Căminul: şcoala vieţii

Aprilie 2013

Căminul: şcoala vieţii

Vârstnicul Enrique R. Falabella

din Cei Şaptezeci

Imagine

[Lecţiile] se învaţă acasă – locul de pe pământ care poate deveni un colţ de rai.

Unii părinţi au ca motiv de scuză pentru greşelile făcute în cămin faptul că nu există şcoală în care să poată învăţa cum să fie părinţi buni.

În realitate, există o astfel de şcoală şi poate fi cea mai bună dintre toate. Această şcoală se numeşte cămin.

În timp ce mă gândesc la experienţe din trecutul meu, îmi amintesc momente preţioase pe care le-am trăit alături de soţia mea. În timp ce vă voi împărtăşi aceste experienţe, poate vă veţi aminti experienţe proprii – atât fericite, cât şi triste din care învăţăm în egală măsură.

1. Templul este locul

Când m-am întors din misiune, am cunoscut o tânără frumoasă cu părul negru şi lung până în talie. Avea ochii mari şi foarte luminoşi şi un zâmbet molipsitor. M-a cucerit din prima clipă în care am văzut-o.

Soţia mea îşi stabilise obiectivul de a se căsători în templu, deşi atunci era nevoie de o călătorie de aproximativ 6.400 de kilometri pentru a ajunge la cel mai apropiat templu.

Căsătoria noastră civilă a fost atât un eveniment fericit, cât şi unul trist, căci am fost căsătoriţi doar pentru această viaţă. Ofiţerul stării civile a rostit cuvintele: „Şi acum vă declar soţ şi soţie”, dar a adăugat imediat după aceea, „până când moartea vă va despărţi”.

Aşadar am făcut sacrificiile necesare pentru a economisi suficienţi bani să cumpărăm două bilete dus până la Templul Mesa din Arizona.

În templu, am îngenuncheat înaintea altarului, iar un slujitor autorizat a rostit cuvintele pe care am dorit să le aud, prin care am fost declaraţi soţ şi soţie pentru timp şi toată eternitatea.

Un prieten ne-a invitat la Şcoala de duminica. În timpul adunării, s-a ridicat şi ne-a prezentat celor din clasă. La sfârşitul adunării, un frate s-a apropiat de mine şi a dat mâna cu mine, dându-mi o bancnotă de 20 de dolari. La scurt timp după aceea, un alt frate mi-a întins mâna şi, spre surprinderea mea, mi-a dat, de asemenea, o bancnotă. M-am uitat repede după soţia mea, care se afla în cealaltă parte a încăperii, şi am strigat: „Blanquy, dă mâna cu fiecare!”.

După puţin timp primisem suficienţi bani pentru a ne întoarce în Guatemala.

„În gloria celestă sunt trei ceruri sau grade;

Şi, pentru a-l obţine pe cel mai înalt, un om trebuie să intre în acest ordin al preoţiei”¹.

2. E nevoie de două persoane pentru a se isca o ceartă

Unul dintre motto-urile soţiei mele este: „E nevoie de două persoane pentru a se isca o ceartă, iar eu nu voi fi niciodată una dintre ele”.

Domnul a descris în mod clar trăsăturile care trebuie să se reflecte în relaţiile noastre cu alţi oameni. Acestea sunt convingerea, răbdarea îndelungată, bunătatea, blândeţea şi dragostea sinceră².

În anumite culturi, actele de violenţă domestică au loc din ce în ce mai puţin, ceea ce ne bucură. Cu toate acestea, suntem încă departe de a elimina abuzul emoţional. Răul cauzat de această formă de abuz rămâne întipărit în mintea noastră, ne afectează personalitatea, sădeşte sentimente de ură în inimile noastre, duce la pierderea încrederii în sine şi ne umple de frică.

Pecetluirea în templu ca soţ şi soţie nu este suficientă. Trebuie, de asemenea, să trăim o viaţă celestială.

3. Un copil care cântă este un copil fericit

Acesta este un alt motto pe care soţia mea îl aminteşte în mod frecvent.

Salvatorul a înţeles importanţa muzicii sacre. În scripturi este consemnat că, după ce au sărbătorit Paştele: „Au cântat cântările de laudă [şi] au ieşit în muntele Măslinilor”³.

Şi, vorbind prin intermediul profetului Joseph Smith, El a spus: „Pentru că sufletul Meu se bucură în cântecul inimii; da, cântecul drepţilor este o rugăciune pentru Mine şi i se va răspunde cu o binecuvântare asupra capetelor lor”⁴.

Cât de emoţionant este să auzim un copil, care a fost învăţat de părinţii săi, cum cântă „Copil al Domnului”⁵!

4. Vreau să-mi dai o îmbrăţişare

Cuvintele „te iubesc”, „mulţumesc foarte mult” şi „iartă-mă” sunt ca un leac pentru suflet. Ele transformă lacrimile în fericire. Oferă alinare sufletului abătut şi sunt în ton cu sentimentele pline de tandreţe ale inimii noastre. Aşa cum plantele se ofilesc fără apa atât de necesară, iubirea noastră se stinge şi moare dacă punem capăt cuvintelor şi gesturilor de dragoste.

