2010-2019
Preoţia lui Aaron
Note de subsol

Hide Footnotes

Temă

Preoţia lui Aaron

Preoţia pe care o deţineţi este un dar special, căci Cel care îl oferă este Însuşi Domnul. Folosiţi-l, îndepliniţi-vă cu credinţă şi sârguinţă îndatoririle preoţiei şi trăiţi demni de ea.

Când am vorbit în cadrul conferinţei generale acum 25 de ani, am prezentat un material ajutător vizual care a stat alături de mine. Era nepotul meu cel mai mare. Primise, de curând, Preoţia aaronică şi fusese rânduit la oficiul de diacon. Am profitat de ocazia aceea pentru a-i adresa lui comentariile mele despre importanţa primirii Preoţiei aaronice.

I-am spus nepotului meu:

„Nu sunt foarte mulţumit de lucrurile lumeşti pe care tu şi alţi tineri băieţi le moşteniţi în timp ce vă asumaţi rolul de a deveni bărbaţi. Deşi noi, care suntem mai bătrâni, avem vârsta şi suntem în măsură să influenţăm lumea, cred că v-am dezamăgit profund lăsând lumea să devină ceea ce este. Acest lucru te pune în situaţia să te asociezi cu mulţi dintre aceia care nu au fost educaţi, astfel încât să înţeleagă sau să respecte valorile tradiţionale. Astfel, presiunea care vine din partea celor de vârsta ta devine mult mai puternică şi mai greu de suportat.

Am adus în căminele noastre radiourile, picupurile şi televizoarele. Deşi fiecare dintre acestea are potenţialul de a oferi divertisment de bună calitate, prea multe dintre lucrurile care s-au produs pentru plăcerea noastră de a asculta şi a privi nu sunt de o calitate care să-i inspire şi să-i încurajeze pe tinerii băieţi. De fapt, majoritatea lucrurilor care s-au produs sunt degradante. Apăsarea unui buton în căminul vostru poate să vă distrugă percepţia cu privire la ce este drept şi ce este greşit” („I Confer the Priesthood of Aaron” Ensign, noiembrie 1985, p. 46).

Cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât mai mult ele rămân aceleaşi – cu excepţia tehnologiei. Sunt tentat să-i întreb pe tinerii băieţi din Preoţia aaronică dacă ştiu, măcar, ce este un picup. Pentru cei care nu ştiu, picupul era un aparat din sufrageria familiei la care noi trebuia să ne ducem şi să-l pornim pentru a asculta muzică. Închipuiţi-vă că – în loc să-l fi putut purta cu noi peste tot, trebuia să ne ducem acolo unde era el.

L-am învăţat, de asemenea, pe nepotul meu, Terry, patru lecţii inspirate din povestea lui Daniel din Vechiul Testament. I-am spus (1) să îşi menţină trupul sănătos şi curat; (2) să îşi dezvolte intelectul şi să devină înţelept; (3) să fie puternic şi să reziste ispitei într-o lume invadată de aceasta; şi (4) să se încreadă în Domnul, mai ales când are nevoie de protecţia Sa.

Sfatul meu pentru Terry l-am încheiat cu aceste cuvinte: „Aceste povestiri din scripturi nu se vor demoda niciodată. Vor fi la fel de interesante şi atunci când le vei citi în calitate de diacon, învăţător, preot, misionar, învăţător de acasă, preşedinte al cvorumului vârstnicilor sau de orice altceva te va chema Domnul să fii. Te vor învăţa să ai credinţă, curaj, dragoste faţă de aproapele tău, siguranţă şi încredere în Domnul” (Ensign, noiembrie 1985, p. 48).

Sunt fericit să spun că Terry a fost fidel însărcinării pe care i-am dat-o cu 25 de ani în urmă. Mai târziu, el a primit Preoţia lui Melhisedec, a slujit cu credinţă în misiune, în prezent, slujeşte ca preşedinte al cvorumului vârstnicilor şi, bineînţeles, este tatăl unei frumoase fete.

Multe lucruri s-au schimbat în ultimii douăzeci şi cinci de ani. Un alt lucru care s-a întâmplat este acela că mulţi dintre nepoţii mei au crescut şi au, la rândul lor, copii. Vara aceasta am avut ocazia de a sta într-un cerc de deţinători ai preoţiei şi de a-mi aşeza mâinile pe capul celui mai mare strănepot al meu, în timp ce tatăl său îi conferea Preoţia aaronică. Deşi strănepotul meu nu este prezent pentru a sta alături de mine azi, aş dori să-mi adresez cuvântarea lui şi vouă, minunaţi tineri băieţi care deţineţi Preoţia aaronică.

Primirea Preoţiei aaronice este o binecuvântare foarte specială. Istoria consemnează ziua glorioasă în care preoţia a fost restaurată pe pământ, dând oamenilor dreptul de a acţiona, din nou, ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu, atunci când înfăptuiesc sfintele rânduieli ale preoţiei. Oliver Cowdery a sosit, la casa lui Joseph Smith din Harmony, Pennsylvania, în ziua de 5 aprilie a anului 1829. Oliver l-a întrebat pe profetul Joseph Smith despre munca sa de traducere a unei scrieri străvechi, Cartea lui Mormon. Convingându-se de natura divină a lucrării, Oliver a fost de acord să acţioneze în calitate de copist în vederea ducerii la capăt a traducerii. Munca de traducere a înaintat rapid de îndată ce Oliver s-a angajat că va lucra în calitate de copist.

