1 Astfel cerul şi pământul au fost terminate şi toată oştirea lor.

2 Şi în a şaptea zi, Eu, Dumnezeu, am terminat lucrarea Mea şi toate lucrurile pe care le-am făcut; şi M-am odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea Mea, şi toate lucrurile pe care le făcusem erau terminate, şi Eu, Dumnezeu, am văzut că ele erau bune;

3 Şi Eu, Dumnezeu, am binecuvântat a şaptea zi şi am sfinţit-o; pentru că în ziua aceea Eu M-am odihnit de toată lucrarea Mea, pe care Eu, Dumnezeu, o creasem şi o făcusem.

4 Şi acum, iată, vă spun vouă că acestea sunt originile cerului şi ale pământului, când au fost create, în ziua în care Eu, Domnul Dumnezeu, am făcut cerul şi pământul,

5 Şi fiecare plantă de pe câmp înainte ca ea să fie pe pământ şi fiecare iarbă de pe câmp înainte ca ea să crească. Pentru că Eu, Domnul Dumnezeu, am creat, spiritual, toate lucrurile despre care am vorbit înainte ca ele să fie de la natură pe suprafaţa pământului. Pentru că, Eu, Domnul Dumnezeu, nu dădusem încă ploaie pe suprafaţa pământului. Şi Eu, Domnul Dumnezeu, îi creasem pe toţi copiii oamenilor; dar nu creasem încă un om care să lucreze pământul; pentru că în cer i-am creat Eu pe ei; şi, nu exista încă pe pământ făptură în carne şi nici în apă, nici în aer;

6 Dar Eu, Domnul Dumnezeu, am vorbit şi un abur s-a ridicat de pe pământ şi a udat toată faţa pământului.

7 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, l-am făcut pe om din ţărâna pământului şi i-am suflat în nări suflarea vieţii; şi omul a devenit un suflet viu, prima făptură în carne pe pământ, de asemenea, primul om; totuşi, toate lucrurile au fost create mai înainte; dar ele au fost create şi făcute spiritual, potrivit cuvântului Meu.

8 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, am sădit o grădină spre răsărit, în Eden, şi acolo l-am pus pe omul pe care îl făcusem.

9 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, am făcut să răsară natural din pământ toţi pomii plăcuţi la vedere omului; şi omul a putut să-i vadă. Şi ei au devenit, de asemenea, suflete vii. Pentru că ei erau spirituali în ziua în care i-am creat; pentru că ei rămân în sfera în care Eu, Dumnezeu, i-am creat, da, chiar toate lucrurile pe care le-am pregătit pentru folosul omului; şi omul a văzut că era bun de mâncare. Şi Eu, Domnul Dumnezeu, am sădit, de asemenea, pomul vieţii în mijlocul grădinii şi, de asemenea, pomul cunoaşterii binelui şi răului.

10 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, am făcut să iasă din Eden un râu pentru a uda grădina; şi de acolo, el se împărţea în patru braţe.

11 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, i-am pus primului numele Pison; şi el înconjoară toată ţara Havila, unde Eu, Domnul Dumnezeu am creat mult aur;

12 Şi aurul acelei ţări era bun, şi acolo a fost bedelion şi piatra de onix.

13 Şi numele celui de-al doilea râu era Ghihon; acesta este acela care înconjoară toată ţara Etiopiei.

14 Şi numele celui de-al treilea era Hidechel; acesta este acela care curge la răsăritul Asiriei. Şi al patrulea râu era Eufratul.

15 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, l-am luat pe om şi l-am aşezat în grădina Edenului, ca să o lucreze şi să o păstreze.

16 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, i-am poruncit omului, spunând: Din orice pom din grădină eşti liber să mănânci,

17 Dar, din pomul cunoaşterii binelui şi a răului să nu mănânci; totuşi, poţi alege tu însuţi, pentru că aceasta ţi-a fost dat; dar, aminteşte-ţi că Eu îţi interzic, pentru că în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.

18 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, am spus Singurului Meu Născut că nu este bine ca omul să fie singur; de aceea, Eu am să-i dau un ajutor potrivit pentru el.

19 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, am făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi am poruncit ca ele să se ducă la Adam pentru a vedea cum le va numi; şi ele erau, de asemenea, suflete vii; pentru că Eu, Dumnezeu, am suflat în ele suflarea vieţii şi le-am poruncit ca fiecare vieţuitoare să poarte numele pe care Adam i l-a dat.

20 Şi Adam a dat nume tuturor vitelor, şi păsărilor cerului, şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru Adam, nu s-a găsit nici un ajutor care să i se potrivească.

21 Şi Eu, Domnul Dumnezeu, am făcut să cadă un somn adânc peste Adam; şi el a adormit, şi Eu am luat una dintre coastele lui şi am închis carnea la locul ei;

22 Şi din coasta pe care Eu, Domnul Dumnezeu, o luasem de la om am făcut o femeie şi am adus-o la om.

23 Şi Adam a spus: Aceasta, ştiu acum, este os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om.

24 De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi vor fi un singur trup.

25 Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.