibă experiențe noi. După câțiva ani, Amanda a simțit un gol în viața ei. Găsirea fericirii a început cu o întrebare importantă.
Cody Bell, fotograf
Familia mea a fost botezată în anul 1993. Părinții mei au divorțat câțiva ani mai târziu și, treptat, cei trei frați și surori pe care îi am au început să se îndepărteze de Biserică. În anul 1998, când eram în clasa a XI-a, am încetat și eu să mai merg la Biserică.
Mi-am promis că voi încerca lucruri noi și că voi cerceta și alte biserici. Am primit diferite invitații de la prieteni de a merge la bisericile lor, dar nu am mers de prea multe ori. Iar aceasta nu pentru că încă mai simțeam vreo legătură cu Biserica. Pur și simplu, dintr-un motiv sau altul, existau lucruri care mă împiedicau să merg. Fie nu mă trezeam, fie aveam alte planuri sau găseam scuze.
Am fost inactivă timp de aproximativ opt ani. În această perioadă, am ajuns să am prieteni nepotriviți. Mama mea era pe moarte. Eram foarte deprimată. Simțeam un gol în viața mea. Am început să mă întreb: „Când am fost ultima oară cu adevărat fericită?”.
Dacă analizai viața mea din exterior ai fi spus: „Ea are o viață atât de frumoasă!”. Aveam foarte mulți oameni populari în jurul meu și părea că duc o viața bună. Totuși, simțeam că este un gol în viața mea, că îmi lipsește ceva.
Apoi, m-am gândit la perioada în care făceam parte din organizația Tinerelor Fete. Mi-am dat seama că atunci am simțit ultima oară fericirea adevărată. Am decis să mă întorc la Biserică duminica următoare. M-am întâlnit cu președintele meu de ramură și am început călătoria pocăinței.
La scurt timp după aceea, am fost chemată să lucrez cu Tinerele Fete. Când am recitat tema Tinerelor Fete, mi-am amintit-o imediat! Astăzi, de fiecare dată când recit tema, primesc confirmarea că locul meu este în Biserică.