1 Şi acum, acestea sunt cuvintele lui Amon către fraţii săi, care spun astfel: Fraţii de sânge şi fraţii mei în credinţă, iată, vă spun vouă, ce motiv mare avem noi să ne bucurăm; căci puteam noi să presupunem, atunci când am plecat din ţara lui Zarahemla, că Dumnezeu ne va acorda binecuvântări atât de mari?

2 Şi acum, întreb, ce binecuvântări mari ne-a acordat El nouă? Puteţi voi să spuneţi?

3 Iată, răspund eu pentru voi; căci fraţii noştri, lamaniţii, au fost în întuneric, da, chiar şi în cel mai întunecat abis, dar iată, cât de mulţi dintre ei sunt aduşi să vadă lumina cea minunată a lui Dumnezeu! Şi aceasta este binecuvântarea care ne-a fost dată nouă, şi anume că noi am fost făcuţi instrumente în mâinile lui Dumnezeu ca să înfăptuim această mare lucrare.

4 Iată, mii dintre ei se bucură şi au fost aduşi în stâna lui Dumnezeu.

5 Iată, câmpul a fost copt şi binecuvântaţi sunteţi voi căci aţi pus mâna pe seceră şi aţi recoltat cu toată puterea, da, cât e ziua de lungă aţi muncit; şi iată numărul snopilor voştri! Şi ei vor fi adunaţi în grânar pentru ca să nu se irosească.

6 Da, ei nu vor fi doborâţi de furtună în ziua din urmă; da, şi nici nu vor fi sfâşiaţi de vârtejuri; ci, atunci când furtuna va veni, ei vor fi adunaţi laolaltă în locul lor pentru ca furtuna să nu pătrundă până la ei; da, şi nici nu vor fi mânaţi de vânturi sălbatice oriunde duşmanul va vrea să-i ducă.

7 Dar iată, ei sunt în mâinile Domnului Recoltei şi ei sunt ai Lui; iar El îi va ridica pe ei în ziua din urmă.

8 Binecuvântat să fie numele Dumnezeului nostru; să cântăm pentru preamărirea Lui, da, să dăm mulţumiri numelui Lui sfânt, căci El face dreptate întotdeauna.

9 Căci dacă noi nu am fi plecat din ţara lui Zarahemla, atunci aceşti fraţi iubiţi ai noştri, care ne-au preaiubit pe noi atât de mult, încă ar mai fi sfâşiaţi de ură împotriva noastră, da, şi ei, de asemenea, încă ar mai fi străini lui Dumnezeu.

10 Şi s-a întâmplat că atunci când Amon a spus aceste cuvinte, fratele lui, Aaron, l-a contrazis pe el, zicând: Amon, mă tem că bucuria ta te duce pe tine la îngâmfare.

11 Dar Amon i-a spus: Eu nu mă laud pentru propria mea putere şi nici pentru propria mea înţelepciune; ci iată, bucuria îmi este plină, da, inima îmi este încărcată de bucurie şi mă voi bucura de Dumnezeul meu.

12 Da, ştiu că eu sunt nimic; iar în ceea ce priveşte puterea mea, sunt slab; de aceea, nu mă voi îngâmfa din cauza mea, ci mă voi îngâmfa din cauza Dumnezeului meu, căci în puterea Lui pot eu să fac toate lucrurile; da, iată, multe miracole măreţe am făcut noi în această ţară, pentru care noi Îi vom preamări numele Lui pentru totdeauna.

13 Iată, câte mii dintre fraţii noştri a dezlegat El din durerile iadului; şi ei sunt aduşi ca să cânte iubire mântuitoare; şi aceasta datorită puterii cuvântului Lui care este în noi; de aceea, nu avem noi motiv mare să ne bucurăm?

14 Da, noi avem motiv să-L preamărim pe El pentru totdeauna, căci El este Dumnezeu Cel Prea Înalt şi i-a dezlegat pe fraţii noştri din lanţurile iadului.

