2015
Păstrarea libertăţii de a alege şi protejarea libertăţii religioase
Mai 2015


Păstrarea libertăţii de a alege şi protejarea libertăţii religioase

Folosirea cu credinţă a libertăţii de a alege depinde de faptul de a avea libertate religioasă.

Astăzi este duminica de Paşte: o zi a recunoştinţei şi a aducerii aminte în care onorăm ispăşirea şi învierea Salvatorului nostru, Isus Hristos, realizate pentru întreaga omenire. Noi Îl preaslăvim, fiind recunoscători pentru libertatea noastră religioasă, pentru libertatea de a ne aduna, pentru libertatea de a ne exprima şi pentru dreptul pe care ni l-a dat Dumnezeu de a fi liberi să alegem.

Aşa cum au prezis profeţii despre aceste zile din urmă în care trăim, există mulţi oameni confuzi în legătură cu cine suntem şi în ce credem. Unii sunt „clevetitori… [şi] neiubitori de bine”1. Alţii „numesc răul bine şi binele rău [şi] spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric”2.

În timp ce oamenii din jurul nostru fac alegeri cu privire la cum să reacţioneze la crezurile noastre, nu trebuie să uităm că libertatea morală de a alege este o parte esenţială a planului lui Dumnezeu pentru toţi copiii Săi. Acel plan etern, care ne-a fost prezentat în cadrul consiliului din viaţa premuritoare care a avut loc în cer, include darul libertăţii de a alege3.

În acel Mare Consiliu, Lucifer, cunoscut ca Satana, şi-a folosit libertatea de a alege pentru a se opune planului lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus: „Pentru că Satana s-a revoltat împotriva Mea şi a căutat să distrugă libertatea de a alege a omului, pe care Eu, Domnul Dumnezeu, i-o dădusem… am făcut ca el să fie alungat”4.

El a continuat: „Şi, de asemenea, am îndepărtat de la Mine a treia parte din oştirile cerului datorită liberei lor alegeri”5.

În consecinţă, copiii de spirit ai Tatălui Ceresc care au ales să respingă planul Său şi să-l urmeze pe Lucifer şi-au pierdut destinul divin.

Isus Hristos, folosindu-Şi libertatea de a alege, a spus:

„Aici sunt, trimite-Mă pe Mine”6.

„Facă-se voinţa Ta şi slava să fie a Ta în veci”7.

Isus, cel care Şi-a exercitat libertatea de a alege pentru a sprijini planul Tatălui Ceresc a fost identificat şi numit de către Tatăl ca fiind Salvatorul nostru, prerânduit să înfăptuiască sacrificiul ispăşitor pentru toată lumea. În mod asemănător, exercitarea libertăţii noastre de a alege pentru a ţine poruncile ne permite să înţelegem pe deplin cine suntem şi să primim toate binecuvântările pe care Tatăl nostru Ceresc le are – inclusiv ocazia de a avea un trup, de a progresa, de a simţi bucurie, de a avea o familie şi de a moşteni viaţa eternă.

Pentru a ţine poruncile, noi trebuie să cunoaştem doctrina oficială a Bisericii pentru a nu fi abătuţi de la conducerea lui Hristos de conceptele mereu schimbătoare ale oamenilor.

Binecuvântările de care ne bucurăm acum se datorează faptului că am făcut, înainte de această viaţă, alegerea de a-L urma pe Salvator. Toţi cei care auziţi sau citiţi aceste cuvinte, oricine aţi fi şi oricare ar fi trecutul dumneavoastră, amintiţi-vă aceasta: nu este prea târziu să faceţi din nou acea alegere şi să-L urmaţi.

Prin credinţa noastră în Isus Hristos, crezând în ispăşirea Sa, pocăindu-ne de păcate şi fiind botezaţi, putem primi darul divin al Duhului Sfânt. Acest dar ne oferă cunoaştere şi înţelegere, îndrumare şi tăria de a învăţa şi dobândi o mărturie, putere, purificare pentru a birui păcatul, precum şi alinare şi încurajare pentru a fi credincioşi atunci când avem parte de necazuri. Aceste binecuvântări incomparabile ale Spiritului ne sporesc libertatea şi puterea de a face ce e drept, pentru că „unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia”8.

