Înţelepciune Vezi, de asemenea Adevăr; Cunoaştere; Înţelegere Capacitatea sau darul de la Dumnezeu de a judeca corect. O persoană dobândeşte înţelepciune prin experienţă, prin studiu şi urmând sfatul lui Dumnezeu. Fără ajutorul lui Dumnezeu, omul nu are înţelepciune adevărată (2 Ne. 9:28; 27:26). Dumnezeu i-a dat înţelepciune lui Solomon, 1 Regi 4:29–30. Înţelepciunea este lucrul principal, dobândiţi dar înţelepciune, Prov. 4:7. Acela care dobândeşte înţelepciune îşi iubeşte sufletul, Prov. 19:8. Isus creştea în înţelepciune, Luca 2:40, 52. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Iac. 1:5 (D&L 42:68; JS—I 1:11). Vă spun aceste lucruri ca să puteţi învăţa înţelepciune, Mosia 2:17. Învaţă înţelepciune în tinereţe, Alma 37:35. Sfinţii vor găsi înţelepciune şi mari comori de cunoştinţe, D&L 89:19. Cel ignorant să înveţe înţelepciunea dând dovadă de umilinţă şi chemându-L pe Domnul, D&L 136:32.