2015
Creşteţi, înmulţiţi-vă şi supuneţi pământul
Mai 2015


Creşteţi, înmulţiţi-vă şi supuneţi pământul

Tatăl Ceresc ne-a poruncit şi ne-a binecuvântat să creştem, să ne înmulţim şi să supunem pământul pentru ca noi să devenim ca El.

Mulţumesc Corului Tabernacolului pentru acest omagiu minunat adus Salvatorului lumii.

În ziua în care Dumnezeu Tatăl I-a spus Singurului Său Fiu Născut să facă om după chipul şi asemănarea Lor, El i-a binecuvântat pe copiii Săi spunând: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l, şi stăpâniţi… peste toate vieţuitoarele care se mişcă pe pământ”1. Astfel, călătoria noastră prin viaţa muritoare a început atât cu o poruncă divină, cât şi cu o binecuvântare. Un Tată iubitor ne-a dat porunca şi binecuvântarea să creştem şi să ne înmulţim şi să stăpânim, pentru a ne putea dezvolta şi pentru a putea deveni tot aşa cum este El.

Dragi fraţi şi surori, în această după-amiază fac apel la credinţa şi rugăciunile dumneavoastră în timp ce vă voi împărtăşi câteva gânduri cu privire la trei trăsături fundamentale ale firii noastre dumnezeieşti. Mă rog ca noi toţi să ne recunoaştem şi să ne îndeplinim mai bine responsabilitatea sacră – porunca Tatălui nostru – de a ne dezvolta firea dumnezeiască astfel încât să ne putem parcurge călătoria cu mai mult succes şi să ne atingem destinul divin.

În primul rând, Dumnezeu ne-a poruncit să creştem.

O parte importantă a creşterii, trecută uneori cu vederea, este aceea de a aduce împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Salvatorul ne-a învăţat:

„Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic…

Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.

Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei”2.

Noi creştem pe măsură ce rămânem în Hristos şi pe măsură ce luăm „asupra [noastră numele Lui]… [şi Îi slujim] până la sfârşit”3 ajutându-i pe alţii să vină la El.

În zilele noastre, profeţii şi apostolii în viaţă continuă să-şi înalţe glasurile pentru a ne invita pe fiecare în parte să ne implicăm în totalitate în lucrarea de salvare, potrivit abilităţilor şi ocaziilor pe care le avem.

Punctul de plecare al unei reacţii care aduce cu sine multe roade este acela de a fi „[blânzi] şi cu inima smerită”4. Astfel, putem să venim mai pe deplin la Hristos în timp ce ne supunem chemărilor Spiritului Sfânt şi ţinem toate legămintele pe care le-am făcut5. Putem să căutăm şi să primim darul carităţii şi să avem puterea de a ne invita familiile, strămoşii, vecinii şi prietenii care sunt sau nu membri să primească Evanghelia lui Isus Hristos.

Faptul de a lucra dând dovadă de caritate nu este o datorie, ci o bucurie. Provocările devin ocazii de a clădi credinţa. Noi devenim „martorii [bunătăţii] lui Dumnezeu în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile în care se întâmplă să [ne aflăm], chiar până la moarte”6.

Noi toţi putem şi trebuie să ne implicăm în totalitate în lucrarea de salvare. Salvatorul ne-a dat următoarea responsabilitate alături de o promisiune: „Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea”7.

În al doilea rând, Dumnezeu ne-a poruncit să ne înmulţim.

Trupurile noastre fizice sunt o binecuvântare de la Dumnezeu. Noi le-am primit cu scopul de a îndeplini lucrarea Tatălui Ceresc de a „[realiza] nemurirea şi viaţa veşnică a omului”8. Trupul este mijlocul prin care ne putem atinge potenţialul divin.

Trupul permite copiilor de spirit supuşi ai Tatălui Ceresc să aibă parte de viaţa pe pământ9. Faptul de a naşte copii oferă altor copii de spirit ai lui Dumnezeu ocazia de a se bucura şi ei de viaţa pe pământ. Toţi cei care se nasc în viaţa muritoare au ocazia să progreseze şi să fie exaltaţi, dacă se supun poruncilor lui Dumnezeu.

Căsătoria între un bărbat şi o femeie este instituţia pe care Dumnezeu a rânduit-o în vederea îndeplinirii poruncii de a ne înmulți. O relaţie între persoane de acelaşi sex nu poate duce la înmulţire.

O căsătorie legală şi legitimă pecetluită în templu şi în cadrul căreia legămintele de pecetluire sunt onorate oferă părinţilor şi copiilor lor ocazia de a avea parte de cea mai bună experienţă de dragoste şi pregătire pentru o viaţă productivă. Le oferă mediul ideal în care pot trăi în acord cu legămintele pe care le-au făcut cu Dumnezeu.

Datorită dragostei Sale pentru noi, Tatăl Ceresc a făcut posibil ca toţi copiii Săi credincioşi, care nu se bucură sau nu se pot bucura de binecuvântările unei căsătorii în legământ şi de copii sau de o plenitudine a acelor binecuvântări din motive care nu depind de ei, la timpul ales de Domnul, să se bucure de aceste binecuvântări10.

