1 Şi acum s-a întâmplat că atunci când Isus a terminat de spus acestea, El şi-a aruncat ochii de jur-împrejur peste mulţime şi a spus către ei: Iată, voi aţi auzit aceste lucruri pe care Eu le-am propovăduit înainte de a Mă înălţa la Tatăl Meu; de aceea, cel care îşi va aduce aminte de aceste lucruri spuse de Mine şi care le va înfăptui, pe acela îl voi înălţa Eu în ziua din urmă.

2 Şi s-a întâmplat că atunci când Isus a spus aceste cuvinte, El a înţeles că erau unii printre ei care s-au minunat şi s-au întrebat ce voia El cu legea lui Moise; căci ei nu au înţeles ceea ce El spusese că lucrurile vechi s-au terminat şi că toate lucrurile au devenit noi.

3 Şi El a spus către ei: Nu vă minunaţi că Eu v-am spus vouă că lucrurile vechi au trecut şi că toate lucrurile au devenit noi.

4 Iată, vă spun Eu vouă că legea este împlinită, aceea care a fost dată lui Moise.

5 Iată, Eu sunt Acela care a dat legea; şi Eu sunt Acela care am făcut un legământ cu poporul Meu Israel; de aceea, legea este împlinită în Mine, căci Eu am venit ca să îndeplinesc legea; de aceea ea are un sfârşit.

6 Iată, Eu nu îi distrug pe profeţi, căci toate acelea care nu au fost împlinite pentru Mine, adevărat vă spun Eu vouă, că toate se vor împlini.

7 Şi fiindcă Eu v-am spus vouă că lucrurile vechi s-au terminat, Eu nu distrug ceea ce a fost spus despre lucrurile care urmează să vină.

8 Căci iată, legământul pe care Eu l-am făcut cu poporul Meu nu este împlinit în întregime; dar legea care a fost dată lui Moise are un sfârşit în Mine.

9 Iată, Eu sunt legea şi lumina. Priviţi la Mine şi înduraţi până la capăt şi atunci voi veţi trăi; căci aceluia care îndură până la capăt îi voi da Eu viaţă veşnică.

10 Iată, Eu v-am dat vouă poruncile; de aceea, ţineţi poruncile Mele. Şi acestea sunt legea şi profeţii, căci ei într-adevăr dau mărturie despre Mine.

11 Şi acum s-a întâmplat că atunci când Isus a spus aceste cuvinte, El a spus către cei doisprezece pe care El îi alesese:

12 Voi sunteţi ucenicii Mei; şi voi sunteţi o lumină pentru acest popor, care sunt urmaşi ai casei lui Iosif.

13 Şi iată, aceasta este ţara moştenirii voastre; şi Tatăl v-a dat-o vouă.

14 Şi niciodată nu Mi-a dat Mie Tatăl poruncă pentru ca Eu să spun aceasta către fraţii voştri de la Ierusalim.

15 Şi niciodată nu Mi-a dat Mie Tatăl poruncă pentru ca Eu să le spun lor despre celelalte triburi ale casei lui Israel, pe care Tatăl le-a condus afară din ţară.

16 Numai atât Mi-a dat Tatăl poruncă să le spun lor:

17 Cum că Eu am alte oi care nu sunt din stâna aceasta; pe ele, de asemenea, trebuie Eu să le aduc; şi ele Îmi vor auzi glasul; şi atunci va fi numai o stână şi un Păstor.

18 Şi acum, din cauza încăpăţânării şi a necredinţei, ei nu au înţeles cuvântul Meu; de aceea, Mie Mi s-a poruncit de către Tatăl să nu le mai spun nimic despre acest lucru.

19 Dar adevărat vă spun Eu vouă cum că Tatăl Mi-a dat Mie poruncă şi Eu vă spun vouă cum că aţi fost despărţiţi de ei din cauza nedreptăţii lor; de aceea, din cauza nedreptăţii lor, ei nu ştiu despre voi.

20 Şi iarăşi, adevărat vă spun Eu vouă cum că pe celelalte triburi le-a despărţit Tatăl de ei; şi din cauza nedreptăţii lor, ei nu ştiu despre ele.

21 Şi adevărat vă spun Eu vouă cum că voi sunteţi aceia despre care Eu am spus: Alte oi am Eu care nu sunt din stâna aceasta; pe ele, de asemenea, trebuie Eu să le aduc, iar ele Îmi vor auzi glasul Meu; şi atunci va fi numai o stână şi un Păstor.

22 Iar ei nu M-au înţeles pe Mine, căci au crezut că erau neamurile; căci nu au înţeles că neamurile trebuia să se convertească prin predicile lor.

23 Şi ei nu M-au înţeles pe Mine când Eu am spus că Îmi vor auzi glasul; şi nu M-au înţeles pe Mine că neamurile nu vor auzi niciodată glasul Meu—că Eu nu Mă voi arăta lor, decât prin Duhul Sfânt.

24 Dar iată, voi aţi şi auzit glasul Meu şi M-aţi şi văzut pe Mine; şi voi sunteţi oile Mele; şi voi sunteţi număraţi printre cei pe care Tatăl Mi i-a dat Mie.