VENIŢI SĂ ASCULTAŢI GLASUL UNUI PROFET
Mângâietorul
Cu secole în urmă, Salvatorul i-a condus pe ucenicii Săi preaiubiţi în grădina preferată, Ghetsimani, pentru ultima oară. Isus era conştient de marele chin care Îl aştepta. Cu durere a spus: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi“ (Marcu 14:34).
Cei unsprezece apostoli au simţit fără îndoială – dar nu au putut înţelege – că ceva [grav] prevestitor de rău se va întâmpla. Isus le spusese că-i va părăsi. Ei ştiau că Învăţătorul pe care-L iubeau şi de care depindeau urma să plece undeva, dar unde, nu ştiau. Îl auziseră spunând: „Nu vă voi lăsa orfani… Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:18, 26).
Doresc să avertizez tinerii de acest dar special al Duhului Sfânt. Spiritul alinător al Duhului Sfânt poate rămâne cu noi 24 de ore pe zi: când lucrăm, când ne jucăm, când ne odihnim. Influenţa Lui întăritoare poate fi cu noi tot anul, la bucurie şi la necaz, când ne bucurăm, dar şi când suntem necăjiţi.
Acest Mângâietor poate fi cu noi când căutăm să progresăm. El poate acţiona ca o sursă de revelaţie pentru a ne avertiza de un pericol ameninţător şi, de asemenea, ne ajută să nu facem greşeli. Poate să ne ascută simţurile fireşti, ca să putem vedea mai clar, să auzim mai bine şi să ne amintim ceea ce ar trebui să ne amintim. Este un mijloc de a ne mări fericirea.
Deşi în timpul acestei vieţi, nu putem trăi în prezenţa Salvatorului aşa cum au făcut Simon Petru, Iacov, Ioan, Maria, Marta şi alţii, darul Duhului Sfânt poate fi Mângâietorul nostru, busola noastră sigură.
Din cuvântarea la conferinţa generală din aprilie 1989.