Aşa cum este folosit în scripturi, a ierta înseamnă în general unul dintre următoarele două lucruri: (1) Când Dumnezeu îi iartă pe oameni, El anulează sau îndepărtează pedeapsa cerută pentru păcat. Prin ispăşirea lui Hristos, iertarea păcatelor este posibilă pentru toţi aceia care se pocăiesc, în afara acelora vinovaţi de crimă sau de păcatul de neiertat împotriva Duhului Sfânt. (2) Dacă oamenii se iartă unul pe celălalt, ei se poartă cu dragoste creştinească unul faţă de celălalt şi nu au sentimente rele faţă de aceia care i-au ofensat (Mat. 5:43–45; 6:12–15; Luca 17:3–4; 1 Ne. 7:19–21).