Pe măsură ce mergem pe cărarea libertăţii spirituale în aceste zile din urmă, trebuie să înţelegem că folosirea cu credinţă a libertăţii noastre de a alege depinde de faptul de a avea libertate religioasă. Noi ştim deja că Satana nu vrea să avem parte de această libertate. El a încercat să distrugă în cer libertatea morală de a alege şi, acum, pe pământ, încearcă să o submineze cu înverşunare, opunându-i-se şi răspândind confuzie cu privire la libertatea religioasă – cu privire la ce este aceasta şi de ce este esenţială pentru viaţa noastră spirituală şi salvarea noastră.

Există patru piloni principali ai libertăţii religioase pe care noi ca sfinţi din zilele din urmă trebuie să ne bizuim şi să-i protejăm.

Primul este libertatea de a crede. Nimeni nu trebuie să fie criticat, persecutat sau atacat de persoane sau guverne pentru ceea ce crede despre Dumnezeu. Acest lucru este foarte personal şi foarte important. O declaraţie făcută în perioada de început a Bisericii despre crezurile noastre în ceea ce priveşte libertatea religioasă afirmă:

„Niciun guvern nu poate exista în pace, decât dacă sunt elaborate şi menţinute legi inviolabile pentru a garanta fiecărei persoane libertatea conştiinţei…

 Magistraţii civili trebuie să reprime crimele, dar nu trebuie niciodată să controleze conştiinţa [sau] să suprime libertatea sufletului”9.

Această libertate fundamentală cu privire la crez a fost de atunci recunoscută de către organizaţia Naţiunile Unite în Declaraţia sa Universală a Drepturilor Omului şi în alte documente naţionale şi internaţionale cu privire la drepturile omului10.

Al doilea pilon al libertăţii religioase este libertatea de a ne împărtăşi altora religia şi crezurile. Domnul ne-a poruncit: „Să învăţaţi pe copiii voştri [Evanghelia]… când [veţi] fi acasă”11. El a spus, de asemenea, ucenicilor Săi: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură”12. În calitate de părinţi, de misionari cu timp deplin şi de membri misionari, ne bizuim pe libertatea religioasă pentru a putea preda doctrina Domnului în familiile noastre şi în întreaga lume.

Al treilea pilon al libertăţii religioase este libertatea de a forma o organizaţie religioasă, o Biserică, şi de a preaslăvi în pace cu alţii. Al unsprezecelea articol de credinţă declară: „Noi afirmăm că avem dreptul de a-L preaslăvi pe Dumnezeu Cel Atotputernic, aşa cum ne îndeamnă propria conştiinţă, şi recunoaştem tuturor oamenilor acelaşi drept de a preaslăvi cum doresc, unde doresc sau ceea ce doresc”. Documente internaţionale cu privire la drepturile omului şi multe constituţii naţionale sprijină acest principiu.

Al patrulea pilon al libertăţii religioase este libertatea de a trăi conform religiei noastre – libera exercitare a religiei nu doar acasă sau în capelă, ci şi în locuri publice. Domnul ne porunceşte să nu ne rugăm doar în privat13, ci să mergem, de asemenea, înainte şi „tot aşa să lumineze şi lumina [noastră] înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele [noastre] bune şi să slăvească pe Tatăl [nostru] care este în ceruri”14.

Unii oameni se simt ofensaţi când ne aducem religia în viaţa publică, deşi aceiaşi oameni care insistă ca punctele lor de vedere şi acţiunile lor să fie tolerate de societate sunt, adesea, foarte înceţi în a oferi aceeaşi toleranţă credincioşilor religioşi care doresc, de asemenea, ca punctele lor de vedere şi acţiunile lor să fie tolerate. Lipsa generală de respect cu privire la punctele de vedere religioase se transformă cu rapiditate în intoleranţă socială şi politică faţă de oamenii religioşi şi de instituţiile religioase.

