Vechiul Testament

Scrieri ale profeţilor străvechi care au acţionat sub influenţa Spiritului Sfânt şi, care de-a lungul multor secole, au mărturisit despre Hristos şi despre slujirea lui viitoare. De asemenea, conţine o consemnare a istoriei lui Avraam şi a urmaşilor lui, începând cu Avraam şi cu legământul, sau testamentul, pe care Domnul l-a făcut cu Avraam şi cu urmaşii lui.

Primele cinci cărţi din Vechiul Testament au fost scrise de Moise. Ele sunt: Genesa, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronom. Genesa se referă la originea pământului, a omenirii, a limbilor şi a raselor şi la începutul Casei lui Israel.

Cărţile istorice povestesc evenimente din Israel. Aceste cărţi sunt: Iosua, Judecători, Rut, 1 şi 2 Samuel, 1 şi 2 Regi, 1 şi 2 Cronici, Ezra, Neemia şi Estera.

Cărţile poetice consemnează parte din înţelepciunea şi scrierile profeţilor. Ele sunt: Iov, Psalmii, Proverbele, Eclesiastul, Cântarea lui Solomon şi Plângerile.

Profeţii au prevenit pe Israel de păcatele lui şi au mărturisit despre binecuvântările care vin prin supunere. Ei au profeţit venirea lui Hristos, care avea să ispăşească pentru păcatele acelora care se pocăiesc, care primesc rânduielile şi trăiesc Evanghelia. Cărţile profeţilor sunt: Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Ţefania, Hagai, Zaharia şi Maleahi.

Majoritatea cărţilor din Vechiul Testament au fost scrise în ebraică. Câteva scrieri conţin aramaica, o limbă înrudită.