SĂ ÎNTĂRIM FAMILIA
Înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul
O serie continuă de idei care să vă dea inspiraţie când studiaţi şi folosiţi „Familia: o declaraţie oficială către lume“.
„Prima poruncă pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam şi Evei, a fost cu privire la capacitatea lor de a deveni părinţi ca soţ şi soţie. Noi declarăm că porunca lui Dumnezeu către copiii Lui, de a se înmulţi şi de a umple pământul, este încă valabilă.“1
Copiii nu mai sunt preţuiţi
Preşedintele James E. Faust, al doilea consilier în Prima Preşedinţie, a observat o „schimbare în atitudinea faţă de scopul căsătoriei. Tot mai mulţi tineri percep căsătoria mai degrabă ,ca o relaţie de cuplu, destinată să îndeplinească nevoile emoţionale ale adulţilor, decât ca o instituţie de aducere pe lume a copiilor‘.“
„Altă problemă cu care se confruntă familia“, a observat preşedintele Faust, este aceea că acum copiii sunt din ce în ce mai puţin preţuiţi. În multe părţi ale lumii, oamenii au tot mai puţini copii. Avortul este probabil cel mai clar semn că perechile nu doresc copii. Aproximativ un sfert din numărul sarcinilor din lume sfârşesc prin avort“.2
O practică devastatoare
Avortul răneşte mai mulţi oameni decât vor oamenii să creadă. Nu numai că încurajează egoismul şi folosirea imorală a puterilor procreării, dar această practică răspândită deseori face adopţia mult mai dificilă pentru cuplurile căsătorite, care sunt incapabile să aibă proprii lor copii.
În 1991, Prima Preşedinţie a emis o declaraţie cuprinzătoare despre avort. În timp ce recunoaşte anumite „cazuri rare în care avortul este justificat“, ea subliniază că „acestea nu sunt neapărat motive pentru avort“ şi „sfătuieşte oamenii de pretutindeni să renunţe la practica devastatoare a avortului din motive personale sau pentru avantaje sociale“.3
Aducerea copiilor pe lume este, în mod sigur, un inconvenient. Cel mai adesea implică dureri fizice urmate de mari sacrificii şi abnegaţie. Dar binecuvântările care vin din păstrarea poruncii Domnului de a creşte copii sunt unele dintre cele mai dulci binecuvântări pe care El le oferă. Într-adevăr, în multe feluri calitatea de părinte este o mostră a calităţii de părinte ceresc.
Copii născuţi în afara căsătoriei
La fel de importantă ca porunca de a ne înmulţi şi de a umple pământul este, aşa cum ne-a arătat clar Domnul, demonstrarea supunerii faţă de aceasta numai în cadrul relaţiilor de căsătorie. Există numeroase motive pentru această restricţie, dar două dintre cele mai importante sunt pentru a descuraja promiscuitatea sexuală şi a asigura pentru copii un mediu familiar stabil şi sănătos.
În cele mai multe societăţi, naşterea copiilor în afara căsătoriei este considerată în mod tradiţional stânjenitoare şi dezonorantă. Dar în lumea de azi, unde binele este numit rău şi răul bine (vezi Isaia 5:20), stigmatul de copil născut din flori a dispărut în mare parte. Această practică nu numai că este un păcat în ochii lui Dumnezeu, dar cercetările au dovedit că naşterea în afara căsătoriei este asociată cu riscuri importante pentru bebeluş. De exemplu, în comparaţie cu copiii născuţi de cuplurile căsătorite, copiii născuţi în afara căsătoriei sunt mult mai supuşi sindromului morţii subite, pot să moară datorită agresiunilor sau devin, în cele din urmă, criminali juvenili.
Copiii născuţi părinţilor necăsătoriţi şi daţi pentru adopţie ajung mult mai bine decât cei care nu sunt adoptaţi. Ei experimentează mai puţine probleme de învăţat, ating nivele profesionale înalte, necesită mai puţin ajutor social guvernamental când sunt adulţi.4 Este evident că aducerea copiilor pe lume şi creşterea lor în felul în care ne îndeamnă Domnul va avea ca rezultat binecuvântări spirituale şi temporale.
Umplerea pământului
După ce Domnul le-a poruncit lui Adam şi Evei „să crească şi să se înmulţească“, El le-a poruncit „umpleţi pământul şi supuneţi-l“ (Geneza 1:28). Cuvântul evreiesc tradus cu umpleţi înseamnă „a popula“. Timp de mulţi ani, am auzit avertizări despre suprapopulare şi efectele devastatoare pe care le poate produce. În timp ce unele părţi ale lumii experimentează un impact negativ din cauza unei densităţi extreme a populaţiei, lumea ca un întreg evoluează în direcţia opusă. Într-adevăr, cercetările arată că în anul 2040 populaţia globului va atinge punctul maxim şi apoi va începe să scadă.5
Probabil o problemă mai relevantă decât densitatea populaţiei este cea a felului în care folosim resursele pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a asigura existenţa oamenilor acum şi în viitor. „Pentru că pământul este plin“, a spus El „şi este suficient şi chiar din belşug… Dacă cineva va lua din abundenţă din ceea ce am făcut şi nu va da o parte din ce are, potrivit legii Evangheliei Mele, săracilor şi nevoiaşilor, el îşi va ridica ochii în iad, cu răii, în chinuri“ (vezi D&L 104:17-18). „Inamicul fericirii umane precum şi cauza sărăciei şi înfometării nu este naşterea copiilor“, a spus elder Henry B. Eyring, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. „Este eşecul oamenilor că nu au folosit pământul aşa cum Domnul i-ar fi învăţat s-o facă dacă ar fi întrebat şi s-ar fi supus.“6