Capitolul 12
Oamenii sunt instabili şi nesăbuiţi şi iuţi în a face rău—Domnul îl dojeneşte pe poporul Său—Nimicnicia oamenilor este asemuită cu puterea lui Dumnezeu—În ziua judecăţii, oamenii vor câştiga viaţă veşnică sau condamnare veşnică. Circa 6 î.H.
1 Şi astfel, putem vedea noi cât de neadevărate şi de nestatornice erau inimile copiilor oamenilor; da, noi putem vedea că Domnul, în marea Lui bunătate nemărginită, îi binecuvântează şi-i face să prospere pe cei care îşi pun nădejdea în El.
2 Da, şi noi putem să vedem că exact în momentul în care El face ca poporul Său să prospere, da, în creşterea câmpurilor lor, a turmelor şi cirezilor lor, şi în aur, şi în argint, şi în tot felul de lucruri preţioase de orice fel şi soi; cruţându-le viaţa şi eliberându-i pe ei din mâinile duşmanilor lor, înmuind inimile duşmanilor lor pentru ca aceştia să nu declare război împotriva lor; da, în sfârşit, făcând tot felul de lucruri pentru bunăstarea şi fericirea poporului Său; da, atunci este momentul când ei îşi întăresc inimile şi Îl uită pe Domnul, Dumnezeul lor şi-L calcă în picioare pe Cel Sfânt—da, şi aceasta din cauza uşurinţei lor şi a marii lor prosperităţi.
3 Şi astfel vedem noi că, dacă Domnul nu-l pedepseşte pe poporul Său cu multe nenorociri, da, dacă El nu se abate asupra lor cu moarte şi cu teroare şi cu foamete şi cu tot felul de boli, ei nu-şi vor aduce aminte de El.
4 O, cât de nesăbuiţi şi de deşerţi şi de răi şi de diabolici, şi cât de iuţi în a face nedreptăţi; şi cât de lenţi în a face bine sunt copiii oamenilor; da, cât de grăbiţi în a asculta de cuvintele celui rău şi în a-şi îndrepta inimile lor înspre lucrurile deşarte ale lumii!
5 Da, cât de grăbiţi în a fi înălţaţi în mândrie; da, cât de grăbiţi în a se înfumura şi a face tot felul de lucruri nedrepte; şi cât de lenţi sunt ei în a-şi aduce aminte de Domnul, Dumnezeul lor şi în a-şi îndrepta urechea la sfaturile Lui, da, cât de lenţi în a păşi pe drumul înţelepciunii!
6 Iată, ei nu doresc ca Domnul, Dumnezeul lor, care i-a făcut pe ei, să domnească şi să împărăţească asupra lor; neţinând seama de marea Lui bunătate şi de îndurarea Lui pentru ei, ei nesocotesc sfaturile Lui şi nu vor ca El să fie călăuza lor.
7 O, cât de mare este nimicnicia copiilor oamenilor; da, ei sunt mai nevrednici decât nisipul pământului.
8 Căci iată, nisipul pământului se mişcă încoace şi încolo şi se împrăştie la porunca Dumnezeului nostru cel Mare şi Veşnic.
9 Da, iată, la glasul Lui dealurile şi munţii tremură şi se cutremură.
10 Şi prin puterea glasului Lui ei se sfărâmă şi devin netezi, da, la fel ca o vale.
11 Da, prin puterea glasului Lui, întregul pământ se cutremură;
12 Da, prin puterea glasului Lui, temeliile se mişcă, chiar până la centru.
13 Da, şi dacă El spună către pământ—Mişcă-te—atunci pământul se mişcă.
14 Da, dacă El spună către pământ—Întoarce-te înapoi pentru ca ziua să se lungească cu mai multe ore—atunci aşa se întâmplă;
15 Şi astfel, după cuvântul Lui, pământul se întoarce înapoi, iar omului i se arată că soarele stă nemişcat; da, şi iată, asta chiar aşa este; căci desigur, pământul este acela care se mişcă şi nu soarele.
16 Şi iată, de asemenea, dacă El spună către apele adâncurilor—Uscaţi-vă—atunci aşa se întâmplă.
17 Iată, dacă El spună către muntele acesta—Ridică-te şi vino deasupra oraşului acesta pentru ca el să fie îngropat—atunci iată, aşa se întâmplă.
18 Şi iată, dacă un om ar ascunde o comoară în pământ, iar Domnul zice—Blestemată să fie aceasta din cauza nedreptăţii aceluia care a ascuns-o—atunci iată, aceasta va fi blestemată.
19 Iar dacă Domnul va zice—Blestemată să fii tu, ca nici un om să nu te găsească de acum înainte şi până în veşnicie—iată, nici un om nu o găseşte, de acum înainte şi până în veşnicie.
20 Şi iată, dacă Domnul va zice către un om—Din cauza nedreptăţii tale vei fi blestemat pentru veşnicie—atunci aşa va fi.
21 Iar dacă Domnul va zice—Din cauza nedreptăţii tale vei fi alungat din prezenţa Mea—atunci El va face ca să se întâmple aşa.
22 Şi vai de acela către care El va glăsui aceasta, căci aceasta se va întâmpla celui care face nedreptăţi şi el nu poate fi salvat; de aceea, din această cauză, pentru ca oamenii să poată fi salvaţi pocăinţa a fost anunţată.
23 De aceea, binecuvântaţi sunt aceia care se vor pocăi şi care vor asculta de glasul Domnului Dumnezeului lor; căci aceştia sunt cei care vor fi salvaţi.
24 Şi fie ca Dumnezeu, în marea Lui plenitudine, să facă aşa ca oamenii să fie aduşi la pocăinţă şi la lucrări bune pentru ca lor să li se poată restitui har pentru har potrivit faptelor lor.
25 Şi eu aş vrea ca toţi oamenii să poată fi salvaţi. Dar noi citim că în ziua cea mare şi ultimă sunt unii care vor fi lăsaţi în afară, da, care vor fi alungaţi, da, care vor fi alungaţi din prezenţa Domnului;
26 Da, care vor fi osândiţi la o stare de nefericire fără de sfârşit, îndeplinind cuvintele care zic: Aceia care au făcut bine vor avea viaţă veşnică; iar aceia care au făcut rău vor avea condamnare veşnică. Şi aşa este. Amin.