În timp ce avem de-a face cu presiunea tot mai mare de a ceda în faţa standardelor lumii, de a renunţa la libertăţile noastre religioase şi de a ne compromite libertatea de a alege, gândiţi-vă la ce ne învaţă Cartea lui Mormon despre responsabilităţile noastre. În cartea lui Alma, citim despre Amlici, „un om foarte viclean” şi „ticălos” care a căutat să fie rege peste popor şi „i-ar fi privat pe ei de drepturile şi privilegiile Bisericii”, [iar] „aceasta era foarte alarmant pentru poporul Bisericii”15. Oamenii au fost învăţaţi de către regele Mosia să-şi ridice glasurile în favoarea a ceea ce simţeau că era drept16. Aşadar, ei „s-au adunat laolaltă pe tot cuprinsul ţării, fiecare om după mintea lui, fie că erau de partea lui Amlici, fie împotriva lui, în cete separate, având multe certuri… unul cu altul”17.

În aceste discuţii, membri ai Bisericii şi alţii au avut ocazia de a se aduna laolaltă, de a simţi spiritul de unitate şi de a simţi influenţa Duhului Sfânt. „Şi s-a întâmplat că glasul poporului s-a ridicat împotriva lui Amlici, încât el nu a fost făcut rege peste popor”18.

În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, avem responsabilitatea de a conlucra cu oamenii religioşi care au aceleaşi scopuri ca noi, de a ne ridica glasurile în favoarea a ceea ce este drept. Deşi membrii nu trebuie niciodată să susţină sau să insinueze că vorbesc în numele Bisericii, noi toţi suntem invitaţi, în calitate de cetăţeni, să ne împărtăşim mărturia cu dragoste şi convingere – „fiecare [bărbat sau femeie] după mintea lui [sau ei]”19.

Profetul Joseph Smith a spus:

„Îndrăznesc să declar în faţa Cerului că sunt la fel de pregătit să mor apărând drepturile unui prezbiterian, unui baptist sau ale unui om bun de oricare altă confesiune [ca şi pentru un mormon]; pentru că acelaşi principiu care ar călca în picioare drepturile sfinţilor din zilele din urmă ar călca în picioare drepturile romano-catolicilor sau ale oricărei alte confesiuni care ar putea fi nepopulară şi prea slabă pentru a se putea apăra singură.

Dragostea de libertate este cea care îmi inspiră sufletul − libertatea civică şi religioasă a întregii rase umane”20.

Dragi fraţi şi surori, suntem responsabili să protejăm aceste libertăţi şi drepturi sacre, atât pentru noi înşine, cât şi pentru urmaşii noştri. Ce putem să facem dumneavoastră şi cu mine?

În primul rând, putem deveni informaţi. Fiţi conştienţi de problemele din comunitatea dumneavoastră care ar putea avea un impact asupra libertăţii religioase.

În al doilea rând, ca persoane individuale, alăturaţi-vă celor care împărtăşesc dedicarea noastră faţă de libertatea religioasă. Lucraţi cot la cot pentru a proteja libertatea religioasă.

În al treilea rând, trăiţi-vă viaţa în aşa fel încât să fiţi exemple bune a ceea ce credeţi – în cuvinte şi fapte. Felul în care ne trăim religia este mult mai important decât ceea ce am spune despre ea.

A Doua Venire a Salvatorului nostru se apropie tot mai mult. Fie ca noi să nu amânăm această cauză măreaţă! Amintiţi-vă de căpitanul Moroni, care a înălţat drapelul libertăţii pe care a scris următoarele cuvinte: „În memoria Dumnezeului nostru, a religiei şi libertăţii noastre şi a păcii noastre, a nevestelor noastre şi a copiilor noştri”21. Fie ca noi să ne aducem aminte de reacţia oamenilor: exercitându-şi libertatea de a alege, ei „au venit alergând” făcând legământul de a acţiona22.

Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, nu mergeţi! Alergaţi! Alergaţi pentru a primi binecuvântările libertăţii de a alege urmând Duhul Sfânt şi exercitând libertăţile pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a face voia Sa.

Îmi depun mărturia specială în această zi specială de Paşte că Isus Hristos Şi-a folosit libertatea de a alege pentru a face voia Tatălui nostru.

Despre Salvatorul nostru, noi cântăm: „El sângele preţios Şi-a dat, El Şi-a oferit viaţa”23. Şi pentru că El a făcut aceasta, noi avem ocazia nepreţuită de a „[alege] libertatea şi viaţa veşnică” prin intermediul puterii şi binecuvântării ispăşirii Sale24. Fie ca noi să alegem de bună voie să-L urmăm pe El astăzi şi întotdeauna, mă rog în numele Lui sfânt, chiar al lui Isus Hristos, amin.