Eu cred în îngeri
Domnul cunoaște încercările pe care le aveți. El vă cunoaște, vă iubește și vă promit că va trimite îngeri să vă ajute.
Dragi frați și surori, eu cred în îngeri, și vreau să vă împărtășesc experiențele mele legate de ei. Făcând acest lucru, sper și mă rog ca noi să recunoaștem importanța îngerilor în viața noastră.
Acestea sunt câteva cuvinte ale vârstnicului Jeffrey R. Holland de la o conferință generală anterioară: „Când vorbim despre cei care sunt unelte în mâinile lui Dumnezeu, ni se amintește că nu toți îngerii sunt din partea cealaltă a vălului. Cu unii dintre ei mergem sau vorbim – aici, acum și în fiecare zi. Unii dintre ei locuiesc în cartierele noastre… Într-adevăr, cerul nu pare niciodată mai aproape ca atunci când vedem dragostea lui Dumnezeu manifestată în bunătatea și devotamentul oamenilor atât de buni și puri, încât singurul cuvânt care-mi vine în minte pentru a-i descrie este angelic („Slujirea îngerilor”, Liahona, nov. 2008, p 30).
Vreau să vorbesc despre îngerii de această parte a vălului. Îngerii care merg printre noi în viața noastră de zi cu zi reprezintă memento-uri puternice ale dragostei pe care Dumnezeu o are pentru noi.
Primii îngeri pe care îi voi menționa sunt cele două surori misionare care m-au învățat Evanghelia când eram tânăr băiat, sora Vilma Molina și sora Ivonete Rivitti. Sora mea mai mică și cu mine am fost invitați la o activitate a Bisericii, unde am făcut cunoștință cu acești doi îngeri. Nu mi-am imaginat niciodată cât de mult mi-ar putea schimba viața acea activitate obișnuită.
Părinții și frații mei nu erau interesați să afle mai multe despre Biserică în acel moment. Nici măcar nu erau dispuși să primească misionarii în casa noastră, așa că participam la lecțiile cu misionarii într-o clădire a Bisericii. Acea încăpere mică, din capelă, a devenit „dumbrava mea sacră”.
La o lună după ce acești îngeri mi-au prezentat Evanghelia, am fost botezat. Aveam 16 ani. Din păcate, nu am o fotografie de la acel eveniment sacru, dar am o fotografie cu sora mea și cu mine în momentul în care am participat la acea activitate. Poate că trebuie să clarific cine sunt persoanele din această fotografie. Eu sunt cel înalt din partea dreaptă.
După cum vă puteți imagina, a rămâne activ în Biserică a fost greu pentru un adolescent al cărui stil de viață tocmai se schimbase și a cărui familie nu urma aceeași cale.
În timp ce încercam să mă acomodez cu noua mea viață, cu o nouă cultură și cu noi prieteni, simțeam că nu îmi găsesc locul. M-am simțit singur și descurajat de multe ori. Știam că Biserica este adevărată, dar mi-a fost greu să simt că fac parte din ea. Deși m-am simțit incomod și nesigur, în timp ce încercam să mă acomodez cu noua mea religie, am găsit curajul de a participa la o conferință a tinerilor care a durat trei zile și care speram că mă va ajuta să-mi fac prieteni noi. Atunci am întâlnit un alt înger salvator pe nume Mônica Brandão.
Era nouă în zonă, după ce se mutase dintr-o altă parte a Braziliei. Ea mi-a atras rapid atenția și, din fericire pentru mine, m-a acceptat ca prieten. Bănuiesc că i-a plăcut mai mult personalitatea mea decât înfățișarea mea.
Pentru că s-a împrietenit cu mine, m-a prezentat prietenilor ei, care, apoi, mi-au devenit prieteni în timp ce ne-am bucurat de multe activități pentru tineri la care am participat mai târziu. Aceste activități au fost foarte importante pentru integrarea mea în această nouă viață.
Acești prieteni buni au adus o mare schimbare, dar faptul că nu învățam Evanghelia în căminul meu, având o familie care să mă susțină, punea în pericol procesul meu de convertire continuă. Interacțiunile mele privind Evanghelia în Biserică au devenit și mai importante pentru procesul meu de convertire continuă. Apoi, alți doi îngeri au fost trimiși de Domnul în ajutor.
Unul dintre ei a fost Leda Vettori, învățătoarea mea de la seminarul de dimineața devreme. Prin dragostea ei înțelegătoare și lecțiile pline de inspirație, ea mi-a dat o doză zilnică din „cuvântul cel bun al lui Dumnezeu” (Moroni 6:4), care îmi era atât de necesar pe parcursul zilei. Acest lucru m-a ajutat să dobândesc tărie spirituală pentru a continua.
Un alt înger trimis să mă ajute a fost președintele Tinerilor Băieți, Marco Antônio Fusco. El a fost, de asemenea, desemnat să fie colegul meu senior în echipa de învățători de acasă. În pofida lipsei mele de experiență și a aspectului diferit, el mi-a dat însărcinări de a preda la adunările noastre ale cvorumului preoților și în cadrul învățământului de acasă făcut prin vizite. El mi-a oferit șansa de a acționa și de a învăța și de a nu fi doar un observator al Evangheliei. El a avut încredere în mine, mai mult decât am avut eu încredere în mine.
Mulțumită tuturor acestor îngeri și multor altora pe care i-am întâlnit pe parcursul acelor ani importanți de la început, am primit suficientă tărie pentru a rămâne pe cărarea legămintelor pe măsură ce am dobândit o mărturie spirituală despre adevăr.
