SĂ-I AJUTĂM PE CEILALŢI SĂ VINĂ LA EL
„Soră Hopkins, acestea sunt cele 10 raze de soare cărora le vei preda în acest an”, m-a anunţat consiliera din cadrul preşedinţiei Societăţii Primare. Eram o nouă convertită şi recunosc faptul că eram înspăimântată din cauza acelei chemări. Cum puteam să predau ceva despre care nici eu nu aveam încă o înţelegere fermă? Cum puteam să mă descurc cu atâţia copii plini de energie? Însă episcopul şi preşedinta Societăţii Primare m-au asigurat că voi fi binecuvântată pentru că acceptasem acea chemare grea.
Ştiam că trebuia să mă dedic în totalitate studierii Evangheliei pentru a o putea preda, astfel că citeam în fiecare săptămână manualul – sursa unei lumini abundente a Evangheliei – şi mă rugam şi cugetam la modul în care principiile puteau fi puse în practică în viaţa mea şi în cea a copiilor. Pe măsură ce studiam şi mă gândeam, am dobândit o mărturie despre dreptul nostru divin din naştere ca şi copii ai lui Dumnezeu. Am înţeles valoarea şi unicitatea fiecărui suflet. Lecţiile simple de la Societatea Primară nu numai că au luminat chipurile copiilor Săi iubiţi, dar au şi hrănit sămânţa mărturiei pe care eu o avusesem atunci când am intrat în apele botezului.
Acel an preţios petrecut cu razele de soare m-a făcut să fiu veşnic recunoscătoare pentru chemarea care mi-a schimbat viaţa. Am fost schimbată, la fel cum au fost şi copiii, de învăţăturile lui Isus Hristos.