Capitolul 6
(Noiembrie–decembrie 1830)
Seminţia lui Adam ţine o carte de aducere-aminte—Seminţia sa dreaptă predică pocăinţa—Dumnezeu i se revelează El Însuşi lui Enoh—Enoh predică Evanghelia—Planul salvării a fost revelat lui Adam—El a primit botezul şi preoţia.
1 Şi Adam a ascultat glasul lui Dumnezeu şi i-a chemat pe fiii lui să se pocăiască.
2 Şi Adam a cunoscut-o pe nevasta lui, din nou, şi ea a născut un fiu, şi el l-a numit Set. Şi Adam a slăvit numele lui Dumnezeu; pentru că el a spus: Dumnezeu mi-a dat un alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.
3 Şi Dumnezeu i s-a revelat El Însuşi lui Set, şi el nu s-a revoltat, ci a oferit un sacrificiu acceptabil, ca şi fratele său, Abel. Şi lui, de asemenea, i s-a născut un fiu şi el l-a numit Enos.
4 Şi atunci au început aceşti oameni să cheme numele Domnului şi Domnul i-a binecuvântat;
5 Şi o carte de aducere-aminte a fost ţinută, în care s-a înregistrat, în limba lui Adam, pentru că ea a fost dată tuturor acelora care Îl chemau pe Dumnezeu să scrie prin spiritul inspiraţiei;
6 Şi prin ei, copiii lor erau învăţaţi să citească şi să scrie, având o exprimare care era pură şi nepângărită.
7 Acum, această aceeaşi preoţie, care a fost la început, va fi, de asemenea, la sfârşitul lumii.
8 Acum, Adam a făcut această profeţie, fiind influenţat de către Duhul Sfânt şi a fost ţinută o genealogie a copiilor lui Dumnezeu. Şi aceasta a fost cartea generaţiilor lui Adam, spunând: În ziua în care l-a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu;
9 După chipul propriului Său trup, i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi i-a binecuvântat, şi le-a dat numele de Adam în ziua în care au fost făcuţi şi au devenit suflete vii în ţara scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
10 Şi Adam a trăit o sută treizeci de ani şi i s-a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.
11 Şi zilele lui Adam, după naşterea lui Set, au fost de opt sute de ani, şi lui i s-au născut mulţi fii şi fiice;
12 Şi toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani şi, apoi, el a murit.
13 Set a trăit o sută şi cinci ani şi i s-a născut Enos şi a profeţit în toate zilele lui şi l-a învăţat pe Enos căile lui Dumnezeu; de aceea, Enos, de asemenea, a profeţit.
14 Şi Set a trăit, după ce i s-a născut Enos, opt sute şapte ani şi i s-au născut mulţi fii şi fiice.
15 Şi copiii oamenilor erau numeroşi pe toată suprafaţa ţării. Şi în acele zile, Satana avea o mare stăpânire printre oameni şi înfuria inimile lor; şi de atunci au venit războaie şi vărsări de sânge; şi mâna omului era împotriva fratelui său pentru a administra moartea, din cauza lucrărilor secrete, căutând puterea.
16 Toate zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.
17 Enos a trăit nouă zeci de ani şi i s-a născut Cainan. Şi Enos şi restul din poporul lui Dumnezeu au ieşit din ţara care se numea Şulon şi au locuit într-un pământ al făgăduinţei, căruia i-a dat numele singurului său fiu, pe care îl numise Cainan.
18 Şi Enos a trăit, după ce i s-a născut Cainan, opt sute cincisprezece ani şi i s-au născut mulţi fii şi fiice. Şi toate zilele lui Enos au fost nouă sute cinci ani; apoi a murit.
19 Şi Cainan a trăit şaptezeci de ani şi i s-a născut Mahalaleel; şi după naşterea lui Mahalaleel, Cainan a trăit opt sute patruzeci de ani şi i s-au născut fii şi fiice. Şi toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.
20 Şi Mahalaleel a trăit şaizeci şi cinci de ani şi i s-a născut Iared; şi după naşterea lui Iared, Mahalaleel a trăit opt sute treizeci de ani şi i s-au născut fii şi fiice. Şi toate zilele lui Mahalaleel au fost opt sute nouăzeci şi cinci ani; apoi a murit.