15 Da, ei au fost încercuiţi cu întunecime şi distrugere veşnică; dar iată, El i-a adus în lumina Sa veşnică, da, pentru salvare nepieritoare; şi ei sunt înconjuraţi de iubirea Lui fără de asemănare; da, iar noi am fost instrumente în mâinile Lui ca să facem această lucrare măreaţă şi minunată!

16 De aceea, să ne slăvim, da, ne vom slăvi în Domnul; da, ne vom bucura în Domnul, căci bucuria noastră este întreagă; da, noi Îl vom preamări pe Dumnezeul nostru în vecii vecilor. Iată, cine poate să slăvească prea mult pe Domnul? Da, cine poate să spună prea mult despre puterea Lui şi despre mila Lui şi despre răbdarea Lui în ceea ce-i priveşte pe copiii oamenilor? Iată, vă spun vouă, eu nu pot să spun nici cea mai mică parte din ceea ce simt.

17 Cine a putut să presupună că Dumnezeul nostru ar putea să fie atât de milos ca să ne smulgă din starea noastră groaznică, păcătoasă şi necurată?

18 Iată, noi am pornit chiar cu mânie, ameninţând să distrugem Biserica Lui.

19 O, şi atunci, de ce nu ne-a condamnat El pe noi la o distrugere groaznică, da, de ce nu a lăsat El sabia dreptăţii Sale să cadă asupra noastră şi să ne condamne la o disperare veşnică?

20 O, sufletul meu, ca să zic aşa, o ia la goană la gândul acesta. Iată, El nu şi-a aplicat dreptatea asupra noastră, ci în marea Sa milă ne-a adus pe noi de partea cealaltă a acelui abis veşnic al morţii şi al nenorocirii, chiar până la salvarea sufletelor noastre.

21 Şi acum iată, fraţii mei, care om prin firea lui cunoaşte aceste lucruri? Vă spun vouă, nu este nici unul care să ştie aceste lucruri, decât acela care s-a pocăit.

22 Da, acela care se pocăieşte şi dă dovadă credinţă şi face fapte bune şi se roagă continuu, fără întrerupere—aceluia îi este dat să cunoască tainele lui Dumnezeu; da, aceluia îi este dat să dezvăluie lucruri care nu au fost dezvăluite niciodată; da, şi aceluia îi va fi dat să aducă mii de suflete către pocăinţă, tot aşa cum ne-a fost dat nouă să-i aducem pe aceşti fraţi ai noştri către pocăinţă.

23 Acum, vă aduceţi voi aminte, fraţii mei, că le-am spus fraţilor noştri din ţara lui Zarahemla că ne ducem în ţara lui Nefi ca să predicăm către fraţii noştri, lamaniţii, iar ei au râs şi şi-au bătut joc de noi?

24 Căci ne-au spus: credeţi voi că îi puteţi aduce pe lamaniţi la cunoaşterea adevărului? Credeţi voi că îi puteţi convinge pe lamaniţi despre greşeala tradiţiilor strămoşilor lor, un popor încăpăţânat aşa cum sunt ei; ale căror inimi se bucură în vărsarea de sânge; ale căror zile au fost petrecute în cea mai grosolană nedreptate; ale căror căi au fost căile unui păcătos de la început? Acum, fraţii mei, vă aduceţi aminte că aceasta era vorbirea lor.

25 Da, mai mult, ei au zis: Să luăm armele împotriva lor ca să-i distrugem pe ei şi nedreptatea lor s-o dăm afară din ţară, ca să nu ne acapareze şi să ne distrugă pe noi.

26 Dar iată, fraţii mei preaiubiţi, noi am venit în pustiu nu cu intenţia de a-i distruge pe fraţii noştri, ci cu intenţia ca, poate, să salvăm câteva dintre sufletele lor.

