2013
Să găsim bucurie în viaţă
Aprilie 2013


Să găsim bucurie în viaţă

Karen Rockwood, Idaho, SUA

Odată, citeam o cuvântare de la conferinţa generală rostită de vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Cu toate că mai citisem şi auzisem această cuvântare înainte, o expresie mi-a atras atenţia şi mi-a rămas în gând.

După câteva ore, fiul meu, care locuia într-un apartament cu prietenii lui, a venit în vizită. El slujise într-o misiune cu timp deplin şi studiase câteva semestre la facultate. El nu era sigur ce să facă în legătură cu educaţia şi cariera sa. Ca urmare a faptului că era frustrat şi simţea că şcoala, deocamdată, era o pierdere de timp şi de bani, el şi-a amânat studiile şi a început să lucreze cu normă întreagă.

Mi-a spus că prietenii săi i-au sugerat să meargă pe o insulă, în Bahamas sau Caraibe, să se angajeze şi să se distreze câteva luni. Fiul meu era entuziasmat cu privire la această perspectivă. Am putut înţelege cu uşurinţă cât de ispititoare putea fi o astfel de experienţă lipsită de griji pentru un tânăr băiat.

În acel moment, mi-a venit în minte mesajul impresionant al vârstnicului Scott. Am luat revista Ensign şi am citit fiului meu următoarele: „Sunteţi aici pe pâmânt pentru un scop divin. Aceasta nu înseamnă distracţie nesfârşită sau satisfacerea continuă a plăcerilor. Sunteţi aici pentru a fi încercaţi, pentru a demonstra cine sunteţi astfel încât să primiţi binecuvântările suplimentare pe care Dumnezeu le are pentru voi. Avem nevoie de efectul temperat al răbdării” („Finding Joy in Life”, Ensign, mai 1996, p. 25).

Fără să scoată vreun cuvânt, fiul meu a luat revista, a ieşit afară şi a citit întreaga cuvântare. Tot ce a spus, mai târziu, a fost că nu va porni în aventura sa pe insulă.

Cu timpul, a fost admis la Academia de Poliţie, o cale prin care a întâlnit-o pe viitoarea lui soţie. Ei s-au căsătorit în Templul Mesa din Arizona şi astăzi cresc trei copii minunaţi. În anul 2010 fiul meu a absolvit cu diplomă de licenţă şi într-adevăr „[găseşte] bucurie în viaţă”.

Aventura propusă fiului meu ar fi putut fi o experienţă frumoasă; pe de altă parte, ar fi putut fi periculoasă din punct de vedere spiritual. De fiecare dată când mă gândesc la această experienţă, Spiritul îmi atinge inima.

Sunt recunoscător pentru cuvintele profeţilor şi pentru faptul că am fost îndrumat să îmi amintesc o cuvântare care m-a ajutat să ofer îndrumare. Sunt, de asemenea, recunoscător că fiul meu a dat ascultare unui mesager al Domnului şi că a permis Spiritului să îl influenţeze. Eu ştiu că multe binecuvântări şi îndurări blânde ale Domnului vin atunci când ascultăm şi urmăm învăţăturile Salvatorului şi ale slujitorilor Săi.