21 Şi Iared a trăit o sută şaizeci şi doi de ani şi i s-a născut Enoh; şi după naşterea lui Enoh, Iared a trăit opt sute de ani şi i s-au născut fii şi fiice. Şi Iared l-a învăţat pe Enoh toate căile lui Dumnezeu.
22 Şi aceasta este genealogia fiilor lui Adam, care a fost fiul lui Dumnezeu, cu care Dumnezeu, El Însuşi, a vorbit.
23 Şi ei au fost predicatori ai dreptăţii, şi au vorbit, şi au profeţit, şi i-au chemat pe toţi oamenii, de pretutindeni, să se pocăiască; şi credinţa a fost predicată copiilor oamenilor.
24 Şi s-a întâmplat, că toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.
25 Şi Enoh a trăit şaizeci şi cinci de ani şi i s-a născut Metusala.
26 Şi s-a întâmplat că Enoh a călătorit în ţară, printre oameni; şi în timp ce călătorea, Spiritul lui Dumnezeu a coborât din cer şi a rămas cu el.
27 Şi el a auzit un glas din cer, spunând: Enoh, fiul Meu, profetizează oamenilor şi spune-le—Pocăiţi-vă, pentru că astfel spune Domnul: Eu sunt supărat pe acest popor şi mânia Mea furioasă este aprinsă împotriva lui; pentru că inimile lor s-au împietrit, şi urechile lor sunt surde şi ochii lor nu pot vedea departe;
28 Şi în decursul acestor multe generaţii, din ziua în care i-am creat, ei au rătăcit drumul şi M-au renegat şi s-au bazat numai pe propria lor înţelepciune în întuneric; şi în lucrurile lor abominabile ei şi-au imaginat omoruri şi n-au ţinut poruncile pe care Eu le-am dat tatălui lor, Adam.
29 De aceea, ei au jurat strâmb şi, prin jurămintele lor, ei şi-au adus moartea asupra lor; şi un iad am pregătit Eu pentru ei, dacă nu se pocăiesc;
30 Şi aceasta este o hotărâre, pe care am dat-o prin propria Mea gură, la începutul lumii, de la crearea ei şi prin gura slujitorilor Mei, strămoşii tăi, am dat-o, chiar aşa cum va fi trimisă în lume, până la marginile ei.
31 Şi când Enoh a auzit aceste cuvinte a îngenuncheat pe pământ înaintea Domnului şi a vorbit înaintea Domnului, spunând: Cum de am găsit graţie în ochii Tăi, când eu nu sunt decât un flăcău şi toţi oamenii mă urăsc; pentru că eu sunt lent la exprimare; de ce sunt eu slujitorul Tău?
32 Şi Domnul i-a spus lui Enoh: Du-te şi fă aşa cum ţi-am poruncit şi nici un om nu te va străpunge. Deschide-ţi gura, şi ea îţi va fi umplută, şi Eu îţi voi da ţie exprimarea, pentru că toată făptura este în mâinile Mele şi Eu voi face aşa cum Mi se va părea bine.
33 Spune acestui popor: Căutaţi această zi pentru a-L sluji pe Domnul Dumnezeu care v-a făcut.
34 Iată, Spiritul Meu este asupra ta, de aceea, toate cuvintele tale le voi justifica; Şi munţii vor fugi înaintea ta şi râurile îşi vor schimba cursul; şi tu vei rămâne în Mine şi Eu în tine; de aceea, mergi cu Mine.
35 Şi Domnul i-a vorbit lui Enoh şi i-a spus: Ungeţi ochii tăi cu lut şi spală-i şi vei vedea. Şi el a făcut aşa.
36 Şi el a văzut spiritele pe care Dumnezeu le-a creat; şi el a văzut, de asemenea, lucruri care nu erau vizibile ochiului natural; şi începând din acel moment s-a răspândit vorba în ţară: Un văzător a înălţat Domnul pentru poporul Său.
