Să ne pregătim pentru binecuvântările templului

de vârstnicul Russel M. Nelson

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Așa cum templele sunt pregătite pentru oameni, la fel, oamenii trebuie să se pregătească pentru a merge la templu.

Pe fiecare templu sunt gravate cuvintele „sfințenie Domnului”.¹ Această declarație se referă atât la templu, cât și la scopurile sale, ca fiind sfinte. Cei care intră în templu trebuie, de asemenea, să dețină atributele sfințeniei.² Așa cum templele sunt pregătite pentru oameni, la fel, oamenii trebuie să se pregătească pentru templu.

Un templu se deosebește de alte case de preaslăvire. Spre deosebire de capele, templul este închis în ziua de sabat, astfel încât oamenii să poată merge la Biserică și să fie cu familiile lor în acea zi sfântă. Templele sunt deschise pentru lucrarea sacră în alte zile ale săptămânii. Un templu este, în adevăratul sens al cuvântului, casa Domnului rezervată pentru rânduieli de o însemnătate eternă. Acele rânduieli includ botezurile, căsătoriile, înzestrările și pecetluirile.

Fiecare templu este un simbol al credinței noastre în Dumnezeu și o dovadă a credinței noastre în viața de după moarte. Templul este scopul fiecărei activități, fiecărei lecții, fiecărui pas înainte făcut în Biserică. Toate eforturile noastre de proclamare a Evangheliei, de perfecţionare a sfinților și de mântuire a morților duc la templul sfânt. Rânduielile templului sunt absolut cruciale. Nu ne putem întoarce în gloria lui Dumnezeu fără ele.

Fiecare rânduială din templu este un act de promisiune solemnă.

În templu primim o înzestrare care este, literal vorbind, un dar. Avem nevoie să înțelegem semnificația ei spirituală și importanța respectării legămintelor sfinte și a obligațiilor pe care le avem primind acest dar. Fiecare „rânduială îndeplinită în templu nu este doar un ritual prin care se trece, este un act de promisiuni solemne”.³

Rânduiala înzestrării în templu a fost dată prin revelație. Astfel încât, ea este înțeleasă cel mai bine prin revelație, pe care trebuie s-o căutăm viguros cu inima pură. Președintele Brigham Young a explicat: „Înzestrarea ta înseamnă să primești toate acele rânduieli în casa Domnului, rânduieli care sunt necesare pentru tine, după ce ai părăsit această viaţă, pentru a putea să te întorci în prezenţa Tatălui, trecând pe lângă îngerii care stau ca niște santinele… şi să-ți câştigi exaltarea eternă”.⁴

Supunerea față de legămintele sacre pe care le-am făcut în temple ne face demni de viața eternă.

În fiecare templu este exercitată autoritatea preoției de a pecetlui. Preşedintele Gordon B. Hinckley a explicat că „niciun rege, niciun președinte de națiune, nicio persoană oficială a vreunei organizații din lumea din care facem parte nu are nicio autoritate asupra problemelor de dincolo de mormânt. Fiecare este lipsit de speranță înaintea morții, dar cei mai umili buni și neprihăniți înalți preoți care au primit autoritatea de a pecetlui pot lega în ceruri ceea ce este legat pe pământ”.⁵

La fel cum preoția este eternă – fără început sau sfârșit – la fel este şi autoritatea acelei preoții.⁶ În consecință, rânduielile și legămintele preoției, de asemenea, rezistă peste timp. Prima revelație dată de îngerul Moroni profetului Joseph Smith s-a referit la această autoritate a preoției.⁷ În instrucțiunile date mai târziu profetului în ceea ce privește templul, Domnul a spus:

„Să fie construită această casă în numele Meu pentru ca eu să pot revela poporului Meu, în ea, rânduielile mele;

Deoarece, consider potrivit să revelez Bisericii Mele lucrurile care au fost ținute ascunse dinainte de întemeierea lumii, lucruri care aparțin dispensației plenitudinii timpurilor”.⁸

