Darul extraordinar al Fiului
Prin Isus Hristos, putem scăpa de agonia pe care merităm să o suferim din cauza neajunsurilor noastre morale și putem birui agonia de care avem parte, deși nu o merităm, din cauza neșansei din viața muritoare.
Vara trecută, în timp ce citeam din Cartea lui Mormon pentru o lecție din cadrul programei Vino și urmează-Mă, am fost uimit de relatarea lui Alma potrivit căreia, atunci când a devenit pe deplin conștient de păcatele sale, nu a fost „nimic la fel de [extraordinar] și de amar ca durerile [sale]” 1 . Mărturisesc că acea referire la durere extraordinară mi-a atras atenția, în parte, din cauza faptului că, în acea săptămână, m-am luptat să elimin o piatră la rinichi de șapte milimetri. Niciodată nu a trăit un om asemenea „lucruri mari”, când „[un lucru mic și simplu]” a fost „[înfăptuit]” 2 .
Am remarcat, de asemenea, limbajul lui Alma deoarece cuvântul extraordinar este folosit, de obicei, pentru a descrie lucruri de o frumusețe excepțională sau măreție incomparabilă. De exemplu, Joseph Smith a observat că îngerul Moroni purta mantii de „un alb [extraordinar]”, „un alb care întrecea orice [văzuse] vreodată pe pământ” 3 . Cu toate acestea, cuvântul extraordinar poate exprima un fel de intensitate extremă chiar și a lucrurilor rele. Astfel, Alma și cele mai bune dicționare leagă suferința extraordinară cu faptul de a fi „chinuit”, „torturat” și „sfâșiat” în „cel mai înalt grad” 4 .
Ilustrarea lui Alma reflectă realitatea obiectivă că, la un anumit moment, vina deplină, chinuitoare a fiecărui păcat pe care îl comitem trebuie să fie simțită. Dreptatea cere acest lucru și Dumnezeu Însuși nu poate să-l schimbe. 5 Când Alma și-a amintit „toate” păcatele sale – mai ales cele care au distrus credința altora – suferința sa a fost realmente insuportabilă și gândul că trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu l-a umplut cu „o groază de negrăit”. El a dorit să „[dispară] atât în suflet, cât și în trup” 6 .
Cu toate acestea, Alma a spus că totul a început să se schimbe în momentul în care, și-a „amintit” de profețita „[venire a] unui Isus Hristos… ca să ispășească pentru păcatele lumii” și el a „implorat în inima [sa]: O, Isuse, Fiu al lui Dumnezeu, ai milă de mine”. Cu acel unic gând și acea unică rugăminte, sufletul lui Alma a fost umplut de o bucurie extraordinară, „tot atât de mare cât fusese durerea [sa]” 7 .
Nu trebuie să uităm niciodată că scopul real al adevăratei pocăințe este să ia nefericirea certă și să o transforme în fericire pură. Datorită bunătății Sale „fără întârziere” 8 , în momentul în care venim la Hristos – arătând credință în El și o schimbare adevărată a inimii – greutatea zdrobitoare a păcatelor noastre începe să se mute de pe spatele nostru pe al Său. Acest lucru este posibil doar pentru că El, care este fără păcat, a suferit „agonia infinită și de negrăit” 9 a fiecărui păcat din universul creațiilor Sale, pentru toate creațiile Sale – o suferință atât de cumplită, încât a făcut să țâșnească sânge din fiecare por al Său. De aceea, din experiență directă, personală, Salvatorul ne avertizează, în scripturile moderne, că noi nu știm cât de „[extraordinare]” vor fi „suferințele” noastre dacă nu ne pocăim. Dar, cu generozitate profundă, El clarifică, de asemenea: „Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toți, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi” 10 – o pocăință care ne permite să „[gustăm] din bucuria nemărginită” pe care a gustat-o Alma 11 . Pentru această doctrină: „Eu mă minunez” 12 . Și totuși, uimitor, Hristos oferă și mai mult.
Uneori, durerea extraordinară nu vine din cauza păcatului, ci a greșelilor neintenționate, acțiunilor altora sau forțelor pe care nu le putem controla. În aceste momente, ați putea să strigați asemenea psalmistului neprihănit:
„Îmi tremură inima în mine, și mă cuprinde spaima morții,
mă apucă frica și groaza și mă iau fiorii…
«O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura, și aș găsi undeva odihnă!»” 13 .