Profeţi şi apostoli în viaţă i-au sfătuit pe toţi cei care au ocazia să facă legământul căsătoriei eterne s-o facă dând dovadă de înţelepciune şi credinţă. Nu trebuie să amânăm timpul acelei zile sacre din cauza preocupărilor lumeşti sau să avem aşteptări atât de mari de la partenerul potrivit încât să descalifice orice candidat posibil.

Promisiunea făcută tuturor celor care sunt pecetluiţi în legământul căsătoriei eterne şi care cresc datorită faptului că-şi ţin legămintele este aceea că duşmanul nu va avea niciodată puterea de a submina temelia parteneriatului lor etern.

În al treilea rând, Dumnezeu ne-a poruncit să supunem pământul.

A supune pământul şi a stăpâni peste toate vieţuitoarele înseamnă a controla aceste lucruri astfel încât ele să îndeplinească voia lui Dumnezeu11 şi să slujească scopurilor copiilor Săi. Supunerea include dobândirea controlului asupra propriilor trupuri12. Aceasta nu înseamnă să fim victime neajutorate ale acestor lucruri sau să le folosim împotriva voinţei lui Dumnezeu13.

Dezvoltarea abilităţii de a supune lucrurile pământului începe cu umilinţa de a ne recunoaşte slăbiciunile umane şi puterea care ne-a fost pusă la dispoziţie prin intermediul lui Hristos şi al ispăşirii Sale. Căci „Hristos a zis: Dacă voi veţi avea credinţă în Mine, atunci veţi avea puterea să faceţi orice lucru care este potrivit cu Mine”14. Această putere ne devine disponibilă pe măsură ce alegem să acţionăm în supunere faţă de poruncile Sale. Ne sporim abilitatea căutând darurile Spiritului şi dezvoltându-ne talentele.

M-am născut şi am crescut în condiţii umile, tipice multor familii din Africa. Am dobândit abilitatea de a mă ridica din acele condiţii căutând şi dobândind, cu ajutorul grijuliu al părinţilor mei, o educaţie bună. Faptul de a dezvolta o viziune a ceea ce puteam deveni era esenţială pentru progresul meu. Mai târziu, ca tânăr cuplu, soţia mea, Gladys, şi cu mine am găsit Evanghelia restaurată, care continuă să ne binecuvânteze vieţile cu îndrumare spirituală. Ca orice familie şi noi avem încercări şi provocări. Însă pe măsură ce ne îndreptăm către Domnul după ajutor, noi găsim răspunsuri care aduc pace şi alinare şi nu ne simţim copleşiţi de aceste lucruri.

Încercările de care are parte astăzi societatea umană, inclusiv imoralitatea, pornografia, conflictele armate, poluarea, consumul de substanţe interzise şi sărăcia, prosperă deoarece mulţi din această lume au ales să se predea „[voinţei] diavolului şi a trupului”15 şi nu voinţei lui Dumnezeu. „Ei nu Îl caută pe Domnul pentru a stabili dreptatea Sa, ci fiecare merge pe propriul său drum, după imaginea propriului său dumnezeu, a cărui imagine este asemănătoare lumii.”16

Cu toate acestea, Dumnezeu îi invită pe toţi copiii Săi să dobândească ajutorul Său pentru a birui şi a îndura încercările acestei vieţi, folosind aceste cuvinte:

„Eu sunt Dumnezeu; Eu am făcut lumea şi oamenii înainte ca ei să fie în carne…

 Dacă te vei întoarce spre Mine, şi vei asculta glasul Meu, şi vei crede, şi te vei pocăi de toate încălcările tale, şi vei fi botezat, chiar în apă, în numele Singurului Meu Fiu Născut… vei primi darul Duhului Sfânt, cerând toate lucrurile în numele Lui, şi orice vei cere, îţi va fi dat”17.

Sfinţii din zilele din urmă credincioşi care îşi înţeleg potenţialul divin şi se bizuie din toată inima pe puterea pusă la dispoziţie prin ispăşirea lui Isus Hristos sunt întăriţi în slăbiciunile lor fireşti şi „pot [face] toate lucrurile”18. Li se oferă abilitatea de a birui ispitele celui rău care i-au dus pe mulţi în robia duşmanului. Pavel ne-a învăţat:

„Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda”19.

„Şi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi”20.

Tatăl Ceresc ne-a poruncit şi ne-a binecuvântat să creştem, să ne înmulţim şi să supunem pământul pentru ca noi să devenim ca El. El ne-a pus la dispoziţie ajutoare pentru ca fiecare dintre noi, conform alegerilor noastre personale, să progresăm să devenim ca El. Mă rog ca fiecare dintre noi să ne trăim viaţa astfel încât să fim îndrumaţi de viziunea firii noastre dumnezeieşti, să ne revendicăm toate privilegiile divine şi să ne îndeplinim destinul divin.

Depun mărturie despre realitatea vie a lui Dumnezeu şi a Fiului Său Preaiubit, Salvatorul nostru Isus Hristos; despre gloriosul Său plan al fericirii; şi despre cheile care El a făcut posibil să-i fie conferite unui profet în viaţă pe pământ astăzi, lui însuşi Thomas S. Monson, pe care îl iubim şi îl susţinem. Mă rog ca noi să avem puterea să ne bucurăm de plenitudinea binecuvântărilor Sale, în numele lui Isus Hristos, amin.