Noi trăim în acea dispensație. Templele, rânduielile, legămintele, înzestrările și pecetluirile au fost restaurate, exact așa cum a fost profețit. Rânduielile templului asigură reconcilierea cu Domnul și pecetluiesc familiile pentru totdeauna. Supunerea față de legămintele sacre pe care le-am făcut în temple ne face demni de viața eternă – cel mai măreț dar al lui Dumnezeu făcut omului.⁹

Oricine este dornic să se pregătească bine poate intra în templu.

Deoarece templul este sacru, Domnul cere ca acesta să fie protejat de pângărire. Oricine este dornic să se pregătească bine pentru acest privilegiu poate intra în templu. Conceptul pregătirii predomină față de alte activități. Îmi amintesc că, atunci când eram tânăr băiat, le-am spus părinților că doream să merg la universitate. Mi-au spus că puteam, dar numai dacă munceam din greu la liceu și îndeplineam cerințele pentru admiterea la facultate. La fel, noi trebuie să ne dovedim demni pentru admiterea în templu. Ne pregătim din punct de vedere fizic, intelectual și spiritual. Admiterea este stabilită individual pentru fiecare persoană care solicită o recomandare.

Cei care dețin cheile autorității și responsabilității preoției ne ajută să ne pregătim, desfășurând interviurile pentru obținerea recomandării de templu. Acești conducători au grijă de noi și ne ajută să stabilim dacă suntem pregătiți să mergem la templu. De asemenea, ei Îl iubesc pe Domnul și se asigură că „… nu i se permite niciunui lucru care nu este curat să intre în casa [Sa] s-o pângărească”.¹⁰ Astfel, aceste interviuri sunt conduse într-un spirit de responsabilitate.

Cum vă pregătiți pentru obținerea recomandării de templu? Vă puteți consulta cu președinția episcopatului dumneavoastră, precum și cu părinții, familia, președintele de țăruș, învățătorul sau sfătuitorul cvorumului. Cerințele sunt simple. Pe scurt, unei persoane i se cere să respecte poruncile Celui a cărui casă este templul. El a stabilit standardele. Intrăm în templu ca oaspeţi ai Săi.

Domnul va fi mulțumit dacă fiecare membru adult va fi demn de – și va avea – o recomandare de templu valabilă. „Interviurile… pentru recomandările de templu, cu [membri din episcopatul dumneavoastră] și cu membri din președinția dumneavoastră de țăruș sunt experiențe valoroase. Și, într-un fel, pot fi considerate experiențe pregătitoare importante pentru acea adunare măreață când veți sta în fața Marelui Judecător”.¹¹

Pregătiți-vă din punct de vedere fizic pentru a merge la templu

Acum, cu recomandarea de templu în mână, sunteți gata pentru pregătirea suplimentară. Vă pregătiți din punct de vedere fizic, îmbrăcându-vă în mod adecvat pentru a merge la templu. Nu este un loc unde să vă îmbrăcați obișnuit. Profeții din zilele din urmă au scos în evidență respectul față de trupurile noastre fizice. Acest respect trebuie arătat mai ales de cei care vor intra într-un templu sfânt.¹²

În templu toți sunt îmbrăcați în alb imaculat. „Puritatea simbolică a albului ne amintește că Dumnezeu trebuie să aibă un popor pur”.¹³ Vârsta, naționalitatea, limba – chiar poziția în Biserică – au puțină importanță. Am participat la multe sesiuni de înzestrare când a fost de față și președintele Bisericii. Fiecărei persoane din cameră i s-a acordat aceeași mare atenție care i-a fost acordată președintelui. Toți stau unul lângă altul și sunt considerați egali în ochii Domnului. Printr-o egalitate în îmbrăcăminte, prezența la templu ne amintește că „Dumnezeu nu este părtinitor”.¹⁴

