Poziţie de autoritate sau de răspundere într-o organizaţie, folosită adesea în scripturi pentru a desemna o funcţie de autoritate preoţească; poate desemna, de asemenea, îndatoririle încredinţate poziţiei sau persoanei care deţine poziţia.
Ne-am mărit slujba noastră faţă de Domnul, Iacov 1:19 .
Melhisedec a primit oficiul marii preoţii, Alma 13:18 .
Oficiul slujirii îngerilor este să cheme oamenii la pocăinţă, Moro. 7:31 .
Nici o persoană nu trebuie să fie rânduită într-un oficiu în această Biserică fără votul Bisericii, D&L 20:65 .
Fiecare să-şi îndeplinească oficiul lui, D&L 84:109 .
Există preşedinţi sau oficianţi care prezidează numiţi dintre aceia care au fost rânduiţi în oficii în aceste două preoţii, D&L 107:21 .
Sunt descrise îndatoririle acelora care prezidează peste oficiile cvorumurilor preoţiei, D&L 107:85–98 .
Fiecare om să-şi înveţe îndatorirea sa în oficiul în care este numit, D&L 107:99–100 .
Vă dau vouă oficianţii aparţinând preoţiei Mele, D&L 124:123 .