27 Acum, când inimile noastre erau descurajate şi era cât pe ce să ne întoarcem, iată, Domnul ne-a alinat şi a zis: Duceţi-vă printre fraţii voştri, lamaniţii, şi suportaţi cu răbdare suferinţele voastre, iar Eu vă voi da vouă izbândă.

28 Şi acum iată, noi am venit şi am mers printre ei; şi am fost răbdători în suferinţele noastre şi am suferit tot felul de lipsuri; da, am călătorit din casă în casă, punându-ne nădejdea în îndurările lumii—nu doar în îndurările lumii, ci în milosteniile lui Dumnezeu.

29 Şi am intrat în casele lor şi le-am predicat şi noi am predicat pe străzile lor; da, şi le-am predicat pe dealurile lor; şi, de asemenea, am intrat în templele şi în sinagogile lor şi le-am predicat; şi am fost alungaţi şi batjocoriţi, scuipaţi şi loviţi peste obraz; şi am fost bătuţi cu pietre şi prinşi cu frânghii rezistente şi aruncaţi în închisoare; şi, prin puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, iarăşi am fost salvaţi.

30 Şi am suferit tot felul de îndurat, iar toate acestea pentru ca, poate, să putem fi mijlocul prin care nişte suflete să fie salvate; şi noi am presupus că bucuria noastră va fi deplină dacă, poate, noi vom putea fi mijlocul prin care unii să fie salvaţi.

31 Acum iată, putem privi înainte şi putem vedea roadele muncilor noastre; şi sunt ele puţine? Vă spun vouă: Nu, ele sunt multe; da, iar noi putem să depunem mărturie despre sinceritatea lor datorită iubirii lor faţă de fraţii lor şi, de asemenea, faţă de noi.

32 Căci iată, ei mai degrabă îşi jertfesc viaţa decât să ia viaţa duşmanului lor; şi ei şi-au îngropat adânc în pământ armele de război datorită iubirii pentru fraţii lor.

33 Şi acum iată, vă spun vouă, a existat o iubire atât de mare în toată ţara? Iată, vă spun vouă: Nu, nu a existat, nici chiar printre nefiţi.

34 Căci iată, ei erau în stare să ia armele împotriva fraţilor lor; ei înşişi nu îngăduiau să fie ucişi. Dar iată cât de mulţi dintre aceştia şi-au oferit vieţile; şi noi ştim că s-au dus la Dumnezeul lor datorită iubirii lor şi datorită urii lor faţă de păcat.

35 Acum, nu avem noi motiv să ne bucurăm? Da, vă spun vouă, niciodată nu au existat oameni care să aibă atât de multe motive de bucurie ca noi, încă de la începutul lumii; da, iar bucuria mea este exaltată, chiar până la îngâmfare în Dumnezeul meu; căci El are toată puterea, toată înţelepciunea şi toată înţelegerea; El înţelege toate lucrurile şi este o Fiinţă miloasă, chiar până la Salvare, faţă de cei care se vor pocăi şi care vor crede în numele Lui.

36 Acum, dacă aceasta este laudă atunci aşa mă voi lăuda eu; căci aceasta este viaţa mea şi lumina mea, bucuria mea şi Salvarea mea şi mântuirea mea de la nenorocire veşnică. Da, binecuvântat este numele Dumnezeului meu care a avut grijă de poporul Său, care este o ramură a pomului lui Israel şi a fost pierdut din trupul lui într-o ţară străină; da, spun eu, binecuvântat să fie numele Dumnezeului meu care a avut grijă de noi, rătăcitori într-o ţară străină.

37 Acum, fraţii mei, noi vedem că Dumnezeu este grijuliu cu fiecare popor, în orice ţară ar fi el; da, El îi va număra pe oamenii Săi, iar inima Lui miloasă este peste tot pământul. Acum, aceasta este bucuria mea şi mulţumirea mea cea mare; da, şi voi da mulţumiri Dumnezeului meu în vecii vecilor. Amin.