Miresele și mirii intră în templu pentru a fi căsătoriți pentru timp și eternitate. În templu, miresele poartă rochii albe, cu mâneci lungi, croite modest din materiale simple și lipsite de ornamente complicate. Bărbații nu poartă frac sau costum oficial. Preşedintele Boyd K. Packer, acum președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a scris: „Domnul este mulțumit atunci când ne spălăm trupurile și ne îmbrăcăm cu haine curate, oricât de ieftine ar putea ele fi. Trebuie să ne îmbrăcăm în așa fel încât să putem participa confortabil la adunarea de împărtășanie sau la o adunare care este adecvată și demnă”.¹⁵

Vorbind despre îmbrăcămintea templului, mamele și bunicile pot exercita o mare influență în bine printre copiii și nepoții lor. Atunci când îndemânarea lor și împrejurările permit, ele pot asigura o motivație tangibilă pentru familia lor. Darul unei mame constând dintr-o batistă sau alt articol al îmbrăcăminții de templu brodate de mână poate fi un stimulent puternic pentru un copil sau un nepot iubitor, pe care să-l prețuiască.

Veșmântul din templu simbolizează legământul continuu.

Purtarea veșmântului din templu are o mare semnificație simbolică și reprezintă un legământ continuu. Exact așa cum Salvatorul ne-a dat un exemplu despre capacitatea Sa de a îndura până la sfârșit, purtarea veșmântului este o cale prin care noi demonstrăm credință durabilă în El și în legămintele Sale eterne cu noi.

Prima Președinție a pregătit o scrisoare către Biserică pe acest subiect. Ea a scris:

„Practicile observate frecvent la membrii Bisericii sugerează că unii membri nu înțeleg pe deplin legământul pe care îl fac în templu de a purta veșmântul în conformitate cu spiritul sfintei înzestrări.

Membrii Bisericii care au fost îmbrăcați cu veșmântul în templu au făcut legământ să-l poarte toată viața. Aceasta înseamnă că-l vor purta pe sub îmbrăcăminte atât ziua, cât și noaptea… Promisiunea de a oferi protecție și binecuvântări este condiționată de demnitate și de fidelitate în ținerea legământului.

Principiul fundamental trebuie să fie purtarea veșmântului și nu găsirea unor scuze pentru a nu-l purta. Astfel, membrii nu trebuie să-și scoată veșmântul, în totalitate sau parțial, pentru a lucra în curte sau pentru a hoinări în jurul casei în costum de baie sau îmbrăcăminte lipsită de modestie. Nici nu trebuie să-l scoată pentru a participa la activități recreative care pot fi desfășurate foarte bine cu veșmântul purtat corespunzător sub îmbrăcămintea obișnuită. Dacă trebuie scos pentru a putea înota sau pentru alte activități, acesta trebuie să fie îmbrăcat înapoi, cât mai curând posibil.

Principiul modestiei și acoperirii corespunzătoare a trupului sunt subînțelese în legământ și trebuie să guverneze natura purtării oricărei îmbrăcăminte. Membrii înzestrați ai Bisericii poartă veșmântul pentru ca acesta să le reamintească de legămintele sacre pe care le-au făcut cu Domnul și să-i protejeze împotriva ispitei și a răului. Modul în care este purtat este o exprimare exterioară a angajamentului interior de a-L urma pe Salvator”.¹⁶

Pregătiți-vă din punct de vedere mental și spiritual pentru a merge la templu

Pe lângă pregătirea fizică, avem nevoie să ne pregătim din punct de vedere mental și spiritual. Întrucât rânduielile și legămintele din templu sunt sacre, este absolut obligatoriu să nu discutăm în afara templului despre ceea ce se întâmplă în templu. Problemele sacre merită considerație sacră.