Îmi amintesc zilele în care obişnuiam să trimitem scrisori de dragoste prin poştă, cum adunam câteva monede pentru a-i suna pe cei dragi ai noştri dintr-o cabină telefonică sau cum desenam ori scriam poezii de dragoste pe coli albe de hârtie.

Astăzi, toate acestea par atât de demodate încât le-am putea expune într-un muzeu!

Tehnologia din zilele noastre ne permite să înfăptuim miracole. Cât de uşor este a trimite un mesaj text de dragoste şi recunoştinţă! Tinerii fac acest lucru tot timpul. Mă întreb dacă acest obicei şi altele, la fel de frumoase, continuă după ce ne întemeiem un cămin. În unul dintre mesajele text pe care le-am primit recent de la soţia mea este scris: „O îmbrăţişare cât cerul de mare, un sărut cald ca soarele şi o seară luminoasă ca luna. Să ai o zi frumoasă, te iubesc”.

Simt că plutesc de fericire când primesc un astfel de mesaj.

Tatăl nostru din Cer este un exemplu desăvârşit când vine vorba de exprimarea iubirii. Când L-a prezentat pe Fiul Său, El a folosit cuvintele: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”⁶.

5. Îndrăgesc Cartea lui Mormon şi Îl iubesc pe Salvatorul meu, Isus Hristos

Mă emoţionez când o văd pe soţia mea că citeşte Cartea lui Mormon în fiecare zi. Când face aceasta, simt mărturia pe care o are, prin simplul fapt că văd bucuria de pe chipul ei în timp ce citeşte paragrafele care mărturisesc despre misiunea Salvatorului.

Cât de înţelepte sunt cuvintele Salvatorului nostru: „Cercetaţi scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine”⁷!

Inspirat de acestea, am întrebat-o pe nepoata mea, Raquel, care a învăţat recent să citească: „Ce-ai spune dacă ţi-ai stabili un obiectiv să citeşti Cartea lui Mormon?”.

Răspunsul ei a fost: „Bunicule, dar e foarte greu. Este o carte mare”.

Apoi am rugat-o să citească o pagină pentru mine. Am luat un ceas şi am cronometrat-o. I-am spus: „Ţi-a luat doar trei minute, iar versiunea în limba spaniolă a Cărţii lui Mormon are 642 de pagini, aşadar ai nevoie de 1.926 de minute”.

Ca să nu o sperii şi mai mult, am împărţit acel număr la 60 de minute şi i-am spus că ar avea nevoie de doar 32 de ore să o citească – mai puţin de o zi şi jumătate!

Apoi mi-a spus: „Atunci e aşa de uşor, bunicule”!

În cele din urmă, Raquel, fratele ei Esteban şi ceilalţi nepoţi ai noştri au avut nevoie de mai mult timp decât atât deoarece aceasta este o carte ce trebuie citită în spiritul rugăciunii şi meditaţiei.

Odată cu trecerea timpului, pe măsură ce învăţăm să ne desfătăm în scripturi, vom exclama asemenea psalmistului: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea”⁸!

6. Nu este suficient să cunoaştem scripturile; trebuie să trăim în acord cu principiile lor

Îmi amintesc că, după ce m-am întors din misiune, timp în care citisem scripturile cu sârguinţă, am crezut că ştiam totul. În timp ce am mers împreună la întâlniri, Blanquy şi cu mine am studiat scripturile împreună. Am folosit multe dintre notiţele şi referinţele făcute de mine pentru a-i împărtăşi cunoştinţele mele despre Evanghelie. După ce ne-am căsătorit am ajuns la o concluzie izbitoare în timp ce am învăţat o lecţie importantă de la ea: poate că am încercat să o învăţ Evanghelia, dar ea m-a învăţat cum să o pun în practică.

Când Salvatorul a încheiat cuvântarea de pe munte, El a oferit acest sfat înţelept: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă”⁹.

Cei care trăiesc conform principiilor celestiale găsite în scripturi oferă alinare celor aflaţi în suferinţă. Aduc bucurie celor deprimaţi, îndrumare celor pierduţi, pace celor aflaţi în suferinţă şi oferă călăuzire sigură celor care caută adevărul.

În concluzie:

Templul este locul.
E nevoie de două persoane pentru a se isca o ceartă, iar eu nu voi fi niciodată una dintre ele.
Un copil care cântă este un copil fericit.
Vreau să-mi dai o îmbrăţişare.
Îndrăgesc Cartea lui Mormon şi Îl iubesc pe Salvatorul meu, Isus Hristos.
Nu este suficient să cunoaştem scripturile; trebuie să trăim în acord cu principiile lor.

Aceste lecţii şi multe altele se învaţă acasă – locul de pe pământ care poate deveni un colţ de rai¹⁰. Depun mărturie că Evanghelia lui Isus Hristos şi planul Tatălui nostru Ceresc oferă o călăuză sigură în această viaţă şi promisiunea vieţii veşnice, în numele lui Isus Hristos, amin.