Conferința generală
Nădăjduind în Domnul
Conferința Generală, octombrie 2020


Nădăjduind în Domnul

Credința înseamnă a te încrede în Dumnezeu în perioadele bune și în cele rele, chiar dacă aceasta implică să suferim până vedem brațul Său dezvăluit pentru a ne ajuta.

Dragii mei frați și surori, noi, toți, suntem entuziasmați – dar nimeni nu este mai entuziasmat decât mine – să ascultăm cuvintele de încheiere ale iubitului nostru profet, președintele Russell M. Nelson. Aceasta a fost o conferință minunată, dar este a doua oară când epidemia de COVID-19 a dus la modificarea lucrărilor noastre tradiționale. Suntem atât de obosiți de această răspândire a bolii, încât ne vine să ne smulgem părul din cap! Și se pare că unii dintre frați au făcut deja acest lucru. Trebuie să știți că ne rugăm în mod constant pentru cei care au fost afectați în orice fel, în special, pentru cei care au pierdut persoane dragi. Cu toții suntem de acord că aceste lucruri durează deja de prea mult timp.

Cât trebuie să așteptăm să fim eliberați de greutățile care vin asupra noastră? Ce se întâmplă cu încercările personale pe care trebuie să le îndurăm în timp ce așteptăm și așteptăm și ajutorul pare să vină foarte încet? De ce întârzie ajutorul atunci când poverile par mai grele decât ce putem duce?

Când avem asemenea întrebări, putem, dacă încercăm, să auzim strigătele altei persoane care răsună dintr-o celulă de închisoare rece, umedă și întunecoasă în timpul uneia dintre cele mai reci ierni înregistrate vreodată atunci în acea zonă.

„O, Dumnezeule, unde ești Tu?”, auzim din adâncimile închisorii Liberty. „Și unde este cortul care acoperă locul Tău ascuns? Cât timp va fi oprită mâna ta?”1 Cât timp, Doamne, cât timp?

Așadar, nu suntem primii și nici nu vom fi ultimii care să adreseze asemenea întrebări când suferințele ne împovărează sau când o durere din adâncul inimii nu pare să înceteze. Nu vorbesc despre pandemii sau închisori, ci despre dumneavoastră, familia dumneavoastră și apropiații dumneavoastră care au diverse asemenea încercări. Vorbesc despre dorința puternică a multora care doresc să fie căsătoriți și nu sunt sau care sunt căsătoriți și își doresc ca relația lor să fie mai bună. Vorbesc despre cei care trebuie să înfrunte apariția unei condiții medicale grave, nedorite – poate una incurabilă – sau care trebuie să se confrunte toată viața cu un defect genetic care nu are remediu. Vorbesc despre luptele continue cu încercările legate de sănătatea emoțională și mintală care apasă puternic asupra sufletelor multora care suferă din cauza lor și asupra inimilor celor care îi iubesc și suferă alături de ei. Vorbesc despre cei săraci, despre care Salvatorul ne-a spus să nu îi uităm niciodată, și vorbesc despre dumneavoastră, cei care așteptați întoarcerea unui copil, indiferent de vârstă, care a ales o cale diferită de cea pe care v-ați rugat ca acesta s-o urmeze.

Mai mult, recunosc că însăși această listă lungă cu lucruri pe care fiecare dintre noi le-ar putea aștepta nici nu încearcă să abordeze marile îngrijorări referitoare la economie, politică și societate, cu care ne confruntăm cu toții. Tatăl nostru din Cer Se așteaptă, cu siguranță, ca noi să abordăm aceste problemele publice dureroase, precum și cele personale, dar vor fi momente în viața noastră în care până și cele mai mari eforturi spirituale și rugăciuni sincere, pline de implorare nu vor oferi victoriile pe care ni le dorim atât de mult, fie că este vorba despre marile probleme la nivel global, fie cele mai mici, personale. Așadar, pe măsură ce lucrăm și așteptăm împreună să primim răspunsuri la câteva dintre rugăciunile noastre, vă fac o promisiune în calitate de apostol, că acestea sunt auzite și că lor li se răspunde, deși poate că nu atunci când ne dorim sau în modul în care ne dorim. Dar lor li se răspunde întotdeauna la timpul și în modul în care un părinte atotștiutor și plin de o compasiune eternă ar trebui să răspundă la ele. Dragii mei frați și surori, vă rog să înțelegeți că Celui care niciodată, nu doarme și nu dormitează2 Îi pasă de fericirea și, în cele din urmă, de exaltarea copiilor Săi mai mult decât de oricare alte activități pe care trebuie să le facă o ființă divină. El este dragoste pură, personificată în mod glorios și numele Său este Tată Milostiv.

„Atunci, dacă este adevărat”, v-ați putea întreba, „nu ar trebui ca dragostea și mila Sa să împartă Marea noastră Roșie în două și să ne permită să trecem prin încercările noastre pe pământ uscat? Nu ar trebui să trimită pescăruși din secolul al XXI-lea, zburând de undeva, să înfulece toți greierii enervanți din secolul al XXI-lea?”.