37 Şi s-a întâmplat că Enoh s-a dus în ţară, printre oameni, stând pe dealuri şi în locuri înalte, şi a strigat cu un glas puternic, mărturisind împotriva lucrărilor lor; şi toţi oamenii au fost ofensaţi din cauza lui.
38 Şi ei au venit să-l asculte, pe locurile înalte, spunând păzitorilor corturilor: Staţi aici şi păziţi corturile, în timp ce noi ne ducem acolo să-l vedem pe văzător, pentru că el profeţeşte şi este un lucru straniu în ţară; un om sălbatic a venit printre noi.
39 Şi s-a întâmplat că, atunci când l-au auzit, nici un om n-a pus mâna pe el; pentru că teama i-a cuprins pe toţi aceia care l-au auzit; pentru că el mergea cu Dumnezeu.
40 Şi un om, al cărui nume era Mahija, a venit la el şi i-a spus: Spune-ne clar cine eşti şi de unde vii?
41 Şi el le-a spus: Eu vin din ţara lui Cainan, ţara strămoşilor mei, o ţară a dreptăţii până în ziua de astăzi. Şi tatăl meu m-a învăţat toate căile lui Dumnezeu.
42 Şi s-a întâmplat că, în timp ce călătoream din ţara lui Cainan, prin marea de est, am avut o viziune; şi, iată, am văzut cerurile şi Domnul mi-a vorbit şi mi-a dat o poruncă; de aceea, din acest motiv, pentru a ţine porunca am spus aceste cuvinte.
43 Şi Enoh şi-a continuat discursul său, spunând: Domnul care a vorbit cu mine este acelaşi care este Dumnezeu din cer şi El este Dumnezeul meu, şi Dumnezeul vostru, şi voi sunteţi fraţii mei, şi de ce vă bazaţi pe propria înţelepciune şi Îl renegaţi pe Dumnezeu din cer?
44 El a făcut cerurile; pământul este scaunul Lui de domnie; şi crearea acestuia Îi aparţine. Iată, El l-a aşezat şi El a adus o oştire de oameni pe faţa pământului.
45 Şi moartea s-a abătut asupra strămoşilor noştri; totuşi noi îi cunoaştem şi nu-i putem renega şi chiar pe primul dintre toţi îl cunoaştem noi, chiar pe Adam.
46 Deoarece o carte de aducere-aminte am scris printre noi, după modelul dat de degetul lui Dumnezeu; şi este dat în propria noastră limbă.
47 Şi în timp ce Enoh spunea cuvintele lui Dumnezeu, poporul tremura şi n-a putut sta în prezenţa lui.
48 Şi el le-a spus lor: Pentru că Adam a căzut, noi existăm; şi prin căderea lui a venit moartea; şi noi avem parte de mizerie şi nenorocire.
49 Iată, Satana a venit printre copiii oamenilor şi îi ispiteşte pentru a-l preaslăvi pe el; şi oamenii au devenit carnali, senzuali şi diabolici şi sunt goniţi din prezenţa lui Dumnezeu.
50 Dar Dumnezeu a făcut cunoscut strămoşilor noştri că toţi oamenii trebuie să se pocăiască.
51 Şi El l-a chemat pe strămoşul nostru Adam prin propriul Său glas, spunând: Eu sunt Dumnezeu; Eu am făcut lumea şi oamenii înainte ca ei să fie în carne.
52 Şi El, de asemenea, i-a spus lui: Dacă te vei întoarce spre Mine, şi vei asculta glasul Meu, şi vei crede, şi te vei pocăi de toate încălcările tale, şi vei fi botezat, chiar în apă, în numele Singurului Meu Fiu Născut, care este plin de har şi adevăr, care este Isus Hristos, singurul nume care va fi dat sub cer prin care salvarea va veni la copiii oamenilor, vei primi darul Duhului Sfânt, cerând toate lucrurile în numele Lui, şi orice vei cere, îţi va fi dat.
53 Şi tatăl nostru Adam I-a vorbit Domnului şi I-a spus: De ce oamenii trebuie să se pocăiască şi să fie botezaţi în apă? Şi Domnul i-a spus lui Adam: Iată, Eu ţi-am iertat încălcarea ta din grădina Edenului.
