Sfinţire Vezi, de asemenea Ispăşire, (a) ispăşi; Isus Hristos; Neprihănire, neprihănit Procesul de a deveni liber de păcat, pur, curat şi sfânt prin ispăşirea lui Isus Hristos (Moise 6:59–60). Dumnezeu v-a ales pentru salvare, prin sfinţirea Spiritului, 2 Tes. 2:13. Suntem sfinţiţi prin jertfirea trupului lui Isus, Evr. 10:10. Isus a suferit, ca să-Şi poată sfinţi poporul prin propriul Lui sânge, Evr. 13:12. Înalţii preoţi au fost sfinţiţi, iar veşmintele lor au fost albite prin sângele Mielului, Alma 13:10–12. Sfinţirea vine acelora care îşi încredinţează inimile lui Dumnezeu, Hel. 3:33–35. Pocăiţi-vă, ca să puteţi fi sfinţiţi prin primirea Duhului Sfânt, 3 Ne. 27:20. Sfinţirea prin harul lui Isus Hristos este dreaptă şi adevărată, D&L 20:31. Isus a venit să sfinţească lumea, D&L 76:41. Sfinţiţi-vă, pentru ca minţile voastre să devină una cu Dumnezeu, D&L 88:68.