Toți trebuie să luăm asupra noastră numele dat de Tatăl

Cu câteva săptămâni în urmă, am participat la botezul mai multor copii de opt ani. Ei au început să învețe Evanghelia lui Isus Hristos de la părinții și învățătorii lor. Sămânța credinței lor în El a început să crească. Și acum au vrut să-L urmeze în apele botezului pentru a deveni membri ai Bisericii Sale restaurate. În timp ce vedeam nerăbdarea, m-am întrebat cât de mult au înțeles despre unul dintre aspectele importante ale legământului pe care l-au făcut la botez: angajamentul lor de a lua asupra lor numele lui Isus Hristos.

Încă de la început, Dumnezeu a declarat preeminența numelui lui Isus Hristos în planul Său pentru noi. Un înger l-a învățat pe primul nostru tată, Adam: „Tu vei face tot ceea ce vei face în numele Fiului și tu te vei pocăi și-L vei chema, întotdeauna, pe Dumnezeu în numele Fiului”¹.

Regele profet Beniamin, din Cartea lui Mormon, și-a învățat poporul: „Nu va exista niciun alt nume dat, precum și niciun alt mijloc sau o altă cale prin care salvarea să poată veni”².

Domnul a reiterat acest adevărat profetului Joseph Smith: „Iată, Isus Hristos este numele dat de Tatăl și nu este niciun alt nume dat prin care omul poate fi salvat”³.

În zilele noastre, președintele Dallin H. Oaks ne-a învățat că „cei care exercită credință în numele sacru al lui Isus Hristos… și fac legământ cu El… pot să beneficieze de sacrificiul ispășitor al lui Isus Hristos”⁴.

Tatăl nostru Ceresc dorește să fie absolut clar că numele Fiului Său, Isus Hristos, nu este doar un nume printre altele. Numele Salvatorului are o putere unică și esențială. Este singurul nume prin care salvarea este posibilă. Dar subliniind acest adevăr în fiecare dispensație, Tatăl nostru iubitor îi asigură pe toți copiii Săi că există o cale înapoi la El. Dar a avea la dispoziție o cale sigură nu înseamnă că întoarcerea ne este asigurată. Dumnezeu ne spune că trebuie să acționăm: „De aceea, toți oamenii trebuie să ia asupra lor numele care este dat de Tatăl”⁵.

Pentru a accesa puterea salvatoare care vine doar prin numele lui Hristos, noi trebuie „[să ne umilim] înaintea lui Dumnezeu… și [să dorim] să [luăm] asupra [noastră] numele lui Isus Hristos” și, astfel, asemenea prietenilor mei de opt ani, vom fi demni pentru a fi primiți prin botez în Biserica Lui”⁶.

Toți cei care doresc cu sinceritate să ia asupra lor numele Salvatorului trebuie să fie demni pentru și să primească rânduiala botezului ca dovadă fizică pentru Dumnezeu privind hotărârea lor.⁷ Însă, botezul este doar începutul.

Expresia a lua nu este una pasivă. Este un verb cu mai multe definiții.⁸ În mod asemănător, angajamentul nostru de a lua asupra noastră numele lui Isus Hristos implică fapte și are mai multe elemente.

De exemplu, un înțeles al expresiei a lua este de a lua din sau a primi ceva în trup, ca atunci când luăm o băutură. Luând asupra noastră numele lui Hristos, ne luăm angajamentul de a lua învățăturile Sale, trăsăturile Sale și dragostea Sa supremă adânc în ființa noastră, pentru a deveni parte din cine suntem. La fel este și cu importanța invitației președintelui Russell M. Nelson adresată tinerilor adulți de a „[se ruga] și [cugeta] în mod serios pentru a înțelege ce înseamnă fiecare dintre titlurile și numele [Salvatorului] pentru [ei], în mod personal”⁹ și de a se ospăta din cuvintele lui Hristos din scripturi, mai ales din Cartea lui Mormon.¹⁰

Un alt înțeles al expresiei a lua este de a accepta o persoană într-un anume rol sau de a accepta veridicitatea unei idei sau unui principiu. Când luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos, Îl acceptăm ca Salvator și acceptăm continuu învățăturile Sale ca îndrumar pentru viața noastră. În fiecare hotărâre importantă pe care o luăm, putem lua Evanghelia Sa ca fiind adevărată și, în mod supus, putem să trăim potrivit acesteia cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată tăria.

Cuvântul a lua poate, de asemenea, însemna faptul de a sprijini un nume sau o cauză. Cei mai mulți dintre noi au avut experiența de a-și lua responsabilitatea la locul de muncă sau de a lua asupra-i lupta pentru o cauză sau o mișcare. Când luăm asupra noastră numele lui Hristos, luăm asupra noastră responsabilitățile ucenicului adevărat, apărăm cauza Sa și „[suntem] martorii [Lui] în toate timpurile și în toate lucrurile și în toate locurile în care se întâmplă să [ne aflăm]”¹¹. Președintele Nelson a chemat „fiecare tânără fată și fiecare tânăr băiat… să se înroleze în batalionul tinerilor Domnului pentru a ajuta la adunarea poporului lui Israel”¹². Și fiecare dintre noi este recunoscător să ia asupra sa chemarea profetică a faptului de a declara denumirea Bisericii Sale restaurate așa cum a fost revelată de Însuși Salvatorul: Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.¹³

În procesul de a lua asupra noastră numele Salvatorului, trebuie să înțelegem că a lui Hristos cauză și cea a Bisericii Sale sunt unul și același lucru. Acestea nu pot fi separate. În mod similar, calitatea personală de ucenic al Salvatorului și cea de membru activ în Biserica Sa sunt, de asemenea, inseparabile. Dacă vom șovăi în angajamentul nostru față de una dintre ele, angajamentul nostru față de cealaltă va scădea tot așa cum după zi vine noaptea.