Și tânăra aceea care a fost precum un înger, Mônica? După ce am slujit amândoi în misiune, ea a devenit soția mea.
Nu cred că a fost o coincidență faptul că prietenii buni, responsabilitățile din cadrul Bisericii și a fi hrănit cu bunul cuvânt a lui Dumnezeu au făcut parte din acest proces. Președintele Gordon B. Hinckley ne-a învățat cu înțelepciune: „Nu este un lucru ușor să faci trecerea de la viața obișnuită la a fi membru al acestei Biserici. Înseamnă să pierzi legături vechi. Înseamnă să lași în urmă prieteni. Poate însemna să lași deoparte lucruri dragi în care ai crezut. Poate necesita o schimbare a unor obiceiuri și o înfrânare a poftelor. În atât de multe cazuri, înseamnă singurătate și chiar frică de necunoscut. În perioadele grele din viața unui convertit, acesta trebuie hrănit și întărit” („There Must Be Messengers”, Ensign, oct. 1987).
Mai târziu, dânsul a adăugat: „Fiecare dintre ei are nevoie de trei lucruri: un prieten, o responsabilitate și să fie hrănit cu «cuvântul cel bun al lui Dumnezeu»” („Converts and Young Men”, Ensign, mai 1997, p. 47).
De ce vă împărtășesc aceste experiențe?
În primul rând, pentru a trimite un mesaj celor care trec printr-un proces similar în acest moment. Poate că sunteți un nou convertit sau redeveniți activi în Biserică după ce ați rătăcit o vreme sau sunteți doar cineva care se străduiește să se integreze. Vă rog, vă rog mult, nu renunțați la eforturile dumneavoastră de a face parte din această mare familie. Aceasta este adevărata Biserică a lui Isus Hristos!
Când vine vorba de fericirea și salvarea dumneavoastră, merită întotdeauna să continuați să încercați. Merită efortul de a vă schimba stilul de viață și tradițiile. Domnul cunoaște încercările pe care le aveți. El vă cunoaște, vă iubește și vă promit că va trimite îngeri să vă ajute.
Salvatorul a spus: „Eu voi merge în fața voastră. Voi fi la dreapta voastră și la stânga voastră și Spiritul Meu va fi în inima voastră și îngerii mei în jurul vostru pentru a vă susține” (Doctrină și legăminte 84:88).
Al doilea scop pentru care împărtășesc aceste experiențe este să trimit un mesaj tuturor membrilor Bisericii – tuturor. Trebuie să ne amintim că nu este ușor pentru noii convertiți, prietenii care se întorc și cei care au un stil de viață diferit să se integreze imediat. Domnul cunoaște încercările de care aceștia au parte și El caută îngeri dornici să ajute. Domnul caută întotdeauna voluntari dornici să fie îngeri în viața altora.
Dragi frați și surori, ați fi dornici să fiți un instrument în mâinile Domnului? Ați fi dornici să fiți unul dintre acești îngeri? Să fiți un mesager, trimis de Dumnezeu, de această parte a vălului, pentru cineva pentru care El își face griji? El are nevoie de dumneavoastră. Ei au nevoie de dumneavoastră.
Desigur, putem conta întotdeauna pe misionarii noștri. Ei sunt întotdeauna acolo, primii care se înrolează în această muncă angelică. Dar ei nu sunt suficienți.
Dacă vă uitați cu atenție în jur, veți găsi multe persoane care au nevoie de ajutorul unui înger. Este posibil ca aceste persoane să nu poarte cămăși albe, rochii sau îmbrăcăminte standard de duminica. Poate că stau singuri, în partea din spate a capelei sau a sălii de clasă, uneori simțindu-se ca și cum ar fi invizibili. Poate coafura lor este puțin extremă sau vocabularul lor este diferit, dar sunt acolo și încearcă.
Unii poate se întrebă: „Ar trebui să continui să mă întorc?, Ar trebuie să continui să încerc?”. Alții se întrebă dacă, într-o zi, se vor simți acceptați și iubiți. Este nevoie de îngeri, chiar acum; îngeri care sunt dornici să-și părăsească zona de confort pentru a-i îmbrățișa; „[oameni care sunt] atât de buni și puri, încât singurul cuvânt care-mi vine în minte [pentru a-i descrie] este angelic” (Jeffrey R. Holland, „Slujirea îngerilor”, p. 30).
Dragi frați și surori, eu cred în îngeri! Suntem cu toții astăzi aici, o armată uriașă de îngeri puși deoparte pentru aceste zile din urmă, pentru a acționa în numele unui Creator iubitor. Promit că, dacă suntem dornici să slujim, Domnul ne va oferi ocazii de a fi îngeri care slujesc. El știe cine are nevoie de ajutorul îngerilor și îi va pune în calea noastră. Domnul îi pune zilnic în calea noastră pe cei care au nevoie de ajutor angelic.
Sunt foarte recunoscător pentru numeroșii îngeri pe care Domnul i-a pus în calea mea de-a lungul vieții mele. A fost nevoie de ei. De asemenea, sunt recunoscător pentru Evanghelia Sa, care ne ajută să ne schimbăm și ne oferă șansa de a fi mai buni.
Aceasta este o Evanghelie a dragostei, o Evanghelie a slujirii. Mărturisesc despre aceasta în numele lui Isus Hristos, amin.