Scripturi
2 Nefi 33


Capitolul 33

Cuvintele lui Nefi sunt adevărate—Ele mărturisesc despre Hristos—Cei care cred în Hristos vor crede în cuvintele lui Nefi, care vor sta ca o mărturie la scaunul de judecată. Circa 559–545 î.H.

1 Şi acum eu, Nefi, nu pot scrie toate lucrurile care au fost predicate poporului meu; şi nici nu sunt apriceput la scris, la fel ca la vorbă; căci atunci când un om bvorbeşte prin puterea Duhului Sfânt, puterea Duhului Sfânt îi duce vorba în inimile copiilor oamenilor.

2 Dar iată, mulţi îşi aîmpietresc inimile împotriva Spiritului Sfânt, încât El nu are nici un loc în ei; prin urmare, ei aruncă multe lucruri care sunt scrise şi le consideră ca fiind lucruri de nimic.

3 Dar eu, Nefi, am scris ceea ce am scris şi le consider de mare avaloare, mai ales pentru poporul meu. Căci ziua mă brog tot timpul pentru ei, iar noaptea ochii mei udă perna din cauza lor; şi eu Îl implor pe Dumnezeul meu în credinţă şi ştiu că El va auzi plânsul meu.

4 Şi ştiu că Domnul Dumnezeu va sfinţi rugăciunile mele pentru câştigul poporului meu. Şi cuvintele pe care le-am scris în slăbiciune vor fi aîntărite pentru ei; căci aceasta îi va bconvinge să facă bine; îi va învăţa despre strămoşii lor; şi le va vorbi despre Isus şi îi va convinge să creadă în El şi să rabde până la sfârşit, care este viaţa cveşnică.

5 Şi cuvintele vorbesc cu aasprime împotriva păcatului, potrivit blimpezimii adevărului; prin urmare, nici un om nu va fi mânios din cauza cuvintelor pe care le-am scris, decât dacă el aparţine spiritului diavolului.

6 Eu mă bucur de claritate; mă bucur de adevăr; mă bucur de-al meu Isus, căci El mi-a amântuit sufletul din iad.

7 Eu am acaritate pentru poporul meu şi mare credinţă în Hristos că voi întâlni multe suflete curate la scaunul Lui de judecată.

8 Eu am caritate pentru aiudei—Eu spun iudeu pentru că mă refer la cei din care mă trag.

9 De asemenea, am caritate pentru aneamuri. Dar iată, nu pot spera în nici unul, cu excepţia acelora care se vor bîntoarce la Hristos şi vor intra prin poarta cstrâmtă şi vor dmerge pe calea edreaptă care duce la viaţă, şi vor continua să meargă pe cale până la sfârşitul zilei de încercare.

10 Şi acum, fraţii mei preaiubiţi, precum şi voi iudeilor şi voi toţi de la marginile pământului, ascultaţi aceste cuvinte şi acredeţi în Hristos; şi dacă nu credeţi în aceste cuvinte, credeţi în Hristos. Şi dacă credeţi în Hristos, atunci voi veţi crede în aceste bcuvinte, căci ele sunt ccuvintele lui Hristos şi El mi le-a dat mie; şi ele îi dînvaţă pe toţi oamenii că ar trebui să facă bine.

11 Şi dacă ele nu sunt cuvintele lui Hristos, judecaţi voi—căci Hristos vă va arăta cu aputere şi mare slavă că acestea sunt cuvintele Sale, în ultima zi; iar voi şi cu mine vom sta faţă în faţă dinaintea bjudecăţii Lui; şi veţi şti că mie mi s-a poruncit de către El ca să scriu aceste lucruri, în ciuda slăbiciunii mele.

12 Şi mă rog Tatălui, în numele lui Hristos, ca mulţi dintre noi, dacă nu toţi, să poată fi salvaţi în aîmpărăţia Lui în acea mare şi ultimă zi.

13 Şi acum, fraţii mei preaiubiţi, toţi cei care sunteţi din casa lui Israel şi voi toţi de la marginile pământului, vă vorbesc ca glasul unuia care astrigă din ţărână: Bun rămas până când acea zi mare va veni.

14 Iar voi care nu vreţi să vă împărtăşiţi din bunătatea lui Dumnezeu şi să respectaţi acuvintele iudeilor, precum şi bcuvintele mele şi cuvintele care vor ieşi din gura Mielului lui Dumnezeu, iată, eu vă las o urare nepieritoare de rămas bun, căci aceste cuvinte vă vor ccondamna în ultima zi.

15 Căci ceea ce pecetluiesc pe pământ va fi adus împotriva voastră la scaunul de ajudecată; căci aşa mi-a poruncit Domnul mie, iar eu trebuie să mă supun. Amin.