Unii sunt reticenți să-și asume numele lui Isus Hristos și cauza Sa, deoarece consideră că este ceva inutil de restrictiv, care limitează și îngrădește. De fapt, a lua asupra noastră numele lui Hristos este un lucru care ne eliberează și ne ajută să ne dezvoltăm. Ne deșteaptă dorința pe care am simțit-o când am acceptat planul lui Dumnezeu prin credința în Salvator. Având această dorință vie în inima noastră, putem descoperi adevăratul scop al darurilor și talentelor care ne-au fost date de Divinitate, putem simți dragostea Sa care ne împuternicește și grija noastră pentru bunăstarea altora va crește. Când luăm asupra noastră numele Salvatorului, punem într-adevăr mâna pe fiecare lucru bun și devenim ca El.¹⁴

Este important să ne aducem aminte că a lua asupra noastră numele Salvatorului este un legământ pe care ne angajăm să îl ținem – începând cu legământul pe care îl facem la botez. Președintele Nelson ne-a învățat: „Angajamentul [nostru] de a-L urma pe Salvator făcând legăminte cu El și, apoi, respectând acele legăminte, va deschide ușa pentru fiecare binecuvântare spirituală și privilegiu disponibile”¹⁵. Unul dintre privilegiile divine ale faptului de a lua asupra noastră numele Salvatorului prin botez este accesul pe care ni-l oferă la următoarea rânduială de pe calea legămintelor, și anume confirmarea noastră. Când am întrebat una dintre prietenele mele de opt ani ce înseamnă pentru ea faptul de a lua asupra ei numele lui Hristos, a răspuns simplu: „Înseamnă că-L pot avea pe Duhul Sfânt”. Avea dreptate!

Darul Duhului Sfânt este primit prin confirmare, după ce am primit rânduiala botezului. Acest dar este dreptul și ocazia de a-L avea pe Duhul Sfânt ca însoțitor constant. Dacă dăm ascultare și ne supunem glasului Său încet și liniștit, El ne va menține pe calea legămintelor pe care am pășit prin botez, ne va avertiza când suntem ispitiți să o părăsim și ne va încuraja să ne pocăim și să facem schimbări după cum este necesar. După botez, obiectivul nostru este să-L avem pe Duhul Sfânt mereu cu noi pentru a putea continua să progresăm pe calea legămintelor. Duhul Sfânt poate fi cu noi doar în măsura în care ne păstrăm viața curată și liberă de păcat.

Din acest motiv, Domnul ne-a oferit o cale de a reînnoi continuu efectul purificator al botezului nostru printr-o altă rânduială – împărtășania. În fiecare săptămână, noi „[mărturisim] că [noi] [dorim] cu adevărat să [luăm] asupra [noastră] numele Fiului Tău”¹⁶ din nou, întinzând mâna și luând din simbolurile trupului și sângelui Domnului – pâinea și apa – și împărtășindu-ne din acestea chiar în sufletul nostru. În schimb, Salvatorul înfăptuiește miracolul Său de curățare și ne face astfel demni de a avea influența continuă a Duhului Sfânt. Nu este acest lucru o dovadă a milei infinite care se găsește doar în numele lui Isus Hristos? Așa cum noi luăm numele Lui asupra noastră, El ia păcatele și tristețile noastre asupra Lui și, totuși, „brațul Milei [Sale] este întins”¹⁷ pentru a ne cuprinde în brațele dragostei Sale¹⁸.

Împărtășania este un memento săptămânal al faptului că a lua asupra noastră numele lui Isus Hristos este un angajament viu și continuu, nu un eveniment unic care se întâmplă doar o dată în ziua botezului nostru.¹⁹ Noi putem să ne bucurăm în mod continuu și repetat că „acest sfânt sacrificiu, nepriceput de om, iertare ne aduce, [când] noi din trupu-I luăm”²⁰. Nu este de mirare că, atunci când copiii lui Dumnezeu înțeleg binecuvântările puternice și spirituale pe care le putem primi datorită faptului că luăm asupra noastră numele lui Hristos, ei se bucură și dorința lor este de a intra întotdeauna într-un legământ cu Dumnezeul lor.²¹

Pe măsură ce mergem pe această cale a legămintelor desemnată de Divinitate, angajamentul și eforturile noastre de a lua asupra noastră numele lui Hristos ne vor oferi tăria „[de a păstra] numele [Său] scris pentru totdeauna în inimile [noastre]”²². Îi vom iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru și vom avea dorința de a le sluji. Vom ține poruncile Sale și vom tânji să ne apropiem mai mult de El făcând alte legăminte cu El. Și când vom simți că suntem slabi și incapabili să acționăm potrivit dorințelor noastre neprihănite, vom implora pentru tăria care vine doar prin numele Său și El ne va veni în ajutor. Pe măsură ce vom îndura cu credință, va veni ziua în care Îl vom vedea și vom fi alături de El și vom afla că am devenit ca El, devenind, astfel, demni să ne întoarcem în prezența Tatălui.

Căci promisiunea Salvatorului este sigură: cei care „[cred] în numele lui Isus Hristos [și-L preaslăvesc] pe Tatăl în numele Lui și [îndură] în credință, în numele Lui, până la sfârșit”²³, vor fi salvați în împărăția lui Dumnezeu. Alături de dumneavoastră, mă bucur că aceste binecuvântări incomparabile sunt posibile datorită faptului de a lua asupra noastră numele lui Isus Hristos, despre care și în numele Căruia eu îmi depun mărturia, amin.