1 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, i-am vorbit lui Moise, spunând: Acest ^aSatana, căruia i-ai poruncit în numele Singurului Meu Născut, este acelaşi care a fost de la ^bînceput şi el a venit înaintea Mea, spunând: Iată-mă, aici sunt, trimite-mă, eu voi fi fiul Tău şi eu voi mântui întreaga omenire, ca nici un suflet să nu fie pierdut, şi cu siguranţă ^cvoi face aceasta; de aceea, dă-mi onoarea Ta.

2 Dar iată, ^aFiul Meu Iubit, care a fost de la început Preaiubitul şi ^bAlesul Meu, Mi-a spus: ^cTată, ^dfacă-se voinţa Ta şi ^eslava să fie a Ta în veci.

3 De aceea, pentru că Satana s-a ^arevoltat împotriva Mea şi a căutat să distrugă ^blibertatea de a alege a omului, pe care Eu, Domnul Dumnezeu, i-o dădusem şi, de asemenea, pentru că voia să-i dau propria Mea putere; prin puterea Singurului Meu Născut, am făcut ca el să fie ^calungat;

4 Şi el a devenit Satana, da, chiar diavolul tuturor ^aminciunilor, pentru a-i înşela şi a-i orbi pe oameni şi pentru a-i înrobi după voinţa lui, chiar pe toţi aceia care nu vor asculta glasul Meu.

5 Şi acum, şarpele era cel mai ^aşiret dintre toate fiarele câmpului pe care Eu, Domnul Dumnezeu, le făcusem.

6 Şi Satana a pus aceasta în inima şarpelui (pentru că el antrenase mulţi după el) şi el a încercat, de asemenea, să o ademenească pe ^aEva, pentru că el nu cunoştea gândurile lui Dumnezeu şi de aceea el încerca să distrugă lumea.

7 Şi el i-a spus femeii: Da, a spus Dumnezeu—Să nu mâncaţi din toţi pomii din ^agrădină? (Şi el a vorbit prin gura şarpelui).

8 Şi femeia i-a spus şarpelui: Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină;

9 Dar, despre rodul pomului pe care îl vezi în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.

10 Şi şarpele a spus femeii: Cu siguranţă, nu veţi muri;

11 Pentru că Dumnezeu ştie că, în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ^aochii şi veţi fi ca dumnezei, ^bcunoscând binele şi răul.

12 Şi când a văzut femeia că pomul era bun de mâncat şi că el devenea plăcut privirii şi că pomul era de ^adorit pentru a o face înţeleaptă, ea a luat din rodul lui şi a ^bmâncat şi i-a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi el a mâncat.

13 Şi ochii li s-au deschis la amândoi, şi ei au cunoscut că erau ^agoi. Şi ei au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri.

14 Şi ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, în timp ce se ^aplimbau prin grădină, în răcoarea zilei; şi Adam şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii.

15 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, l-am chemat pe Adam şi i-am spus: Unde te ^aduci?

16 Şi el a spus: Am auzit glasul Tău în grădină şi mi-a fost frică, căci am văzut că eram gol, şi m-am ascuns.

17 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, i-am spus lui Adam: Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci pentru că altfel, cu siguranţă, vei ^amuri?

18 Şi omul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o şi căreia i-ai poruncit să rămână lângă mine, ea mi-a dat din rodul pomului şi eu am mâncat.

19 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, i-am spus femeii: Ce-ai făcut? Şi femeia a spus: Şarpele m-a ^aamăgit şi am mâncat.

20 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, am spus şarpelui: Pentru că ai făcut asta, vei fi ^ablestemat între toate vitele şi toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână;

21 Şi am să pun vrăjmăşie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; şi ea îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.

22 Eu, Domnul Dumnezeu, i-am spus femeii: Voi mări foarte mult suferinţa şi sarcina ta. Cu ^adurere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor îndrepta spre bărbatul tău şi el va guverna asupra ta.

23 Şi lui Adam, Eu, Domnul Dumnezeu i-am spus: Pentru că ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din rodul pomului cu privire la care îţi poruncisem, spunând: Să nu mănânci din el! Blestemat să fie pământul din cauza ta; cu trudă vei mânca din el în toate zilele vieţii tale.

24 De asemenea, spini şi pălămidă îţi va da şi vei mânca iarba de pe câmp.

25 Prin ^asudoarea feţei tale vei mânca pâinea până când te vei întoarce în pământ—pentru că vei muri, cu siguranţă—deoarece din el ai fost luat, pentru că ai fost ^bţărână şi în ţărână te vei întoarce.

26 Şi Adam a pus nevestei lui numele de Eva, deoarece ea a fost mama tuturor acelora vii; pentru că, astfel Eu, Domnul Dumnezeu, am numit-o pe prima dintre toate femeile, care sunt ^anumeroase.

27 Lui Adam şi, de asemenea, nevestei lui, Eu, Domnul Dumnezeu, le-am făcut haine de piele şi i-am ^aîmbrăcat.

28 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, i-am spus Singurului Meu Născut: Iată, ^aomul a ajuns ca unul dintre Noi, ^bcunoscând binele şi răul; şi acum, ca nu cumva să-şi întindă mâna şi să ^cia din ^dpomul vieţii, şi să mănânce şi să trăiască veşnic,

29 De aceea, Eu, Domnul Dumnezeu, îl voi trimite departe de grădina ^aEdenului ca să lucreze pământul din care a fost luat;

30 Pentru că, aşa cum Eu, Domnul Dumnezeu, trăiesc, tot aşa ^acuvintele Mele nu pot fi deşarte, pentru că ele trebuie să se împlinească aşa cum ies ele din gura Mea.

31 Astfel am izgonit omul şi am pus la estul grădinii Edenului ^aheruvimi şi o sabie învăpăiată care se învârtea în toate părţile, ca să păzească drumul către pomul vieţii.

32 (Şi acestea sunt cuvintele pe care le-am spus slujitorului Meu Moise şi ele sunt adevărate, chiar aşa cum voiesc Eu; şi Eu ţi le-am spus ţie. Vezi să nu le arăţi nici unui om până când nu îţi poruncesc, cu excepţia acelora care cred. Amin.)