În această casă a învățăturii, suntem învățați în felul Domnului. Căile Sale nu sunt căile noastre.¹⁷ Nu trebuie să fim surprinși dacă tehnicile de învățare diferă de cele folosite în scopuri educative mult mai familiare nouă. Rânduielile și legămintele au făcut parte integrantă din Evanghelie încă din zilele lui Adam și ale Evei. În vechime, simbolurile erau folosite pentru a preda adevăruri profunde și această metodă de instruire este folosită azi în templu.

Este deci necesar să medităm la simbolurile prezentate în templu și să vedem marile realități pe care le reprezintă fiecare simbol.¹⁸ „Rânduielile templului sunt atât de pline de înțelesuri simbolice încât pot să cuprindă o viață întreagă de contemplare productivă și învățare”.¹⁹ Învățăturile templului sunt minunat de simple și pur şi simplu frumoase. Ele sunt înțelese de cei care au avut puține ocazii de educație, totuși ele pot stârni intelectul unei persoane foarte educate.

Recomand ca membrii care merg la templu pentru prima dată să citească din Ghidul pentru scripturi referirile la templu, cum ar fi „(A) unge”, „Legământ”, „Sacrificiu” și „Templu”. De asemenea, se poate citi Exodul, capitolele 26-29 și Leviticul, capitolul 8. Vechiul Testament, precum și cărțile lui Moise și Avraam din Perla de Mare Preț, subliniază vechimea muncii în templu și natura trainică a rânduielilor ei.

Ținerea unui legământ cu Dumnezeu protejează și conferă putere.

Există două concepte pe care trebuie în mod special să le ținem minte atunci când ne pregătim să mergem la templu. Primul este legământul. Trebuie să ne amintim că un legământ este o promisiune. Un legământ făcut cu Dumnezeu trebuie să fie privit nu ca ceva restrictiv, ci ca ceva protector. Legămintele cu El ne protejează de pericol.

Acest concept nu este nou. Dacă sursa noastră de apă este de o calitate îndoielnică, de exemplu, filtrăm apa. În mod similar, legămintele divine ne apără de rău. Când alegem să refuzăm tot ce nu-i dumnezeiesc,²⁰ nu pierdem nimic de valoare și obținem gloria cunoscută numai de aceia care obțin viața eternă. Ținerea legământului făcut în templu nu este o constrângere, ci o binecuvântare. Ne înalţă dincolo de limitele propriilor noastre puteri şi perspective. Este ca diferența dintre a înota în nămol și a zbura spre cer într-un avion supersonic. Ținerea unui legământ cu Dumnezeu protejează și conferă putere.

Al doilea concept de care trebuie ținut cont în pregătirea noastră mentală este ispășirea. Ispășirea lui Isus Hristos este actul cel mai important din toată istoria omenirii. Este punctul central al planului salvării. Fără ispășirea infinită, toată omenirea ar fi fost pierdută iremediabil. Rânduielile și legămintele din templu ne învață despre puterea mântuitoare a ispășirii.

Viața eternă ne este disponibilă prin supunerea noastră față de legămintele făcute în templu.

Slujirea în templu ne aduce binecuvântări în această viață precum și în eternitate. Vârstnicul Neal A. Maxwell din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a spus că: „Munca în templu nu este o evadare din lume ci o întărire a nevoii noastre de a îmbunătăți lumea în timp ce ne pregătim pentru o altă lume mult mai bună. Astfel, prezența în casa Domnului ne poate ajuta să fim diferiți de lume pentru a putea face mai mult bine în lume”.²¹

Dacă suntem fideli și credincioși în această viață, putem obține viața eternă. Nemurire înseamnă să trăiești veșnic. Viață eternă înseamnă mai mult decât doar să fii nemuritor. Viața eternă înseamnă să obții exaltare în cel mai înalt cer și să trăiești în unitatea familiei. Dumnezeu a afirmat că măreața Sa misiune declarată – „lucrarea Mea și slava Mea” – este „să realizez nemurirea și viața veșnică a omului”.²² Darul Său de nemurire este necondiţionat – un dar gratuit de salvare pentru toată omenirea. Posibilitatea vieții eterne – chiar exaltarea – ne este disponibilă prin supunerea noastră față de legămintele făcute și rânduielile primite în templele sfinte ale lui Dumnezeu.