La data de 15 mai a anului 1829, Joseph şi Oliver ajunseseră la 3 Nefi. Consemnarea vizitei Salvatorului înviat în emisfera vestică şi învăţăturile Sale despre botez i-a entuziasmat. Pe măsură ce citeau din 3 Nefi, au început să-şi adreseze întrebări despre botez. Ce modalitate de botez era corectă şi cine avea autoritatea de a înfăptui această rânduială salvatoare sacră? Au căutat un răspuns la aceste întrebări doctrinale fundamentale. Au hotărât să caute răspunsul rugându-se şi, apoi, au mers într-un loc din apropiere, de pe malul râului Susquehanna. S-au rugat şi şi-au exprimat sentimentele sincere, iar cerurile li s-au deschis. A apărut un înger care s-a prezentat ca fiind Ioan Botezătorul şi le-a spus lui Joseph şi lui Oliver că el acţiona sub îndrumarea lui Petru, Iacov şi Ioan, care deţineau cheile preoţiei mai mari (vezi Joseph Smith – Istorie 1:72).

Aşezându-şi mâinile pe capetele lor, el a spus: „Vouă, tovarăşilor mei în slujire, în numele lui Mesia, eu vă confer preoţia lui Aaron, care deţine cheile slujirii îngerilor, ale Evangheliei pocăinţei şi ale botezului prin scufundare pentru iertarea păcatelor; şi aceasta nu va mai fi niciodată luată de pe pământ, până ce fiii lui Levi nu vor oferi din nou Domnului o ofrandă în neprihănire” (D&L 13:1).

Mai târziu, Oliver a descris evenimentul cu aceste cuvinte: „Dar… gândeşte-te, gândeşte un moment, ce bucurie ne-a umplut inima şi cu ce surpriză trebuie să fi îngenuncheat… când am primit din mâna Lui sfânta preoţie” (Notă de susbsol la Joseph Smith – Istorie 1:71).

După ce omenirea aşteptase secole la rând ca autoritatea lui Dumnezeu să fie restaurată, puterea şi gloria Preoţiei aaronice a fost readusă pe pământ. În secţiunea 107 din Doctrină şi legăminte, învăţăm de ce preoţia mai mică se numeşte Preoţia aaronică:

„A doua preoţie este numită Preoţia lui Aaron, deoarece a fost conferită lui Aaron şi seminţiei sale de-a lungul tuturor generaţiilor lor.

Aceasta este numită preoţia mică deoarece este o anexă a preoţiei mai mari sau a Preoţiei lui Melhisedec şi are putere în administrarea rânduielilor temporale…

Puterea şi autoritatea preoţiei mai mici sau a Preoţiei aaronice este dreptul de a deţine cheile slujirii îngerilor şi de a administra rânduielile temporale, litera Evangheliei, botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor, în concordanţă cu legămintele şi poruncile” (D&L 107:13–14, 20).

Tinerii băieţi deţinători ai Preoţiei aaronice nu primesc doar puterea şi autoritatea de a fi reprezentanţi ai Domnului în îndeplinirea responsabilităţilor preoţiei lor, ci primesc şi cheile slujirii îngerilor.

Dragi tineri băieţi deţinători ai Preoţiei aaronice, vă mărturisesc că Domnul este obligat printr-un legământ solemn să vă binecuvânteze vieţile în conformitate cu credinţa voastră. Dacă veţi da ascultare glasului de avertizare al Duhului Sfânt şi veţi urma îndrumarea Sa, veţi fi binecuvântaţi cu slujirea îngerilor. Această binecuvântare va aduce înţelepciune, cunoaştere, putere şi glorie vieţilor voastre. Aceasta este o binecuvântare sigură, promisă vouă de către Domnul.

Cu câteva luni în urmă, am avut ocazia de a participa la adunarea de post şi mărturii dintr-o episcopie. Unul dintre cei care s-au ridicat să-şi depună mărturiile a fost un sfătuitor al Preoţiei aaronice. Mărturia sa m-a făcut să apreciez din nou ce înseamnă, pentru un deţinător al Preoţiei aaronice, să deţină cheile slujirii îngerilor.

Sfătuitorul a descris câteva dintre experienţele pe care le-a avut în acea dimineaţă cu câţiva deţinători ai Preoţiei aaronice din episcopie. În timp ce mergea la biserică, a observat doi tineri diaconi mergând la casele membrilor cu plicuri pentru darurile de post. A fost impresionat de felul în care erau îmbrăcaţi, în cele mai bune haine de duminică pe care le aveau, şi de felul demn în care îşi îndeplineau însărcinarea. Apoi, a însoţit doi preoţi pentru a administra împărtăşania la un cămin pentru bărbaţi cu dizabilităţi fizice şi psihice. Aceasta a fost prima ocazie pentru aceşti doi tineri băieţi de a vizita acel cămin, iar sfătuitorul lor a observat modul respectuos şi grijuliu în care şi-au îndeplinit această însărcinare a preoţiei lor.