Răspunsul la o asemenea întrebare este: „Da, Dumnezeu poate face miracole instantaneu, dar mai devreme sau mai târziu învățăm că El și numai El îndrumă perioadele din călătoria noastră în viața muritoare”. El administrează acest calendar pentru fiecare dintre noi în parte. Pentru fiecare om infirm vindecat pe loc în timp ce aștepta să intre în scăldătoarea Betesda3, altcineva va petrece 40 de ani în deșert așteptând să intre pe pământul făgăduit.4 Pentru fiecare persoană ca Nefi și Lehi, care au fost protejați în mod divin de flăcări care i-au înconjurat pentru că erau credincioși5, există o persoană, ca Abinadi care este arsă pe rug pentru că este crediniciosă.6 Și ne aducem aminte că același Ilie, care a chemat într-o clipă foc din cer pentru a depune mărturie împotriva preoților lui Baal7, a fost cel care a îndurat o perioadă în care nu a plouat ani de zile și care, o vreme, a fost hrănit doar de mica bucată care putea fi purtată între ghearele unui corb.8 După părerea mea, aceasta nu ar fi putut să se asemene cu ce am numi „masă îmbelșugată”.

Ce încerc să spun? Ideea este că a avea credință înseamnă a te încrede în Dumnezeu în perioadele bune și în cele rele, chiar dacă aceasta implică să suferim până vedem brațul Său dezvăluit pentru a ne ajuta.9 Acest lucru poate fi dificil în lumea modernă în care mulți au ajuns să creadă că cel mai măreț bine în viață este să eviți toată suferința, că nimeni nu trebuie niciodată să sufere din niciun motiv.10 Dar acea concepție nu va duce niciodată la „înălțimea staturii plinătății lui Hristos”11.

Cerându-mi scuze vârstnicului Neal A. Maxwell pentru că îndrăznesc să modific și să extind ceva ce a spus dânsul cândva, și eu sugerez că „viața unei persoane… nu poate fi atât plină de credință, cât și lipsită de stres”. Pur și simplu, nu vom putea „să alunecăm cu naivitate prin viață”, spunând în timp ce ne bucurăm de un alt pahar de limonadă: „Doamne, dă-mi cele mai alese virtuți ale Tale, dar asigură-Te că nu-mi dai mâhnire, nici suferință, nici durere, nici opoziție. Te rog să nu permiți ca cineva să nu mă placă sau să mă trădeze și, cel mai important, să nu permiți niciodată să fiu uitat de Tine sau de cei pe care îi iubesc. De fapt, Doamne, ai grijă să mă ții departe de toate experiențele care Te-au făcut pe Tine să fii divin. Și, apoi, când se termină alunecatul greoi al tuturor, te rog să mă lași să vin să trăiesc în prezența Ta și să pot să mă mândresc cât de similare sunt punctele noastre forte și caracterele noastre pe măsură ce plutesc pe norul meu de creștinism plin de confort”12.

Dragii mei frați și surori, creștinismul oferă alinare, dar, deseori, nu și confort. Calea către sfințenie și fericire, aici și în viața de apoi, este lungă și, uneori, plină de pietre. Este nevoie de timp pentru a merge pe ea și trebuie să fim sârguincioși. Dar, desigur, răsplata acestui lucru este monumentală. Acest adevăr este predicat într-un mod clar și persuasiv în al 32-lea capitol din Alma, din Cartea lui Mormon. În acest capitol, acest măreț înalt preot ne învață că, dacă avem cuvântul lui Dumnezeu sădit în inimă ca o simplă sămânță și, dacă avem suficientă grijă, încât s-o udăm, să rupem buruienile, s-o hrănim și s-o încurajăm, în viitor, va aduce un fruct „care este cel mai prețios… dulce, mai presus decât orice lucru care este dulce”, care, dacă este consumat, duce la o stare în care nu mai există sete sau foame.13

Sunt predate multe lecții în acest capitol remarcabil, dar, esențială pentru fiecare, este axioma că sămânța trebuie să fie hrănită și noi trebuie să avem răbdare să se dezvolte; noi „[așteptăm] cu ochiul credinței fructul [ei]”14. Recolta noastră, spune Alma, vine „încetul cu încetul”15. Nu este de mirare că își încheie remarcabila instruire chemându-ne de trei ori să fim sârguincioși și răbdători în hrănirea cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră, „așteptând”, așa cum spune el, cu „îndelungile [noastre] suferințe… [ca] pomul să facă fructe pentru voi”.16

COVID și cancerul, îndoiala și consternarea, problemele financiare și încercările din familie. Când vor fi ridicate aceste poveri? Răspunsul este „încetul cu încetul”17. Și nu noi hotărâm dacă aceasta va fi o perioadă scurtă sau una îndelungată, dar, prin harul lui Dumnezeu, binecuvântările vor veni la cei care se țin strâns de Evanghelia lui Isus Hristos. Acea problemă a fost rezolvată într-o grădină retrasă și pe un deal public din Ierusalim în urmă cu mult timp.

Când îl vom asculta pe iubitul nostru profet încheind această conferință, fie ca noi să ne aducem aminte, așa cum a dovedit acest lucru Russell Nelson în întreaga lui viață, că cei care „se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii: aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc”18. Mă rog ca, „încetul cu încetul” – mai devreme sau mai târziu – acele binecuvântări să vină la fiecare dintre dumneavoastră care caută alinare în suferință și eliberarea din toate durerile dumneavoastră. Depun mărturie despre dragostea lui Dumnezeu și despre restaurarea Evangheliei Sale glorioase, care este, într-un mod sau altul, răspunsul la orice problemă pe care o avem în viață. În numele mântuitor al Domnului Isus Hristos, amin.