Binecuvântările templului devin mai pline de însemnătate atunci când cineva drag nouă este luat de moarte din unitatea familiei noastre. Faptul că știm că perioada noastră de separare este doar temporară ne asigură pacea care întrece orice pricepere.²³ Președintele Joseph Fielding Smith a scris: „Prin puterea acestei preoții pe care a acordat-o Ilie, soțul și soția pot fi pecetluiți, sau căsătoriți pentru eternitate; copiii pot fi pecetluiți cu părinții lor pentru eternitate; astfel, familia devine eternă și moartea nu separă membrii ei”.²⁴ Binecuvântați cu pecetluiri eterne, ne putem confrunta cu moartea ca o componentă necesară a marelui plan al fericirii făurit de Dumnezeu.²⁵

Perspectiva eternă pe care o primim în templu ne dă tărie să îndurăm încercările vieții

O perspectivă eternă ne ajută să ne menținem fidelitatea completă față de legămintele pe care le facem. Președintele Packer a subliniat că „rânduielile și legămintele sunt scrisorile noastre de acreditare pentru admiterea în prezența [lui Dumnezeu]. A le primi cu demnitate este ținta căutărilor de o viață; a le păstra după aceea este provocarea vieții muritoare”.²⁶

Rânduielile templului sunt legate nu numai de gloria noastră eternă, ci și de aceea a strămoșilor noștri decedați. „Pentru că salvarea lor este necesară și esențială pentru salvarea noastră… fără noi ei nu pot ajunge la desăvârșire – și nici noi fără morții noștri nu putem ajunge la desăvârșire”.²⁷ Slujirea în folosul lor furnizează o ocazie pentru a continua să preaslăvim în templu, realizată fără egoism, ca o muncă delegată, după modelul Domnului atunci când a împlinit ispășirea pentru a-i binecuvânta pe toți cei care ar trăi vreodată.

Într-o zi Îl vom întâlni cu siguranță pe Făcătorul nostru și vom sta înaintea Lui la scaunul de judecată. Scripturile ne învață că „păzitorul porții este Cel Sfânt al lui Israel; și El nu folosește acolo niciun slujitor; și nu este nicio altă cale decât prin poartă; și El nu poate fi înșelat, căci Domnul Dumnezeu este numele Lui”.²⁸ Domnul Însuși va hotărî dacă am fost fideli legământului pe care l-am făcut cu El în templu și dacă merităm astfel binecuvântările glorioase pe care El le-a promis celor care-și respectă legămintele.

Această perspectivă ne dă putere să îndurăm încercările vieții. Președintele Packer a declarat: „Scopul final a tot ceea ce predăm este de a uni părinții și copiii în credință în Domnul Isus Hristos, ca ei să fie fericiți acasă, pecetluiți într-o căsătorie eternă, legați de strămoșii și urmașii lor și primind asigurarea exaltării în prezența Tatălui nostru Ceresc”.²⁹

Fiecare templu stă ca un simbol al calității noastre de membru al Bisericii, ca un semn al credinței noastre în viața de după moarte și ca un pas către gloria eternă pentru noi și familia noastră. Mă rog ca fiecare membru al Bisericii să se pregătească pentru minunatele binecuvântări ale templului.

Templul Houston, Texas. Dedicat la 26 august 2000.

Templul Johannesburg, Africa de Sud. Dedicat la 24 august 1985.

Templul Helsinki, Finlanda. Dedicat la 22 octombrie 2006.

Templul Recife, Brazilia. Dedicat la 15 decembrie 2000.