1 Acum, Domnul Dumnezeu a făcut ca foametea să devină teribilă în ţara lui Ur, astfel încât Haran, fratele meu, a murit; dar Terah, tatăl meu, trăia, încă, în ţara Ur, în Haldea.

2 Şi s-a întâmplat că eu, Avraam, am luat-o de nevastă pe Sarai şi Nahor, fratele meu, a luat de nevastă pe Milca, fiica lui Haran.

3 Acum, Domnul îmi spusese: Avraam, părăseşte ţara ta, şi rudele tale, şi casa tatălui tău, spre ţara pe care ţi-o voi arăta.

4 De aceea, am părăsit ţara Ur, din Haldea, pentru a merge în ţara Canaan; şi l-am luat pe Lot, fiul fratelui meu, şi pe soţia lui, şi pe Sarai, soţia mea; şi, de asemenea, tatăl meu m-a urmat în ţara pe care noi am numit-o Haran.

5 Şi foametea s-a redus; şi tatăl meu a rămas în Haran şi a locuit acolo, pentru că erau multe turme în Haran; şi tatăl meu s-a reîntors la idolatria lui; de aceea a continuat să trăiască în Haran.

6 Dar eu, Avraam, şi Lot, fiul fratelui meu, ne-am rugat la Domnul, şi Domnul mi-a apărut şi mi-a spus: Ridică-te şi ia-l pe Lot cu tine; pentru că am hotărât să te fac să ieşi din Haran şi să fac din tine un slujitor care să poarte numele Meu într-o ţară străină pe care am s-o dau, în stăpânire veşnică, seminţiei tale, atunci când Îmi vor asculta glasul.

7 Pentru că Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău; Eu locuiesc în cer; pământul este aşternutul picioarelor Mele; Eu întind mâna deasupra mării şi ea se supune glasului Meu; Eu fac vântul şi focul să fie carul Meu; Eu spun munţilor: Plecaţi de aici—şi iată, într-o secundă, dintr-odată, ei sunt luaţi de furtună.

8 Numele Meu este Iehova şi Eu ştiu de la început sfârşitul; de aceea, mâna Mea va fi asupra voastră.

9 Şi voi face din tine un neam mare şi am să te binecuvântez peste măsură şi am să fac numele tău mare printre toate naţiunile şi vei fi o binecuvântare pentru seminţiile tale de după tine, pentru că în mâinile lor vor purta această slujire şi preoţie către toate naţiunile;

10 Şi Eu le voi binecuvânta prin numele tău; pentru că toţi aceia care vor primi această Evanghelia vor fi numiţi după numele tău şi vor fi consideraţi seminţia ta şi se vor ridica şi te vor binecuvânta ca pe tatăl lor;

11 Şi Eu voi binecuvânta pe aceia care te binecuvântează şi îi voi blestema pe aceia care te vor blestema; şi în tine (adică în preoţia ta) şi în seminţia ta (adică preoţia ta), pentru că îţi fac promisiunea că acest drept va continua în tine şi în seminţia ta de după tine (adică, seminţia în adevăratul sens al cuvântului sau seminţia trupului), toate familiile de pe pământ vor fi binecuvântate, chiar cu binecuvântările Evangheliei, care sunt binecuvântările salvării, chiar ale vieţii veşnice.

12 Acum, după ce Domnul S-a oprit din vorbire cu mine şi Şi-a retras faţa de lângă mine, am spus în inima mea: Slujitorul Tău Te-a căutat sincer; acum, Te-am găsit;

13 Tu ai trimis îngerul Tău pentru a mă elibera de zeii lui Elkenah şi va fi mai bine să ascult glasul Tău, de aceea, slujitorul Tău să se ridice şi să plece în pace.

14 Astfel, eu, Avraam, am plecat aşa cum îmi spusese Domnul, şi Lot împreună cu mine; şi eu, Avraam, aveam vârsta de şaizeci şi doi de ani când am plecat din Haran.

15 Şi am luat-o pe Sarai, pe care o luasem de nevastă când eram în Ur, în Haldea, şi pe Lot, fiul fratelui meu, şi toate bunurile noastre pe care le adunasem, şi sufletele pe care le câştigasem în Haran şi am pornit la drum spre ţara Canaan şi, în timp ce am fost pe drum, am locuit în corturi;

16 De aceea, eternitatea era acoperământul nostru şi stânca noastră şi salvarea noastră, în timp ce călătoream de la Haran, prin Ierihon, spre ţara Canaan.

17 Acum, eu, Avraam, am clădit un altar în ţara Ierihon şi I-am adus o ofrandă Domnului şi m-am rugat ca foametea să fie îndepărtată de la casa tatălui meu pentru ca ei să nu piară.

18 Şi, după aceea, am trecut de Ierihon şi am străbătut ţara până la locul numit Sihem; era situat în câmpiile More şi noi ajunsesem deja la frontierele ţării cananiţilor şi eu am oferit jertfe, acolo, în câmpiile More şi L-am chemat pe Domnul cu pioşenie, pentru că noi ajunseserăm, deja, în ţara acestei naţiuni idolatre.

19 Şi, Domnul mi-a apărut ca răspuns la rugăciunile mele şi mi-a spus: Seminţiei tale îi voi da ţara aceasta.

20 Şi eu, Avraam, m-am ridicat din locul unde clădisem altarul pentru Domnul şi m-am mutat de acolo pe un munte, la est de Betel, şi mi-am întins cortul acolo, Betel fiind la vest şi Ai la est; şi acolo, am clădit un alt altar pentru Domnul şi am chemat, din nou, numele Domnului.

21 Şi eu, Avraam, am călătorit mergând mereu către sud; şi foamea continua în ţară; şi eu, Avraam, m-am hotărât să cobor în Egipt pentru a călători acolo, pentru că foamea devenise foarte chinuitoare.

22 Şi s-a întâmplat că, atunci când eram aproape de intrarea în Egipt, Domnul mi-a spus: Iată, Sarai, nevasta ta, este o femeie frumoasă la vedere;

23 De aceea, se va întâmpla că atunci când egiptenii o vor vedea vor spune: Ea este nevasta lui; şi te vor omorî, dar ei îi vor lăsa viaţa; de aceea, vezi să faci în acest fel:

24 Ea să spună egiptenilor că este sora ta şi sufletul tău va trăi.

25 Şi s-a întâmplat că eu, Avraam, i-am spus lui Sarai, nevasta mea, tot ceea ce mi-a spus Domnul: De aceea, te rog, spune-le că eşti sora mea, astfel ca, de dragul tău, să fiu bine tratat şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.