54 De aici s-a dus vorba printre oameni că Fiul lui Dumnezeu a ispăşit pentru păcatul original drept pentru care păcatele părinţilor nu pot cădea pe capul copiilor, pentru că ei sunt puri de la crearea lumii.
55 Şi Domnul i-a vorbit lui Adam, spunând: Întrucât copiii tăi sunt concepuţi în păcat, tot aşa, când ei încep să crească, păcatul se concepe în inima lor şi ei gustă amarul pentru a învăţa cum să preţuiască binele.
56 Şi lor le este dat să deosebească binele de rău; de aceea, ei pot acţiona pentru ei înşişi şi Eu ţi-am dat o altă lege şi o altă poruncă.
57 De aceea, învaţă-i pe copiii tăi că toţi oamenii, de pretutindeni, trebuie să se pocăiască sau ei nu vor putea, în nici un mod, să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, pentru că nici un lucru care nu este curat nu poate locui acolo sau nu poate locui în prezenţa Sa; pentru că, în limba lui Adam, Om al Sfinţeniei este numele Lui şi numele Singurului Său Născut este Fiul Omului, chiar Isus Hristos, un Judecător drept, care va veni la jumătatea timpului.
58 De aceea, Eu îţi dau o poruncă, să-i înveţi, în mod liber, pe copiii tăi aceste lucruri, spunând:
59 Că din cauza încălcării a venit Căderea, care Cădere aduce moartea şi, în măsura în care aţi fost născuţi în lume prin apă, şi sânge, şi spirit, pe care le-am făcut şi din ţărână a ieşit un suflet viu, tot aşa, voi trebuie să fiţi născuţi din nou în împărăţia cerului, din apă şi din Spirit, şi să fiţi purificaţi prin sânge, chiar sângele Singurului Meu Născut; pentru ca voi să fiţi sfinţiţi de toate păcatele şi să vă bucuraţi de cuvintele vieţii veşnice în această lume şi de viaţa veşnică în lumea care va veni, chiar slava nemuritoare;
60 Deoarece prin apă voi ţineţi porunca; prin Spirit sunteţi justificaţi şi prin sânge sunteţi sfinţiţi;
61 De aceea, vă este dat să rămână în voi mărturia cerului, Mângâietorul, lucrurile paşnice ale nemuritoarei slave, adevărul tuturor lucrurilor, care însufleţeşte toate lucrurile şi dă viaţă tuturor lucrurilor, care ştie toate lucrurile şi are toată puterea conform cu înţelepciunea, milostenia, adevărul, dreptatea şi judecata.
62 Şi acum, iată, Eu vă spun vouă: Acesta este planul salvării pentru toţi oamenii, prin sângele Singurului Meu Născut, care va veni la jumătatea timpului.
63 Şi iată, toate lucrurile au înfăţişarea lor şi toate lucrurile sunt create şi făcute pentru a depune mărturie despre Mine, atât lucrurile care sunt temporale, cât şi lucrurile care sunt spirituale; lucrurile care sunt în cer, sus, şi lucrurile care sunt pe pământ, şi lucrurile care sunt în pământ, şi lucrurile care sunt sub pământ, atât deasupra cât şi dedesubt: toate lucrurile depun mărturie despre Mine.
64 Şi s-a întâmplat că, atunci când Domnul a vorbit cu Adam, tatăl nostru, Adam a strigat către Domnul şi el a fost luat de către Spirit şi dus în apă şi scufundat în apă şi scos afară din apă.
65 Şi astfel el a fost botezat şi Spiritul lui Dumnezeu a coborât asupra lui şi astfel el a fost născut din Spirit şi a fost însufleţit în omul dinăuntru.
66 Şi el a auzit un glas venind din cer, spunând: Tu eşti botezat prin foc şi prin Duhul Sfânt. Aceasta este mărturia Tatălui şi a Fiului, de acum şi până în veac;
67 Şi tu eşti după ordinul Aceluia care a fost fără de început al zilelor sau fără de sfârşit al anilor, din toată veşnicia în toată veşnicia.
68 Iată, tu eşti unul cu Mine, un fiu al lui Dumnezeu; şi toţi fiii Mei pot deveni astfel. Amin.