Vârstnicul Tad R. Callister
din Preşedinţia celor Şaptezeci
Vârstnicul Tad Richards Callister, susţinut de curând în Preşedinţia celor Şaptezeci şi membru în cel de-al Doilea Cvorum al Celor Şaptezeci, explică faptul că unul dintre ţelurile autorităţilor generale este să înfăptuiască „creşterea reală” a Bisericii. „Aceasta înseamnă ca tot mai mulţi oameni nu numai să vină la adunările de împărtăşanie, ci să şi ia din împărtăşanie, să primească rânduielile pe care le oferă Biserica şi să-şi ţină legămintele”, a spus dânsul.
Dorind să-i ajute pe conducătorii locali ai Bisericii în această acţiune, vârstnicul Callister este recunoscător că Domnul i-a dat ocazia de a sluji în multe chemări. „Având aceleaşi experienţe pe care le au oamenii cu care lucrez acum – preşedinţi de ţăruş, episcopi şi preşedinţi ai cvorumului vârstnicilor – sper să fiu mai sensibil şi mai conştient în privinţa nevoilor lor”, a explicat el.
Vârstnicul Callister a slujit ca misionar cu timp deplin în Misiunea Statelor de pe litoralul Oceanului Atlantic, ca preşedinte al cvorumului vârstnicilor, ca preşedinte al misiunii din ţăruş, consilier al preşedintelui de ţăruş, episcop, preşedinte de ţăruş, reprezentant regional, autoritate a zonei-Cei Şaptezeci, preşedinte al Misiunii Toronto Est, Canada (2005–2008) şi slujea ca preşedinte al Zonei Pacificului când a fost chemat în Preşedinţia celor Şaptezeci.
Născut în familia lui Reed şi Norinne Callister în decembrie 1945, în Glendale, California, SUA, vârstnicul Callister a primit diploma în contabilitate la Universitatea Brigham Young în anul 1968. A absolvit şcoala de drept a Universităţii din Los Angeles, California, în anul 1971. În anul 1972 a obţinut titlul de master în drept şi impozite la Universitatea New York. Din anul 1972 până în anul 2005 a practicat dreptul şi a scris cărţi despre ispăşire, apostazie şi restaurare.
S-a căsătorit cu Kathryn Louise Saporiti în decembrie 1968 în Templul Los Angeles, California. Ei au şase copii.
Vârstnicul Callister a recunoscut mâna Domnului în viaţa sa. „Dragostea Salvatorului este atât de copleşitoare, încât cred că El şi Tatăl nostru din Ceruri abia aşteaptă să ne binecuvânteze chiar şi pentru cel mai mic bine pe care îl facem, fiindcă aşa este firea Lor.”