Știința medicală, consilierea de specialitate sau repunerea legală în drepturi pot ajuta la alinarea acestor suferințe. Dar, observați, toate darurile bune – inclusiv acestea – vin de la Salvator. 14 Indiferent de cauzele celor mai rele răni și dureri ale noastre, sursa supremă de alinare este aceeași: Isus Hristos. Doar El deține întreaga putere și balsamul vindecător pentru a corecta fiecare greșeală, îndrepta fiecare rău, corecta fiecare imperfecțiune, vindeca fiecare rană și oferi fiecare binecuvântare întârziată. Asemenea martorilor din vechime, eu depun mărturie că „n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre” 15 , ci un Mântuitor iubitor, care a coborât de pe tronul Său și a mers înainte „răbdând dureri și ispite de toate felurile… ca El să știe… cum să-i ajute pe oameni” 16 .
Pentru oricine din zilele noastre ale cărui dureri sunt atât de intense sau atât de unice, încât simțiți că nimeni altcineva nu ar putea să le înțeleagă pe deplin, aveți dreptate într-o oarecare măsură. Poate că nu există niciun membru al familiei, prieten sau conducător al preoției – oricât de sensibil și bine intenționat ar putea fi fiecare – care să știe precis ceea ce simțiți sau care să aibă cuvintele exacte care să vă ajute să vă vindecați. Dar să știți acest lucru: există Cineva care înțelege perfect prin ce treceți, Care este „mai puternic decât tot pământul” 17 și Care „poate să facă nespus mai mult decât [cereți sau gândiți dumneavoastră]” 18 . Procesul se va desfășura în modul Său și la timpul Său, dar Hristos este întotdeauna pregătit să vindece fiecare părticică și fiecare aspect al agoniei dumneavoastră.
În timp ce Îi permiteți să facă astfel, veți descoperi că suferința dumneavoastră nu a fost în zadar. Vorbind despre mulți dintre cei mai mari eroi din Biblie și despre durerile lor, apostolul Pavel a spus că „Dumnezeu… a oferit unele lucruri mai bune pentru ei, prin suferințele lor, pentru că fără suferințe ei nu puteau fi făcuți perfecți” 19 . Vedeți, natura adevărată a lui Dumnezeu și scopul existenței pământești este fericirea 20 , dar nu putem deveni ființe perfecte, cu o bucurie divină, fără experiențe care ne încearcă, uneori foarte profund. Apostolul Pavel spune că Salvatorul Însuși a fost făcut etern „[desăvârșit], prin suferințe” 21 . De aceea, trebuie să vă păziți de șoaptele satanice care vă spun că, dacă ați fi o persoană mai bună, ați evita astfel de încercări.
Trebuie, de asemenea, să vă împotriviți minciunii de același fel că suferințele dumneavoastră sugerează, cumva, că vă aflați în afara cercului de aleși ai lui Dumnezeu, care par să treacă ușor de la o stare binecuvântată la alta. În schimb, vedeți-vă așa cum v-a văzut Ioan Revelatorul în măreața sa revelație despre zilele din urmă. Pentru că Ioan a văzut „o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe… și care strigau cu glas tare, și ziceau: «Mântuirea este a Dumnezeului nostru»” 22 .
Când a fost întrebat: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?”, Ioan a primit răspunsul: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele, și le-au albit în sângele Mielului” 23 .
Dragi frați și surori, dacă dumneavoastră continuați să fiți neprihăniți chiar și în timp ce suferiți, aceasta vă ajută să vă calificați drept aleși ai lui Dumnezeu, și nu vă deosebiți de aceștia. Și promisiunile lor devin promisiunile dumneavoastră. După cum declară Ioan, „nu [vă] va mai fi foame, nu [vă] va mai fi sete; [nu vă] va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, Care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul [dumneavoastră], [vă] va duce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii [dumneavoastră]” 24 .
„Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere.” 25
Vă depun mărturie că, datorită bunătății de necrezut a lui Isus Hristos și ispășirii Sale infinite, putem scăpa de agonia pe care merităm să o suferim din cauza neajunsurilor noastre morale și putem birui agonia de care avem parte, deși nu o merităm, din cauza neșansei din viața muritoare. Sub îndrumarea Sa, destinul dumneavoastră divin va fi unul de o măreție incomparabilă și o bucurie de nedescris – o bucurie atât de intensă și atât de unică pentru dumneavoastră, încât „[cenușa]” dumneavoastră va deveni o frumusețe care va „[întrece] orice [ați văzut] vreodată pe pământ” 26 . Ca dumneavoastră să puteți gusta această fericire acum și să puteți fi plini de ea pentru totdeauna, vă invit să faceți ceea ce a făcut Alma: lăsați-vă mintea să se prindă cu putere de darul extraordinar al Fiului lui Dumnezeu, așa cum a fost revelat prin Evanghelia Sa în Biserica Sa adevărată și vie. În numele lui Isus Hristos, amin.