Apoi, sfătuitorul a împărtăşit o experienţă scurtă care l-a impresionat profund, pentru că unul dintre preoţi i-a amintit ce înseamnă cu adevărat să fii un ucenic fidel al lui Isus Hristos – un înger care slujeşte în adevăratul sens al cuvântului. Tânărul preot, care oferea apa congregaţiei, a ajuns la un bărbat care părea să sufere de sindromul Down. Din pricina stării sale de sănătate, acest om nu putea să ia paharul din tavă pentru a bea din el. Acest tânăr preot şi-a dat imediat seama de situaţie. I-a sprijinit capul cu mâna stângă ca acesta să poată bea iar, cu mâna dreaptă, a luat un pahar din tavă şi, cu blândeţe, l-a dus uşor la buzele bărbatului. Pe faţa bărbatului s-a putut vedea o expresie de mulţumire – expresia unei persoane căreia i se slujise. Acest minunat tânăr băiat şi-a continuat apoi însărcinarea de a oferi apa binecuvântată celorlalţi membri ai congregaţiei.

Sfătuitorul şi-a exprimat, în mărturia lui, sentimentele pe care le-a avut în acel moment delicat. A spus că a lăcrimat în tăcere de bucurie şi a ştiut că Biserica era pe mâini bune cu aceşti deţinători tineri, grijulii şi supuşi ai Preoţiei aaronice.

Preşedintele Ezra Taft Benson a spus cândva: „Aduceţi la mine un tânăr băiat care s-a păstrat curat din punct de vedere moral şi a participat cu credinţă la adunările sale din cadrul Bisericii. Aduceţi la mine un tânăr băiat care şi-a îndeplinit cu credinţă şi sârguinţă îndatoririle sale în cadrul preoţiei, a primit premiul Datoria faţă de Dumnezeu şi care este cercetaş. Aduceţi la mine un tânăr băiat care este absolvent al seminarului şi care are o mărturie puternică despre Cartea lui Mormon. Aduceţi la mine un asemenea băiat şi eu vă voi arăta un tânăr băiat care poate înfăptui miracole pentru Domnul în misiune şi în întreaga sa viaţă” („To the «Youth of the Noble Birthright»”, Ensign, mai 1986, p. 45).

Stimaţi părinţi ai acestor minunaţi tineri băieţi şi tinere fete, vă însărcinăm cu responsabilitatea sacră de a-i învăţa pe copiii dumneavoastră doctrinele sfintei preoţii. Copiii dumneavoastră trebuie să înveţe de la o vârstă fragedă despre binecuvântarea de a deţine preoţia eternă a Domnului şi despre ce trebuie să facă fiecare în parte pentru a fi demn de aceste binecuvântări.

Stimaţi episcopi, dumneavoastră deţineţi cheile preoţiei pentru a prezida asupra tinerilor băieţi din Preoţia aaronică, a sta cu ei în consiliu şi a-i învăţa îndatoririle preoţiei lor. Vă rugăm să vă asiguraţi că fiecare tânăr băiat care este demn de a primi Preoţia aaronică înţelege obligaţiile şi binecuvântările ce-i revin în calitate de deţinător al preoţiei. Ajutaţi pe fiecare tânăr băiat să înveţe acum să-şi îndeplinească cu credinţă şi sârguinţă îndatoririle preoţiei, dându-i însărcinări importante şi ajutându-l să slujească şi să le oficieze altora rânduielile.

Dragi tineri băieţi, vă îndemn să vă clădiţi vieţile pe o fundaţie de adevăr şi neprihănire. Este singura fundaţie care va rezista presiunilor acestei vieţi şi care va dăinui de-a lungul eternităţilor. Preoţia pe care o deţineţi este un dar special, căci Cel care îl oferă este Însuşi Domnul. Folosiţi-l, îndepliniţi-vă cu credinţă şi sârguinţă îndatoririle preoţiei şi trăiţi demni de ea. Vreau să ştiţi că am o mărturie specială şi personală despre puterea sa. Mi-a binecuvântat viaţa în atât de multe feluri.

Vă îndemn, de asemenea, să luaţi azi hotărârea de a cinsti această mare binecuvântare şi de a vă pregăti să progresaţi în fiecare oficiu al Preoţiei aaronice – diacon, învăţător şi preot. Pregătiţi-vă pentru marea binecuvântare de a primi Preoţia lui Melhisedec, de care va trebui să fiţi demni pentru a o primi înainte să slujiţi în misiune cu timp deplin. Domnul are nevoie să vă pregătiţi pentru a-I sluji, în special pentru marea responsabilitate pe care o veţi avea de a proclama lumii Evanghelia Sa. Vă promit că, dacă vă veţi pregăti pentru a primi preoţia Sa sfântă, El va revărsa, într-adevăr, binecuvântări asupra capetelor voastre. Vă las această mărturie în numele Domnului şi Salvatorului nostru, chiar Isus Hristos, amin.